Aceasta este titlul conferintei Tranzit care se desfasoara pe 25 martie la Bucuresti. Am pornit pregatirile de la faptul ca tot mai multe companii care activeaza in industria de supply chain au ajuns la limita in ceea ce priveste eficientizarea. „S-a stors lamaia” la maximum: stocurile s-au redus pana la livrare just-in-time, procesele de productie s-au tot imbunatatit, costurile de transport au tot fost reduse. Ce ar mai putea inventa producatorii, retailerii si operatorii de logistica pentru a mai scadea inca putin costurile?
Metoda punerii in comun a resurselor de transport de catre producatori, furnizori ai marilor lanturi de magazine, retaileri si operatorii logistici care opereaza platformele unora dintre retaileri a ajuns la nivelul „state-of-the-art” in anumite tari.
Un exemplu este colaborarea initiata de CHEP in Italia, cu Carrefour si P&G, exportata mai apoi de furnizorul de paleti si pe alte piete unde este prezent. Solutia a fost propusa si in cadrul competitiei de inovatie si eficienta initiate in premiera de revista Tranzit Logistica, al carei castigator va fi anuntat in cadrul conferintei.
Surprinzator sau nu, solutia „collaborative transport” este deja in uz si in Romania, unii retaileri organizandu-si deja transporturile de la platforma logistica la magazine si de la furnizori la magazine intr-un sistem de pooling. Ce inseamna acest lucru? Retailerul, care are acces de regula la cele mai bune tarife de transport gratie volumelor angajate, negociaza direct cu transportatorul curse legate dus-intors, cu dislocari cat mai mici. Adica un camion pleaca de la un producator incarcat full cu marfa pentru platforma logistica, unde descarca si incarca imediat marfa combinata de la platforma la unul sau mai multe magazine, dispuse de regula intr-o zona unde este localizat acelasi furnizor sau altul, de unde trebuie din nou sa incarce si iarasi sa mearga catre platforma retailerului. Sau poate sa colecteze ambalaje de la magazine si le returneaza producatorului… Si tot asa.
„Combinatia” este cu atat mai reusita cu cat autobaza transportatorului este chiar in zona in care se gaseste unul sau, si mai bine, mai multi producatori cu care lucreaza retailerul respectiv.
Un asemenea mod de lucru este extrem de eficient si toata lumea este fericita: retailerul economiseste foarte mult din contravaloarea transportului, firma de transport primeste comenzi dus-intors (un beneficiu tot mai rar pentru transportator in prezent), iar producatorul plateste mai putin pe transport sau, daca plateste tot la fel de mult ca inainte, macar are certitudinea ca transportatorul nu ii va imputa timpul de asteptare la descarcare, deoarece, odata ce retailerul preia responsabilitatea angajarii transportului, cade in sarcina lui descarcarea operativa a transportatorului. Si receptia marfurilor si schimbul de documente se fac cat mai repede, pentru ca soferul sa aiba cat mai mult timp de conducere la dispozitie pentru a termina urmatoarea sarcina de transport, de la platforma la magazin sau la un alt furnizor.
Astfel, retailerul cu platforma logistica proprie devine mai eficient decat o casa de expeditii care ar lucra pentru producatorul ce livreaza catre retailer si reuseste sa-si reduca in continuare costurile logistice pentru a fi cat mai competitiv la raft.
Cum merge aceasta teorie in practica incercam sa vedem in discutiile pe care le vom avea in cadrul conferintei, insa este clar ca solutia este viabila, cu atat mai mult cu cat tarifele de transport pe intern sunt foarte aproape de a creste, fiind evident pentru toata lumea ca acum sunt sub pragul de profitabilitate. Si transportatorii si cei care angajeaza transporturi sunt de acord ca nicio firma nu poate supravietui cu asemenea tarife daca nu ai aranjate retururi foarte bune de marfuri sau daca respecti legea. Insa putini transportatori au curajul sa spuna „nu” contractelor pe preturi de nimic.
Cateva falimente in plus si tarifele de transport vor reveni acolo unde trebuie sa fie.
