Lipsa de parcari securizate pentru camioane este una dintre cauzele principale ale furturilor de marfa din Europa, iar tarile cu cele mai mari riscuri in acest sens sunt Marea Britanie si Germania, asa cum reiese din raportul pe 2018 al BSI Supply Chain Services&Solutions si TT Club. Pe langa lipsa spatiilor sigure de parcare, dar in stransa legatura cu aceasta, o vulnerabilitate este si reglementarea care limiteaza timpul de condus al soferilor de camion si ii obliga sa opreasca adesea in locuri periculoase.
Raportul pe 2018 al celor doua organizatii pe tema furturilor urmareste sa puna in evidenta zonele de risc si tacticile folosite pentru furturile de marfuri din intreaga lume, pentru a ajuta companiile sa fie informate in legatura cu riscurile de furt al marfurilor si sa previna infractiunile.
In topul tarilor europene cu cele mai multe furturi se regasesc Marea Britanie, cu 86%, Germania, cu 4% (in aceasta tara in aproape jumatate din incidente se taie prelata, iar 21% dintre furturi au loc in depozite si alte facilitati), Italia cu 3%, Rusia cu 1% , Franta cu 1% si alte tari cu 5%.
Dupa tipul de furt, in 50% din cazuri se taie prelata, 20% sunt din camion, 9% sunt din alte tipuri de vehicule, 4% sunt din diverse depozite si facilitati, 4% sunt furturi de vehicule, 3% sunt furturi din containere si 10%, altele. Asta in timp ce la nivel global 84% din furturi sunt din camioane, 13% din depozite si alte facilitati, 1% din vanuri, 1% din trenuri si 1% din alte mijloace de transport. Modalitatile cele mai intalnite de furt la nivel global sunt taierea prelatei si sustragerea marfii (27% din cazuri), deturnarea marfurilor (16%), furturile din camion (12%), furturile din depozite si alte facilitati (11%), furturile din alte tipuri de vehicule (8%), furturile vehiculelor (8%) si alte tipuri (17%). Iar din punct de vedere al locatiei 29% din furturi se petrec in tranzit, 16% in zonele de odihna, 11% in depozite, 10% in parcarile nesecurizate de pe marginea drumurilor, 9% in locatii necunoscute si 25% in alte locatii.
Asta in timp ce in Europa prelatele se taie in aproape 50% din incidente, iar furtul din semiremorci reprezinta alte 20%, numarul mare de vehicule nesecurizate fiind o explicatie pentru numarul mic de furturi din depozite si alte facilitati pe care le consemneaza BSI in Europa: este mai usor pentru hoti sa tinteasca un camion nesecurizat decat sa se infiltreze si sa fure marfuri dintr-un depozit, adesea mult mai protejat. In plus, multe locuri de parcare din Europa nu dispun de sisteme care sa descurajeze hotii, iar faptul ca in aceasta parte a lumii predomina semiremorcile cu prelata este, de asemenea, de natura sa explice furturile, mai ales pe cele in care hotii taie prelata pentru a se misca mai repede. In plus, ocazional hotii fura din semiremorci nesecurizate in timp ce soferii livreaza bunurile.
In ceea ce priveste deturnarea marfurilor, desi ea nu este la fel de des intalnita in Europa ca in America de Sud, companiile care opereaza in anumite tari ar trebui sa fie constiente si de acest risc. Cele mai multe cazuri consemnate de BSI au fost in Italia, dar si in alte tari exista ocazional deturnari de marfa.
In topul bunurilor celor mai furate din Europa se afla alcoolul si tutunul, cu 21%, produsele de larg consum, cu 15%, alimentele si bauturile, cu 10%, imbracamintea si incaltamintea, cu 7%, electronicele, cu 6%, bunurile necunoscute, cu 22%, si altele, cu 19%. Iar la nivel global alimentele si bauturile sunt pe primul loc, cu 15%, la egalitate cu alcoolul si tutunul si urmate de produse de larg consum (13%), electronice (5%), produse automotive (5%), imbracaminte si incaltaminte (5%), marfuri necunoscute (7%) si alte 14 tipuri de marfuri cu 35%.
Cea mai mare amenintare vine din interior
Analizand toate aceste date, BSI Supply Chain Services and Solutions si TT Club au ajuns la concluzia ca exista o vulnerabilitate care apare in cea mai mare parte din cazuri: amenintarea din interior. Oamenii sunt cea mai importanta valoare a unei organizatii, dar in anumite cazuri ei pot constitui si un risc semnificativ. Si, pentru ca organizatiile implementeaza masuri de siguranta tot mai sofisticate si proceduri tot mai stricte pentru a-si proteja activele de amenintarile externe, o optiune pentru raufacatori este sa se angajeze acolo pentru a capata acces.
Centrul Guvernamental din Marea Britanie pentru Protectia Infrastructurii Nationale (CPNI) defineste amenintarea din interior ca fiind o persoana ce exploateaza sau are intentia de a exploata accesul sau legitim la activele unei organizatii pentru scopuri neautorizate.
Un insider poate fi angajat cu norma intreaga sau partiala, dar poate fi si un subcontractor sau chiar un partener de afaceri. El ar putea sa se alature organizatiei cu intentia vadita de a conduce un atac din interior sau ar putea, angajat fiind, sa fie atras de cineva sa actioneze in acest sens. Iar incalcarea regulilor de siguranta se poate face si intentionat, si din greseala. Studii oficiale indica cinci tipuri majore de activitate a insiderilor: divulgarea neautorizata a unor informatii sensibile (47% din cazuri), coruptie (42%), facilitarea accesului unui tert la activele organizatiei, sabotajul fizic si sabotajul electronic si IT. Din punct de vedere al trasaturilor acestor persoane, 82% sunt barbati si 18% sunt femei, 49% au 31-45 de ani, iar din punct de vedere al raporturilor cu organizatia 88% sunt angajati permanenti, 7% sunt subcontractori si 5% sunt agentii sau angajati temporari.
Durata activitatii unui insider este de la mai putin de sase luni (41%) la peste cinci ani (11%), mai mult de jumatate din cazuri au fost identificate in primul an, iar in 60% din situatii au fost indivizi care au lucrat pentru organizatie mai putin de cinci ani. Cele mai multe cazuri, 76%, au fost initiate de persoane din interior dupa ce au vazut oportunitatea de a avea acces la active, iar cazurile de persoane infiltrate deliberat sunt mai putine. Motivatia cel mai des intalnita pentru furturi a fost castigul financiar, pentru 47% dintre oameni.
Pentru a preveni atacurile din interior, autorii studiului recomanda ca organizatiile sa dezvolte strategii eficiente de reducere a riscului activitatii insiderilor prin dezvoltarea unor instrumente de control al managementului si a unor politici eficiente si proceduri care sa permita asta.
