Discutăm de mulți ani despre faptul că țara noastră a ajuns groapa de gunoi a Occidentului în materie de autovehicule, mii de rable fiind importate anual în România, pe sume de nimic. S-a încercat la un moment dat limitarea fenomenului prin introducerea taxei de primă înmatriculare – la care s-a renunțat însă rapid pe considerente de îngrădire a liberei concurențe, iar statul a fost nevoit să returneze toate taxele încasate – și, de atunci, liniște și pace. A mai avut și Primăria Capitalei o tentativă de taxare a circulației vehiculelor poluante în București, dar proiectul nu s-a mai concretizat din motive electorale.
Acum se discută la Ministerul Transporturilor despre reformarea rovinietei din 2026, aceasta fiind una dintre condițiile PNRR: trebuie atrași mai mulți bani din taxe de drum pentru finanțarea investițiilor în infrastructura rutieră. Studiul de oportunitate derulat în acest sens de o companie irlandeză propune creșterea prețului rovinietei și diferențierea în funcție de norma de poluare a vehiculului, în speranța încurajării trecerii la mijloace de transport ecologice. Procentele de indexare a tarifelor sunt relativ mici, de 10-20% de la o categorie Euro la alta (baza de calcul o reprezintă Euro 6), iar pentru autoturisme creșterea de preț prefigurată pentru o perioadă de 10 ani ar fi de 66% comparativ cu prețul actual. Foarte puțin față de camioane, spre exemplu, unde se dorește taxarea la kilometru, ceea ce va duce la o scumpire de până la șase ori a rovinietei comparativ cu acum. Desigur, acest lucru va arunca în aer costul operațional al cărăușilor, care vor avea o nouă piatră de moară agățată de gât.
Nu trebuie omis însă faptul că transportul comercial este o necesitate, în timp ce autoturismele reprezintă un lux. Dacă ne dorim să facem diferența în lupta cu poluarea, în loc să împovărăm industria de transport – care are o contribuție semnificativă la PIB-ul țării – ar trebui în primul rând să scăpăm de rable. Operatorii de transport persoane se plâng de faptul că le-au scăzut volumele de pasageri și pentru că mulți și-au cumpărat autoturisme vechi din vest, pe câteva sute de euro. Acestea din urmă ar trebui în primul rând taxate și nu doar la rovinietă, ci și la impozit. Trecerea la transportul public – mult mai eficient din punct de vedere al emisiilor poluante comparativ cu autoturismele din perspectiva numărului de oameni transportați – trebuie să reprezinte un obiectiv nu doar declarativ, ci și asumat cu curaj, prin decizii concrete. Iar taxarea este una dintre ele. Decât să împovărăm transportul comercial, mai bine să căutăm soluții care au sens pe termen lung, chiar dacă sunt mai puțin populare. Cine își asumă adoptarea lor?
