Activitatea flotei spaniole de transport rutier de mărfuri a scăzut din 2007 până în 2013 de la 1,86 de miliarde de tone la 961 de milioane de tone, așa cum arată un studiu recent realizat de Upply, deci cu 48% (în t-km scăderea a fost mai mică). În ciuda situației de ansamblu a acestei industrii, transportul internațional al flotei spaniole și-a revenit mai mult din 2014 încoace, după scăderea începută în 2007, astfel că vârful din 2007 nu numai că a fost atins, dar a și fost depășit în 2021, datorită creșterii exporturilor Spaniei (cu 29% între 2012 și 2019 și cu 21% în 2021) și dinamismului firmelor de transport cu activitate pe piețele internaționale. Mărfurile spaniole se vând mai ales în Europa (74% din exporturile totale).
Companiile care lucrează constant la internațional au un profil diferit de cel al altor firme spaniole de transport și sunt grupate, cele mai importante dintre ele, în Asociația Internațională de Transport Rutier (ASTIC), care are aproximativ 200 de membri, cu 20.000 de vehicule proprii, deci circa 100 de camioane/firmă, în timp ce flota medie pentru transportul spaniol în camioane grele este de 4,4 vehicule/firmă.
Dintre firmele de transport cu mașini grele, 57% sunt de fapt persoane fizice autorizate. 63.390 de firme au un singur vehicul, iar 87% au 1-5 vehicule. Această fragmentare explică capacitatea financiară slabă a companiilor și existența unui echilibru nefavorabil de forțe în raport cu expeditorii. Conform celei mai recente cărți albe publicate în fiecare an de revista Transporte XXI, care analizează bilanțurile a 3.974 de companii, rentabilitatea, măsurată prin raportul profit net/cifră de afaceri, a fost de numai 2,1% în 2019, indiferent de dimensiunea firmelor, ceea ce le afectează capacitatea de a finanța investiții și le face vulnerabile în caz de recesiune economică.
