In ultimii ani problema ambalajelor si a deseurilor de ambalaje a devenit tot mai spinoasa, impactand majoritatea jucatorilor de pe piata, de la importatori si producatori la firme de logistica si de curierat. Desi tinta de recuperare si reciclare a 60% din ambalajele puse pe piata a fost impusa Romaniei inca din 2008, ca si intregii UE, abia de anul trecut, din momentul demararii controalelor, a inceput sa fie luata cu adevarat in serios. Ca urmare, multe companii mari au inceput sa isi externalizeze serviciul de calcul al cantitatilor de ambalaje catre companii specializate, pentru evitarea platii unor diferente mari si a unor penalitati deloc de ignorat, adesea sumarizate pe cinci ani.
Din 2015, cand s-a efectuat primul control fiscal si au fost evidentiate o serie de raportari fictive si dereglari pe piata, incercarea de aliniere la normele UE a trebuit sa se desfasoare la viteza foarte mare, perioada pentru armonizare ramanand extrem de scurta. „Mare parte a actorilor de pe piata nu au stiut ca unii dintre cei din lant produceau in fapt hartii, nu cantitati. Din momentul in care acestia au realizat ca tintele sunt reale, nu doar scriptice, piata a inceput sa se miste“, a punctat Adrian Gearap, director Business Development in cadrul companiei de consultanta Whiteball Capital.
2016, un an de specula
Orice companie care pune pe piata produse ambalate trebuie sa isi asume anumite costuri pentru recuperarea si atingerea tintei impuse de legislatie, structurata in functie de categorii, de la metale (de exemplu, Al are o tinta de 22,5%), lemn si plastic, la hartie si carton. „O sticla de vin are in componenta ambalaj de mai multe tipuri: sticla, eticheta, capisonul de plastic, dopul de lemn, dar si timbrul, iar producatorul sau importatorul, ca prim organism care pune pe piata produsul, este responsabil de atingerea tintei“, a exemplificat Adrian Gearap.
Evidenta trebuie tinuta la nivel contabil, lunar stabilindu-se o declaratie fiscala, pe baza careia se face si plata. „Acest proces incepe sa se puna la punct in Romania, chiar daca este un an de tranzitie venit dupa o perioada in care nu s-a facut mare lucru si in care pretul platit companiilor autorizate sa faca transferul de responsabilitate (OTR), cu recuperarea ambalajelor in numele producatorilor, a fost foarte mic“, a spus directorul de dezvoltare, subliniind ca este complicat din punct de vedere logistic sa ii ceri unui colector autorizat sa iti recupereze 1 t de sticla in valoare de 20 de lei. „Fie se folosesc anumite echipamente pentru a colecta sticla cu sticla, fie oamenii depun sticla la centrele speciale de colectare de pe strazi. Insa e nevoie de spargerea ei pentru un transport eficient, de transfer intr-un centru de reciclare, de maruntire si separare pe culori, iar toate aceste procese presupun costuri. Ca urmare, nimeni nu avea interes s-o colecteze fizic la un pret foarte mic.“
Insa lipsa acestor deseuri de ambalaje a facut sa creasca brusc preturile, consultantii numind 2016 „un an de specula“ in care se regleaza mecanismul de piata. „Piata intotdeauna isi va gasi o cale sa-si regleze anomaliile. Ca si consumatori finali, pe zona HoReCa piata s-a asezat, cu selectia pe categorii, in vreme ce in zona de persoane fizice, de unde vin 70-80% din cantitatile de deseurile de ambalaje generate pe piata, lucrurile nu stau la fel de bine“, a spus Adrian Gearap, mentionand ca legislatia nu a incurajat colectarea selectiva. „Legislatia trebuie modificata pentru a duce la o colectare corespunzatoare, prin introducerea fie a amenzilor, fie a recompenselor.“
Tintele ar putea fi atinse in 2017
Gearap este de parere ca anul acesta, pe anumite categorii de ambalaje cu valoare pozitiva, precum hartia si cartonul, aluminiul si plasticul, tintele se vor atinge. Pe de alta parte, exista si categorii care stau numai in pretul de transfer, respectiv in sumele pe care le plateste producatorul pentru a atinge tinta. „In 2017 tintele vor putea fi atinse, cu conditia ca toata lumea sa lucreze in aceeasi directie. Cantitatile exista, iar cata vreme acum preturile sunt mari pe intreg lantul, de la colectori la reciclatori, acestia sunt interesati sa adune cantitati.“ Insa problema care ramane este lipsa capacitatii de reciclare din Romania. „Avem colectori si tot apar companii noi pe piata, din ce in ce mai active, dar nu avem unde sa reciclam. Acest sistem de colectare-reciclare in majoritatea tarilor dezvoltate este o industrie foarte prospera si o resursa care trebuie exploatata si in Romania.“
Pe piata se simte deja un interes stringent in a investi in capacitati de reciclare, ceea ce de fapt inseamna investitii in productie de materii prima. „Pentru hartie si carton exista capacitati de reciclare oarecum suficiente in Romania, la plastic suntem la limita, iar la sticla sunt insuficiente. Lemnul a fost mereu marginalizat intre ambalaje, nimeni nefiind interesat sa il recicleze in adevaratul sens. Toti paletii de lemn stricati ajung pe foc, in conditiile in care tinta pentru acestia este de 55%.“ Acesta a subliniat ca este important ca Statul sa observe foarte rapid chestiunile ce trebuie reglate, in special in ceea ce priveste legislatia si finantarea. „Industria aceasta poate fi prospera daca Statul nu intervine in ea, ci doar ii stabileste mecanismele potrivite, dandu-le o directie foarte precisa.“
Companiile incep sa externalizeze
Desi ar fi ideal ca un angajat al fiecarei companii sa fie instruit special pentru aceasta zona nisata, putine isi permit sa plateasca un om care sa se ocupe doar de acest aspect. De aceea, o parte dintre firme, in special multinationale, s-au orientat acum catre externalizarea serviciului. „In toate companiile cu care lucram zona ambalajelor a fost «Cenusareasa» activitatilor, fiind mult de munca si necesitand o intelegere foarte buna a legislatiei. Astfel, ba era transferata in zona de logistica, spre director, ba in cea financiara, catre CFO, dar si in zona responsabilului de mediu care avea o activitate separata, de sine-statatoare. Am observat ca este complicat sa instruiesti in aceasta zona in conditiile in care piata este foarte volatila, existand riscul ca angajatul pregatit sa plece dupa un an. Mai mult, el ar putea gresi in determinarea cantitatilor, existand riscul de a primi o decizie de impunere a taxelor neplatite“, a precizat Gearap, completand: „adesea se ajunge la declararea unor cantitati gresite, perpetuate apoi de la an la an, care, in urma controlului, se dovedesc a nu fi reale. De exemplu, o cutie de carton vine cu o anumita valoare de la import, ajunge in SAP, apoi la departamentul financiar. Nimeni nu verifica aceasta valoare, iar in cinci ani o simpla diferenta de 100-200 g pentru fiecare cutie ajunge la o impunere a unei sume considerabile, cu penalitati cu tot. Astfel, dupa taxele fiscale generate catre ANAF, taxele de mediu pot fi urmatorul generator de probleme si de costuri intr-o firma.“
Insa compania de consultanta poate prelua in totalitate aceasta chestiune, responsabilitatea fiind transferata prin externalizare. „De aici incolo, noi raspundem pentru toate problemele care pot exista. Astfel, ne ocupam de relatia cu colectorii, reciclatorii, OTR-urile, ca sa vedem ce nevoi are clientul si unde trebuie sa ajungem la sfarsit de an ca sa isi atinga tinta finala. Este un proces dinamic.“
Din 2020 tinta va fi de 80%
Whiteball Capital lucreaza cu firme mari din retail, sectorul farmaceutic si productie. „Impartim procesul in doua zone mari. Prima, foarte importanta, se refera la determinarea cantitatilor de ambalaje puse pe piata, calculand greutatea specifica a fiecaruia, indiferent ca este ambalaj primar, secundar sau tertiar (palet, cutie de carton, ambalaj de plastic) sau ca retailerul poate avea mii de tipuri diferite. Este o chestiune anevoioasa, mai ales in cazul companiilor din domeniul electronic care produc piese mici precum cardurile de memorie, mai usoare decat ambalajul, dar e important sa avem la sfarsitul fiecarei luni o imagine clara asupra cantitatii generate. In faza a doua incepem descarcarea de responsabilitate si de tinta, producatorul neputand sa isi adune singur ambalajele decat daca are fluxuri clare.“
Spre deosebire de Romania, tarile europene vestice isi ating tinta. Mai mult, in unele dintre acestea deseurile depuse in groapa de gunoi sunt sub 1%, in vreme ce la noi aproape toate ajung acolo. „Chiar daca anul viitor ne vom atinge tintele, nu trebuie sa ne relaxam, pentru ca in 2020 lucrurile se vor schimba, tinta urmand sa ajunga la 80% la nivel european. Consider ca nu suntem pregatiti pentru asta, dar vom avea la dispozitie trei ani in care putem face pasi uriasi.“ Gearap a subliniat ca in tarile occidentale controalele sunt facute de salubristii care au dreptul de a hotari daca ridica gunoiul. Pentru incurajarea colectarii selective au fost introduse diferente la plata sacilor de deseuri, cei destinati ambalajelor fiind mai ieftini decat cei pentru deseuri municipale. „Exista multe solutii care ar putea fi impuse si la noi. Nimeni nu a facut de bunavoie colectarea selectiva nici in Europa.“
