Potrivit unui studiu efectuat de CNR, in majoritatea statelor europene, soferii sunt platiti pentru cat de mult muncesc, in limitele stabilite de legislatia privind timpii de condus si odihna, lucru ce incurajeaza soferii sa efectueze cat mai multi kilometri pentru a-si maximiza veniturile. Aceste practici sunt subiectul unei dezbateri la nivel european asupra interpretarii articolului 10 al Regulamentului (CE) No 561/2006, care stipuleaza ca „O companie de transport nu trebuie sa acorde soferului sau sau care ii este pus la dispozitie, orice plata, chiar si sub forma unui bonus salarial, pentru distantele parcurse si/sau cantitatea de marfuri transportata daca aceasta plata pune in pericol siguranta rutiera si/sau incurajeaza incalcarea prezentului Regulament.“
In tarile care aplica acest regulament strict, interpretarea acest text este ca aceste practici sunt interzise. Asa ca nimeni nu incearca sa plateasca soferii pe kilometru parcurs, deoarece stiu ca vor fi imediat sanctionati de catre autoritati. In alte tari, majoritatea companiilor chestionate de CNR au refuzat sa spuna cum isi platesc soferii. Totusi, unii au fost mai deschisi si au spus ca, desi procedeaza asa, respecta Regulamentul 561/2006 iar practicile lor „nu pun in pericol siguranta rutiera“. Acestia si-au justificat punctul de vedere cu statistici prind ratele constante sau in scadere ale accidentelor produse de soferii lor carora le-a interzis sa incalce regulamentul 561/2006, prioritara fiind regula celor „45 de ore saptamanale“. In Spania a fost institutionalizat bonusul pe kilometru fiind introdus in unele contracte colective. Aceste bonusuri pot fi ca o compensare pentru plata orelor lucrate in plus sau pentru condusul pe timp de noapte. De aceea si pentru a se proteja in cazul unui control in special cand soferii calatoresc in tari cu alte interpretari ale regulamentului 561, majoritatea firmelor de transport calculeaza prima data totalul sumei de plata si apoi o diferentiaza in bonusuri.
De exemplu, un sofer care face 11.500 km intr-o luna, platiti la 0,09 euro pe kilometru, ar trebui sa primeasca 1.035 de euro. Acest lucru apare pe fluturasul sau de salariu ca fiind o diurna de 45 de euro pe zi pentru 23 de zile de lucru in transport international. Iar diurna are avantajul de a nu se supune platii contributiilor salariale, desi uneori poate reprezenta ¾ din salariul sau. Ceea ce reduce semnificativ cheltuielile companiei.
In schimb, trebuie precizat faptul ca pe perioada concediului, soferul va primi numai partea de salariu fix, care este in jur de 600 de euro in Polonia sau 300 de euro in Bulgaria. Iar acest lucru ii forteaza sa lucreze si pentru un al transportator pe perioada concediului.
