Amendamentele transmise de APTE 2002 – prin intermediul UGIR – la propunerea legislativă pentru anularea unor obligaţii fiscale şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative au trecut în unanimitate în Consiliul Economic şi Social (CES). Este vorba în primul rând despre includere în amnistie şi a sumelor pentru care instanţele judecătoreşti au stabilit că sunt datorate bugetului general consolidat prin hotărâri rămase definitive şi executorii.
Prin expunerea de motive înaintată la CES se explică faptul că excluderea acestor sume reprezintă o discriminare între operatori economici aflaţi în situaţii similare, întrucât singurul aspect care îi diferenţiază pe cei cu hotărâri definitive şi executorii de operatorii economici care nu au ajuns încă în această situaţie este momentul la care au fost controlaţi de către ANAF.
Hotărârea judecătorească consolidează doar dreptul statului (contestat de contribuabil) de a încasa această creanţă prin structurile ANAF, drept la care tocmai se pregăteşte să renunţe. În acelaşi timp, se face o discriminare între agenţii economici care au contestat decizia de impunere în instanţă şi cei care nu au făcut acest lucru, pentru aceştia din urmă, decizia transformându-se în titlu executoriu, după expirarea termenului de plată.
„Amnistia” în general, pe cale de consecinţă şi cea în materie fiscală, reprezintă un act de clemenţă a statului pentru anumiţi cetăţeni/entităţi juridice aflate în anumite situaţii vizate de actul de amnistiere. În această situaţie, „legea de amnisitie” vine de la forul suprem de reglementare, respectiv Parlamentul României, care este entitate administrativă mult superioară instanţei de judecată, astfel că voinţa legiuitorului nu poate fi controlată de către voinţa instanţei de judecată (cu excepţia deciziilor CCR), fiind dese cazurile în care însăşi instanţa de judecată îşi schimbă practica tocmai ca urmare a schimbării reglementării juridice.
În fapt, dar şi în drept, actuala situaţie legată de „regimul” neclar al diurnelor este creată şi de practica neunitară a instanţelor de judecată, or Proiectul de lege tinde tocmai să elimine aceste neclarităţi.
Referitor la termenul de intrare în vigoare a prevederilor articolului II, respectiv termenul în care se aplică plafonarea veniturilor neimpozabile la maximum a 3 remuneraţii, propus iniţial ca fiind luna următoare celei în care intră în vigoare legea, APTE 2002 propune stabilirea unui termen mai îndelungat, în care agenţii economici să aibă timp să absoarbă costurile suplimentare generate de această măsură. Şi asta pentru că vor fi afectate contractele comerciale aflate în derulare, prin majorarea costurilor de operare, iar o modificare a acestora nu este posibilă fără acceptul clienţilor.
