Daca in 2007 am aruncat palariile in sus si ne-am bucurat de marea integrare europeana, astazi vedem ca s-a ales praful de acest concept maret. Transportatorii si soferii romani retraiesc cosmarul in care ungurii ne blocau accesul catre Europa, fructificandu-si inteligent avantajul ca sunt tara de tranzit. Imi amintesc cum calculam pe vremuri ca din pretul autorizatiilor si cel al bileletelor de RoLa, dar mai ales din amenzile cu nemiluita date transportatorilor romani, Ungaria a strans suficiente fonduri pentru a-si construi o buna parte din infrastructura rutiera mareata care face legatura cu Romania!
Astazi vedem cozi de sute kilometri la toate intrarile in Ungaria, chiar si la cele pe care ministerul maghiar al transporturilor le „deschide” pentru tranzit, dar pe care vamesii unguri le mentin inchise, batandu-si joc de transportatorii romani care se plimba printre frontiere ca sa constate ca in „teren” diplomatia de la nivel inalt e zero!
Criza coronavirus a prins in Europa mii de camioane romanesti care lucrau pe Comunitate si care au ingrosat mult randul camioanelor de la granite care veneau acasa cu alimente sau medicamente pentru a ne aproviziona magazinele luate cu asalt de populatia panicata. Daca inainte de coronavirus ne faceam calcule despre cate curse am putea face pe luna cu parcul national actual respectand prevederile Pachetului Mobilitate, situatia de la granitele austro-ungare si sloveno-ungare arata clar ca matematica nu se potriveste cand intervine „vamesul” maghiar, care apara piata vest-europeana de competitia estica mai ceva decat acei vajnici europarlamentari din tarile puternice ale Europei, care mentin discutia despre Pachet pe ordinea de zi in Parlamentul European in ciuda panicii mondiale.
Sefii de stat se uita cu groaza spre Italia, insa niciun aliat european nu vorbeste de ajutor umanitar pentru acest membru important al Uniunii Europene. Statele „aliate” membre mai degraba si-au inchis granitele pentru a impiedica molima sa ajunga si la ei, iar guvernele se bat pentru a pune mana pe ultimele rezerve de medicamente, dezinfectanti si echipament medical, care acum poate face diferenta in ceea ce priveste sansele de supravietuire. Ursula von der Leyen face „recomandari” pe care nimeni nu le mai ia in seama, nici macar in ceea ce priveste coridorul pan-european umanitar pentru transport de alimente si medicamente. Fiecare e pe cont propriu. Scapa cine poate.
Traim momente istorice, la fel de incarcate emotional ca in decembrie 1989, desi de cu totul alta natura. Tot mediul de afaceri romanesc se astepta sa dea piept cu o criza economica, insa nu imbracata de o asemenea amenintare precum aceasta pandemie de coronavirus.
Editia din aprilie a revistei Tranzit arata socul prin care trecem toti. Veti citi articole optimiste, care recunosteau pericolul reprezentat de Pachetul Mobilitate si analizau sansele de a merge mai departe. Sigur ca aceste solutii acum nu mai au valoare, insa vor putea reprezenta un punct de plecare dupa ce lucrurile se vor linisti. Sunt si articole actuale, desi am preferat ca tot ce tine de coronavirus si criza actuala sa punem imediat pe site. Newsletterul trimis de doua ori pe saptamana a devenit zilnic si probabil ca modul in care facem jurnalism se va schimba acum pentru totdeauna.
Chiar daca nimeni nu stie cum vom face fata acestei crize de sanatate si crizei economice care vine imediat, ma bucur sa vad ca transportatorii au invatat sa fie prieteni si sa se ajute in aceste clipe grele pentru toti. Pana la urma, tot ce ne ramane este sa fim oameni.
