Pe 23 martie s-a desfășurat la București Gala Tranzit Logistica, în cadrul căreia unul dintre subiectele de discuție a fost sustenabilitatea. Mai exact, vorbitorii din panel au încercat să determine, alături de invitații prezenți în sală, în ce măsură sunt pregătite pentru transparență firmele de transport și logistică din România și ce impact va avea asupra lor noua directivă UE privind raportarea de sustenabilitate (CSRD).
Moderatoarea discuției, Oana Groșanu (Ambasada Sustenabilității în România), a amintit că transportul și logistica sunt responsabile pentru circa 24% din emisiile globale de carbon și că până în 2050 Agenția Europeană de Mediu se așteaptă ca emisiile totale de CO2 din logistica din întreaga lume să ajungă la 40%. „De aceea avem nevoie să luăm măsuri puternice și eficiente. Mai ales că acest sector de activitate aduce unele dintre cele mai mari provocări în calea obiectivelor UE de decarbonizare, care concret presupun ca până în 2050 Europa să fie primul continent care să atingă neutralitatea climatică.“ În acest scot au fost concepute mai multe instrumente, dintre care unul este noua directivă de raportare pe sustenabilitate, CSRD, publicată la final de 2022. Statele membre au la dispoziție cel mult 18 luni să o transpună în legislația națională, iar România se află în curs de analizare și prevederile ei vor fi incluse în diverse acte normative emise de autorități competente în domeniu: ASF, Banca Națională, Ministerul de Finanțe.
Andreea Ghiocel (CSR Agency) a amintit că nu doar în Europa, ci și la nivel global există obiective de dezvoltare durabilă, ale ONU. Întrebarea este însă cum să facem să le atingem. „Și așa definesc eu raportarea de sustenabilitate, ca pe o busolă care ne ajută să ne atingem obiectivele. Ce este foarte important în acest proces nu este atât raportul în sine – el este un instrument de analiză al fiecărei firme – cât drumul până la realizarea lui, analiza pe care trebuie să o facem ca să vedem ce decizii să luăm.“ Pentru o vreme a fost la latitudinea companiilor ce lucruri să raporteze, dar în 2014 Comisia Europeană a dat o directivă conform căreia toate companiile de interes public cu peste 500 de angajați trebuie să publice o declarație de sustenabilitate care să arate cum au făcut profit, din perspectiva grijii pentru mediu. Aceasta a fost transpusă în România prin două ordine de ministru, iar în 2021 circa 50 de companii au făcut acest raport.
Lucrurile însă tot nu au mers cum și-a dorit UE, nu s-au produs efectele scontate, astfel că în noiembrie 2022 a apărut o schimbare conform căreia companiile nu mai pot raporta ce cred ele că este bine, ci CE impune indicatori stricți, iar cercul firmelor vizate se extinde cu cele cu peste 250 de angajați, IMM-uri listate la bursă și societăți care, deși nu provin din Europa, au sediu aici, unde obțin cifre de afaceri de peste 150 de milioane de euro.
Deocamdată există 11 standarde generale aplicabile pentru orice organizație, iar până în iulie 2024 vor exista standarde sectoriale și standarde pentru IMM-uri.
Companiile trebuie să facă acest raport pentru a se asigura că modelul de afaceri și strategia lor sunt compatibile cu trecerea la o economie durabilă și cu limitarea încălzirii globale la 1,5 grade Celsius. Iar pentru asta trebuie să includă o descriere a obiectivelor lor, cu termene precise legate de țintele absolute de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră cel puțin pentru 2030 și 2050 și cu o declarație că acele obiective se bazează pe date științifice. Deci firmele nu mai spun doar că vor să scadă emisiile cu 20%, ci trebuie să arate cum își propun să facă asta și dacă acea reducere se află în linie cu scenariile oamenilor de știință.
În cazul firmelor de transport și logistică, primul pas în măsurarea amprentei de cardon este, în opinia reprezentantei CSR Agency, instruirea angajaților astfel încât ei să înțeleagă de ce se face acest demers – „în lipsa acestei înțelegeri lupta este pierdută de la început“. După care se monitorizează sursele care duc la emisii și se fac planuri de acțiune pentru reducerea lor.
