Cu ocazia conferintei de la Iasi, avocatul George Iacob-Anca a prezentat doua cazuri in care o firma de transport, respectiv o casa de expeditii nu au acordat suficienta atentie citirii contractului de asigurare CMR, mai exact, excluderilor prevazute de acesta, astfel ca in urma deteriorarii marfii nu au putut beneficia de despagubire. Pentru a se evita astfel de situatii trebuie cunoscute foarte bine prevederile art. 17 din Conventia CMR si nu trebuie semnate polite ce contin excluderi suplimentare, care sunt in favoarea asiguratorului.
Reamintim ca, in conformitate cu art. 17, pct. 1 din Conventia CMR, transportatorul este raspunzator pentru pierderea totala sau partiala a marfii sau pentru avarie, produse intre momentul primirii marfii si cel al eliberarii acesteia, cat si pentru intarzierea in eliberare.
Si conform pct. 2 transportatorul este exonerat de aceasta raspundere daca pierderea, avaria sau intarzierea a avut drept cauza o culpa a persoanei care are dreptul sa dispuna de marfa, un ordin al acesteia nerezultand dintr-o culpa a transportatorului, un viciu propriu al marfii sau circumstante pe care transportatorul nu putea sa le evite si ale caror consecinte nu le putea preveni.
Ce se intampla insa atunci cand in contractul de asigurare sunt incluse si alte clauze de excludere rezulta din cele doua studii de caz prezentate de George Iacob-Anca. Interesant este faptul ca, intamplator, in ambele situatii este vorba de aceeasi societate de asigurari, care insa, in opinia avocatului, este chiar una foarte serioasa.
Primul dintre exemple este acela al unui transportator roman care a transportat marfa alimentara perisabila si, din cauza ploii abundente care a trecut prin prelata, a ajuns la destinatie cu incarcatura uda. In acest caz, societatea de asigurari solicitata sa achite despagubirea a ripostat aratand ca in contractul semnat de transportator apareau, la excluderi, daunele provocate de evenimente naturale. Cu alte cuvinte, clientul nu era asigurat daca ploua in timpul transportului, deci nu putea primi despagubirea. Dosarul este inca in curs de judecata, iar societatea de asigurari a solicitat judecatorului, in intampinarea depusa, sa respinga actiunea transportatorului ca fiind neintemeiata, deoarece polita CMR este o polita de raspundere civila incheiata conform Conventiei CMR – lucru neadevarat, asa cum a tinut sa puncteze avocatul – doar pentru situatiile de culpa a transportatorului in avarierea marfii. Deci daca ploaia a fost cea care a deteriorat marfa transportatorul nu mai raspunde oficial si nu poate fi despagubit.
In opinia lui George Iacob-Anca, transportatorul nu a fost atent la semnarea contractului sau a fost indus in eroare de agentul de asigurari cand a semnat aceasta asigurare, deoarece prevederea legala din Conventia CMR spune cu totul altceva.
Al doilea exemplu este cel al unei case de expeditii care a incheiat asigurare CMR pentru problemele pe care le-ar putea avea in timpul unor transporturi supuse Conventiei, contractul prevazand ca nu sunt acoperite situatiile in care asiguratul este exonerat de raspundere, cum ar fi prejudiciile produse din culpa exclusiva a unei terte persoane – caz care nu este prevazut de Conventie, desi asiguratorul pretinde ca ar fi. In timpul transportului s-a intamplat ca o caruta al carei conducator era si sub influenta bauturilor alcoolice, asa cum reiese din procesul verbal intocmit cu ocazia efectuarii constatarilor evenimentului, „a intrat in camion” si in urma accidentului marfa s-a deteriorat. Dar asiguratorul a refuzat plata despagubirii argumentand ca polita acopera daunele produse de transportator, or, din documentele de la politie (procesul-verbal anterior mentionat) reiese ca dauna a fost produsa de atelajul care a intrat in coliziune cu camionul. Deci, nefiind vina transportatorului, marfa nu este asigurata.
Aceste situatii nu au aparut neaparat din vina asiguratorului – poate agentul a pretins ca sunt asigurari CMR care acopera clientul din toate punctele de vedere.
In concluzie, „trebuie sa aveti foarte mare grija cand incheiati o asigurare CMR sau de alt tip si sa cititi bine excluderile mentionate in polita, chiar daca in aceasta se scrie ca este conform CMR. Conventia CMR are prevederi foarte clare, riscuri care nu pot fi evitate de transportatori. Dar daca societatea de asigurari include si alte situatii in care aveti exonerata raspunderea acestea sunt in defavoarea dumneavoastra si veti plati pagubele.“
Contrar opiniei transportatorilor prezenti in sala, aceste clauze suplimentare de excludere a raspunderii nu sunt nule, pentru ca sunt incheiate intre persoane juridice, „ca urmare a vointei exprimate neconditionat de reprezentantii legali ai acestora“. Exista, ce-i drept, legislatie pentru protectia consumatorului, dar prin consumator se intelege exclusiv persoana fizica, deci persoanele juridice nu beneficiaza de nicio protectie din acest punct de vedere, deoarece „se apreciaza ca sunteti profesionisti si ca aveti suficiente cunostinte cat sa analizati clauzele din contract“.
O alta problema este insa aceea ca asiguratorul propune un model de contract pe care clientul il poate modifica doar teoretic, nu si practic.
Cu atat mai mult, deci, se impune citirea cu atentie a contractului, odata semnat clientul nemaiavand cum sa actioneze si ramanand pacalit, cu sanse minime sa castige un proces impotriva asiguratorului. Deci va plati marfa deteriorata/pierduta.
Provocat de managerii prezenti in sala sa le recomande societati corecte de asigurari, avocatul George Iacob-Anca a aratat ca multe dintre ele lucreaza corect, dar greselile sunt ale celor care vand politele. „Insa sunt si firme serioase si in oferta, si in vanzari.“
Riscuri exista, asa cum se poate vedea si in cele doua exemple, chiar si atunci cand in polita se spune ca se respecta prevederile Conventiei CMR. „Nici nu ar trebui de fapt sa existe excluderile, daca este conform CMR. Dar daca exista, ele nu devin nule, ci se adauga la aceasta. Ele respecta Conventia, in sensul ca sunt excluderi in plus, dar sunt excluderi la asigurare, nu la asigurarea pe care transportatorul este obligat fata de casa de expeditii sa o incheie. Deoarece Conventia CMR nu priveste asigurarile, ci raporturile juridice dintre transportator si clientul sau, fie ca este clientul final, fie ca este o casa de expeditii.“
Si riscurile nu se opresc aici, asa cum mai atrage atentia avocatul. „De cele mai multe ori, aceste clauze nici nu le semnati de fapt, ci semnati o cerere de polita si diverse formulare. Dar intr-unul din ele veti vedea ca se mentioneaza expres ca din contract fac parte si clauzele suplimentare. Deci cu atat mai mult trebuie sa fiti atenti la tot ce semnati.“
Transportatorii sunt usor de abuzat
Date fiind toate aceste detalii de care trebuie sa tina cont si pagubele pe care le poate aduce un incident legat de marfa daca nu sunt bine protejati prin contractul de asigurari, transportatorii prezenti in sala au ajuns sa se intrebe, pe buna dreptate, daca singura solutie ar fi angajarea unui jurist. „E adevarat ca in toate domeniile este nevoie de un specialist“, a subliniat George Iacob-Anca, „dar in acest caz nu e nevoie neaparat de un avocat, ci de cunoasterea continutului articolului 17 din Conventia CMR. Iar daca vedeti ca in polita apar si alte excluderi nu trebuie sa semnati. Practic, transportatorilor li se spune ca prin introducerea acelor excluderi sunt exonerati de raspundere, cand, de fapt, ei tot raspund fata de clienti/case de expeditii, doar ca nu sunt acoperiti de polita de asigurare semnata.“
Unul dintre transportatorii prezenti in sala a remarcat faptul ca „suntem pe un camp minat, pentru ca nu doar asiguratorii, ci si ISCTR, si ANAF si alte institutii ale statului ne pot abuza, deci e clar ca trebuie sa avem un avocat“. In acest context, George Iacob-Anca a aratat ca da, este nevoie de cineva cu studii juridice care sa explice termenii din legislatie in aceeasi masura in care chiar si firmele care isi fac singure contabilitatea au nevoie de un contabil. Mai ales cand apar conflicte cu autoritatile, deoarece acestea, cand se afla in dialog cu un avocat, sunt mai putin inclinate spre abuzuri. Pe de alta parte, probleme apar cand autoritatea la nivel national interpreteaza legea intr-un fel, iar cele din teritoriu o aplica diferit.
