grup de lucru ANAF Archives

Ultima întâlnire a Grupului de lucru organizat la Ministerul Finanţelor Publice (MFP) pe problematica impozitării diurnei, care a avut loc astăzi, 20 mai, a pus punctul pe „I” în ceea ce priveşte condiţiile în care se acordă indemnizaţia de delegare/detaşare şi cum trebuie aceasta încadrată.

În cele mai multe rapoarte de inspecţie fiscală încheiate de ANAF la firmele de transport, acestea din urmă sunt acuzate de faptul că îşi desfăşoară activitatea preponderent pe teritoriul altor state UE, fiind astfel „vinovate” de detaşare transnaţională şi, în consecinţă, diurnele sau indemnizaţiile acordate şoferilor lor reprezintă plata „mascată” a unor drepturi de natură salarială şi trebuie încadrate ca atare. Reprezentanţii ANAF şi MFP prezenţi în cadrul grupului de lucru au confirmat faptul că, într-adevăr, potrivit rapoartelor de control, inspectorii au decis că o parte din sumele acordate cu titlu de indemnizaţie nu sunt acordate în realitate cu acest scop, ci ca plată a salariului minim din statul respectiv. Cum nu se poate mai fals!

Legislaţia românească nu prevede explicit condiţiile în care o sumă pe care angajatorul o acordă cu un anumit scop – pe care el îl stabileşte – poate fi reîncadrată de către organul fiscal. Până la urmă, vorbim despre un drept legal de plată pentru un salariat – aşa cum a confirmat şi reprezentantul Ministerului Muncii prezent la grupul de lucru – pe care organul fiscal nu are dreptul să îl reîncadreze, atâta timp cât se acordă în condiţiile prevăzute de lege, iar valoarea salariul minim este respectată, aşa cum reiese şi din contractul individual de muncă.

Indemnizaţia de detaşare este stabilită de comun acord între compania de transport şi şofer, iar valoarea acesteia nu poate fi limitată, din considerentul că reprezintă un contract între părţi. Nu există o valoare minimă sau maximă pentru sectorul privat. Tot ce depăşeşte însă 2,5 x diurna/indemnizaţia acordată funcţionarilor publici se impozitează, tocmai pentru a nu lăsa loc la abuzuri.

Argumentul ANAF potrivit căruia diferenţele între cuantumurile indemnizaţiilor plătite şoferilor din cadrul aceleiaşi companii justifică tocmai faptul că acestea sunt acordate pe criterii de performanţă, ca salariu, nu se susţine şi nu poate fi explicat legal. Până la urmă, remuneraţia totală – compusă din salariu plus alte indemnizaţii – se negociază individual.

Din păcate, discuţiile s-au blocat în acest punct, reprezentanţii MFP şi ANAF refuzând să înţeleagă faptul că indemnizaţiile trebuie să poată fi plătite în continuare, sub aceeaşi formă, aşa cum se procedează şi în celelalte state est-europene concurente direct pe segmentul de transport internaţional cu firmele româneşti. Cel mai grav, ANAF nu înţelege că dacă acuză firmele de transport de faptul că îşi desfăşoară activitatea exclusiv în afara ţării, statul român nu mai poate avea pretenţia să încaseze taxe şi impozite de la acestea, în această situație firmele aflându-se într-o falsă detașarem așa cum definește Regulamentul 883/2004.

Reprezentanţii industriei de transport prezenţi astăzi, 18 mai, în cadrul grupului de lucru organizat de Ministerul Finanţelor Publice (MFP) pe problema impozitării retroactive a diurnei au solicitat încă o dată acordarea amnistiei fiscale în cazul reîncadrării diurnei ca drept de natură salarială, precum şi clarificarea legislaţiei pentru viitor.

O altă problemă presantă o reprezintă şi inspecţiile fiscale aflate în curs de derulare şi care, cel mai probabil, se vor încheia în nota binecunoscută, prin impozitarea diurnelor, fără o decizie de suspendare a acestora şi/sau fără prevedere legală fermă de clarificare a modului în care ar trebui interpretată legislaţia.

Avocaţii prezenţi în cadrul grupului de lucru au atras atenţia asupra haosului care se va crea în eventualitatea în care se va dovedi interpretarea eronată a legii de către organele fiscale de control, iar deciziile de impunere stabilite în urma rapoartelor de inspecţie fiscală încheiate vor falimenta o bună parte dintre companii. Pentru că cei falimentaţi vor avea dreptul să dea statul în judecată pentru prejudicii de ordinul milioanelor de euro.

„Organul fiscal poate dispune suspendarea control atunci când are nevoie de informaţii de la o altă autoritate administrativă sau de la un eşalon superior”, a precizat avocatul Aurelian Opre. „Dacă grupul de lucru va comunica urgent ministrului Finanţelor că sunt suspiciuni asupra faptului că în cazul impozitării retroactive a diurnei nu se procedează corect, organele fiscale vor avea temei să suspende inspecţia fiscală”. Într-adevăr, Codul de procedură fiscală prevede că doar conducătorul structurii respective de inspecţie fiscală poate să dispună suspendarea controlului, în anumite condiţii, astfel că oricare altă intervenţie, din partea MFP, ANAF etc. ar fi ilegală.

„Legea prezumă actul administrativ fiscal întocmit de inspectorii ANAF în momentul în care a fost emis. Or în condiţiile în care există soluţii ale instanţelor atât pro, cât şi contra, înseamnă că este afectată legalitatea actelor de control. Prin urmare, nu este niciun motiv pentru a nu opri controalele. Oricum, în teritoriu se vede o temporizare a controalelor, în aşteptarea unui răspuns ferm, numai că se recurge la unele soluții periculoase pentru contribuabilul controlat (ex. acuzarea companiei de transport de evaziune fiscală pentru nepunerea la dispoziție a tuturor documentelor contabile)”, a concluzionat Aurelian Opre.

Joi, 20 mai, este planificată o nouă întâlnire a grupului de lucru.