21 februarie este data la care intră în vigoare cea mai controversată măsură introdusă de politicienii vest-europeni în reglementările aplicabile în transporturi: obligația ca autovehiculele de transport marfă să se întoarcă în țara de origine cel târziu la 8 săptămâni.
Fără a avea legătură cu asigurarea condițiilor sociale ale șoferilor, ci o măsură vădită de protecție a piețelor de transport din centrul și vestul Europei – acolo unde sunt cele mai mari porturi și, deci, cele mai importante porți de acces al mărfurilor având ca destinație toată Europa – întoarcerea camioanelor în țara de origine îi afectează major pe transportatorii din România, Bulgaria, Lituania, Letonia, Polonia.
Deja mii de firme vest-europene și-au închis filialele din aceste țări pentru a le muta în Germania sau în Polonia, undeva la granița cu Germania, în Luxemburg sau Austria, la fel ca și multe firme autohtone din aceste țări, pentru a-și asigura accesul la piața de transport internațional, crescând artificial și nepermis nivelul taxelor și impozitelor încasate de Germania.
Comisia Europeană a ezitat prea mult în a corecta această măsură total nedreaptă, care nu a fost niciodată în propunerile TRAN trimise către Consiliul Miniștrilor sau către Comisia Europeană, ci au fost adăugate în ultimul moment înainte de a fi trimise la vot în Parlamentul European, unde eurodeputații, la fel ca parlamentarii din multe țări, habar nu au ce votează adeseori, fiind duși de nas de discursurile demagogice care îmbracă adeseori incorect unele măsuri politice de importanță capitală.
Cei care nu s-au mutat încă în Germania pentru că încă mai speră ca nedreptatea să fie corectată de Curtea de Justiție Europeană, se luptă acum cu calcule și scenarii prin care să reușească să îndeplinească această condiție de a întoarce camioanele acasă la 8 săptămâni fără a intra în faliment. Costurile sunt foarte mari, nivelurile de poluare și mai și. Dar pe cine interesează? Aici se vede ipocrizia și meschinăria unor state ca Germania, care pe de-o parte vorbește de salvarea planetei și decarbonizarea masivă și urgentă, iar pe de altă parte obligă zeci de mii de camioane est-europene să facă milioane de kilometri fără încărcătură, poluarea acestora fiind permisă o perioadă, până dau faliment și vor fi înlocuite de camioane germane, poate cu propulsie electrică peste numai un an-doi. Ca întotdeauna, condițiile și restricțiile sunt impuse pentru cei slabi, pentru cei puternici interesele economice fiind mai importante.
Pe de o parte vorbim de eliminarea zootehniei, de pildă, deoarece creșterea vacilor produce efecte de seră și, deci, mai bine consumăm carne obținută în laborator decât să creștem nivelul emisiilor de CO2, dar permitem, sau mai bine spus obligăm, zeci de mii de camioane să formeze șiruri impresionante pe șoselele de tranzit ca să se întoarcă pe gol în țara de origine.
Măsura pe care politicienii statelor ai căror transportatori sunt scoși de pe piața europeană ar trebui să o ia în acest moment este ca acești operatori – obligați să facă pierderi de restricțiile cu tentă protecționistă ale Pachetului Mobilitate – să fie susținuți să își permită aceste călătorii în regim de taxi cu camionul, tot la fel cum autoritățile din Germania, Belgia, Franța sau Olanda își încurajează operatorii naționali prin toate mijloacele să își cumpere camioane ieftin, să își angajeze șoferi străini și să aibă cheltuieli de operare cât mai mici.
Sau cel puțin să refuze aplicarea unor amenzi usturătoare pentru neîntoarcerea camionului în țara de origine, așa cum au promis deja responsabilii din ministerele de transport din Polonia, România și Bulgaria, la unison, ci doar a unor amenzi minime, dacă va fi cazul și pentru acelea, pentru că este o măsură inutilă și dificil de îndeplinit, impusă doar pentru apărarea intereselor economice a câtorva țări cu economii oricum prospere din UE.
Pachetul de legi din Pachetul Mobilitate prevede ca autoritatea competentă din țara de origine să controleze respectarea condițiilor privind accesul la profesie, deci și întoarcerea camioanelor la 8 săptămâni, așa încât stă în puterea Ministerului Transporturilor și a ISCTR să facă suportabilă această obligație nedreaptă pentru transportatorii români. Cu siguranță că așa vor proceda bulgarii, lituanienii și polonezii. Noi de ce ne-am da singuri cu stângul în dreptul?
