Inspectorii francezi de la DREAL sunt recunoscuți ca fiind printre cei mai duri controlori de trafic din UE, recurgând deseori la amenințări și intimidări pentru a-i face pe șoferi să mărturisească până și ce nu au făcut. Pretenții de genul dovedirii efectuării pauzei săptămânale normale în afara cabinei camionului printr-o factură de hotel sunt des întâlnite, deși contravin legislației europene. La fel, obținerea semnăturii șoferilor pe documente în limba franceză, pe care aceștia nu le înțeleg. Smaranda Rugină, avocat la Paris Bar, absolvent al King’s College London, îi sfătuiește pe transportatori să își instruiască bine conducătorii auto și să îi pregătească pentru tot felul de scenarii la controalele din Franța, astfel încât să nu se lase păcăliți. Și prima regulă este să nu intre în discuție cu inspectorii DREAL, să nu le răspundă la întrebări și să nu încerce să negocieze cu ei, pentru a nu le ușura sarcina și a nu le oferi prilejul să speculeze.
Controlul ofensator al cărăușilor străini pe teritoriul Franței denotă o atitudine ultra-protecționistă a autorităților din această țară atunci când vine vorba de sectorul transporturilor, recunoaște Smaranda Rugină, avocat la Paris Bar, absolvent al Universității King’s College London. Și chiar și sub argumentul luptei împotriva dumpingului social, anumite practici de control nu trebuie acceptate.
Faptul că mult timp cuantumul amenzilor a fost destul de mic a încurajat operatorii de transport să-și plătească direct amenzile, fără să-și mai bată capul să le conteste în instanță, pentru că mulți au considerat că, oricum, onorariul avocaților anula eventualul câștig obținut în fața judecătorului. „Până la urmă, o amendă de 750 de euro pentru efectuarea repausului săptămânal normal în cabină ar putea fi trecută cu vederea. Însă nu suma contează, ci celelalte neajunsuri care pot rezulta de aici. Și tocmai de aceea este imperios ca amenzile să fie contestate, pentru că pot fi evitate condamnări ulterioare cu consecințe mai grave”, a subliniat Smaranda Rugină cu prilejul conferinței Tranzit de la Suceava.
Dovada informării permanente a șoferilor este esențială
În primul rând, pentru fiecare abatere în parte trebuie stabilit clar vinovatul, pentru că firma de transport nu poate fi responsabilă pentru toate faptele prepușilor săi (în acest caz, șoferii). „Legea din Franța prevede, într-adevăr, faptul că administratorii ori persoanele desemnate trebuie să se asigure că angajații companiei respective nu încalcă prevederile legale. Dar, mai departe, sunt foarte multe semne de întrebare care pot fi ridicate. Spre exemplu, de câte ori trebuie informați șoferii asupra faptului că au posibilitatea să se întoarcă acasă periodic sau că trebuie să își ia pauza de 45 de ore în afara cabinei? Și dacă au încălcat cu bună știință o prevedere legală, oare nu este și vina lor?”
Cu alte cuvinte, odată săvârșită o abatere, atât compania, cât și șoferul sunt pasibili de a fi sancționați. Este foarte important, așadar, ca administratorul firmei să aibă dovezi că și-a informat șoferii asupra drepturilor și obligațiilor pe care le au. Mai mult, dispecerii trebuie să trimită periodic informări în scris și să fie în permanent contact cu șoferii atunci când sunt plecați în cursă, astfel încât să nu existe niciun dubiu că aceștia din urmă au știut ce au de făcut, a subliniat Smaranda Rugină. „De exemplu, să li se atragă atenția asupra faptului că banii pe care i-au primit pentru hrană și cazare trebuie să fie folosiți exclusiv în acest scop. Foarte important, trebuie să putem demonstra că informarea a fost făcută. Este evident că în cazul unei companii mari, cu flotă de 200-300 de camioane, administratorul nu se poate ocupa personal de acest lucru, astfel că sarcina de a păstra contactul cu șoferii trebuie delegată către un alt angajat al firmei.”
Apoi, în urma controalelor în trafic, dacă au fost găsite nereguli, șoferii în culpă trebuie avertizați în scris, tocmai pentru ca operatorul să aibă dovezi că s-a achitat corect de responsabilitățile sale.
Chiar dacă la momentul controlului nu există o vină a priori a companiei, cum aceasta este mai solvabilă din punct de vedere financiar, tentația este să fie prima sancționată. Amenzile se pot contesta însă în instanță, cu șanse mari de câștig dacă dosarul se documentează corect.
Cum trebuie să se comporte șoferul în timpul controlului?
Momentul controlului în trafic trebuie anticipat, iar șoferii trebuie pregătiți dinainte pentru tot felul de situații. Cel mai important, aceștia nu trebuie să semneze nimic și mai ales să nu stea de vorbă cu inspectorii în limba franceză. Art. 6 din Convenția Europeană, dar și dispozițiile franceze prevăd că, la momentul când o persoană este suspectă că a comis o ilegalitate, trebuie să i se aducă la cunoștință drepturile pe care le are, în limba maternă sau într-o limbă pe care o cunoaște. În caz contrar, ea poate să ceară anularea procedurii, invocând un viciu de procedură.
Angajarea într-un dialog în timpul controlului anulează practic acest avantaj al șoferilor și, implicit, al companiei de transport care ar urma să fie amendată. Și, oricum, rolul inspectorului de trafic de la DREAL (instituția omoloagă ISCTR) nu este acela de a desfășura un interogatoriu, de a pune întrebări, ci strict de a constata dacă documentele care trebuie prezentate la control sunt în regulă.
Cel mai sigur, șoferii trebuie să vorbească doar în română și eventual să solicite „translator” sau „avocat”. Și, în rest, să gesticuleze că nu înțeleg. „Atenție! Nu trebuie contactat avocatul fix în timpul controlului, pentru că acest lucru poate fi invocat în procesul verbal de constatare a contravenției. Inspectorii sunt cei care au obligația să îi asigure conducătorului auto oprit translator sau avocat”, a subliniat Smaranda Rugină. De asemenea, nici administratorul companiei sau dispecerul – sunat de șofer în timpul controlului – nu trebuie să încerce să negocieze cu agentul de control în limba franceză, pentru că acest lucru va fi invocat mai departe pentru a justifica aplicarea amenzii.
Șoferii nu trebuie să se incrimineze singuri
În legătură cu efectuarea pauzei săptămânale normale șoferii nu trebuie să facă nicio declarație și nu trebuie să dea nicio explicație, nici documente (factură de hotel sau altceva), pentru că legea europeană nu prevede obligația prezentării dovezii unde a fost efectuată odihna în cazul vehiculelor de marfă cu tahograf.
Situația este diferită pentru vehiculele comerciale cu masă maximă total autorizată sub 3,5 t, în cazul cărora șoferii și compania, inclusiv pentru pauza zilnică, trebuie să demonstreze că nu s-a luat pauza în cabină (printr-o factură de hotel sau orice altă probă, de exemplu, o declarație de cazare). Într-adevăr, pentru aceste vehicule (sub 3,5 t) Codul de transport francez conține o dispoziție care a inversat sarcina probei. Franța este singura țară UE care a introdus o asemenea dispoziție.
Așadar, singurele documente pe care conducătorii auto trebuie să le prezinte la control sunt cele prevăzute de legislația europeană. Dar, desigur, să nu lipsească nimic.
„Șoferii care vor da dovadă de bunăvoință nu vor găsi înțelegere. Foarte rar am întâlnit, în 8 ani de practică profesională, cazuri în care s-a putut discuta într-un mod constructiv cu inspectorii francezi de la DREAL. Cea mai bună armă a conducătorilor auto este să facă uz de dreptul lor, acela de a li se pune la dispoziție un translator și un avocat. Iar dacă li se dau documente la semnat să scrie inclusiv pe acestea în limba română că nu au înțeles ce li s-a spus. Am întâlnit chiar situații în care șoferii au fost puși să scrie în limba lor pe documentele oficiale de control care sunt infracțiunile de care sunt acuzați. Nu trebuie sub nicio formă să le semneze!”, a subliniat avocatul Smaranda Rugină. Pentru că șoferul se poate incrimina singur, chiar și dacă nu este vinovat, doar pentru că a înțeles greșit.
Prezumpția de nevinovăție există și în legislația franceză și se poate face uz de ea în instanță: orice învinuit trebuie să aibă șansa să își dovedească nevinovăția, iar pentru asta trebuie să înțeleagă ce este întrebat și de ce este acuzat. Iar culpabilitatea companiei nu se poate baza pe declarații luate într-un mod îndoielnic la marginea drumului.
Chiar și cea mai mică amendă luată pe nedrept trebuie contestată
Șoferii pot fi amenințați că nu vor fi lăsați să plece mai departe dacă nu semnează anumite documente/procese verbale ori că li se va da cea mai mare amendă prevăzută de legea franceză. Acest lucru nu se poate întâmpla în fapt, întrucât nu este legal, și se încearcă doar o intimidare, a explicat avocatul de origine română. Trebuie plătită doar suma tip depozit (garanție) pentru a putea pleca mai departe, iar aceasta nu înseamnă automat recunoașterea vinovăției, ci doar „deblocarea” camionului.
Este recomandat însă să fie completat și semnat documentul prin care se colectează informații complementare de către autoritățile de control, pentru că se confirmă calitatea de suspect în comiterea unei infracțiuni, iar avocatul poate apoi să depună contestație privind modul în care s-a desfășurat acțiunea de control (invocând nerespectarea drepturilor conducătorului auto în calitatea sa de suspect).
Important, trebuie solicitată o copie după chitanță, pentru ca apoi suma plătită cu titlu de depozit – care poate fi destul de mare, în funcție de abaterea sancționată – să poată fi recuperată, chiar înainte de termenul de judecată stabilit de către instanță. La fel, trebuie cerut și buletinul de control, pentru ca procedura de contestare să poată fi demarată imediat, mai ales că decizia/ordonanța de impunere care trebuie în mod normal să fie trimisă la sediu riscă să se piardă pe drum și să se depășească termenul de 30 de zile în care se poate cere restituirea depozitului. Desigur, avocatul poate fi împuternicit (și chiar este recomandat) să obțină cât mai repede documentele necesare pentru a le putea contesta.
De altfel, rolul unui avocat nu este doar acela de a interveni în caz de urgență, ci și preventiv, pentru a anticipa controalele și a pregăti scenarii posibile. De asemenea, de a verifica modul în care sunt completate contractele de muncă și toate documentele care trebuie prezentate în cazul unui control în Franța.
Oricum, sancțiunile primite nu trebuie lăsate așa, pentru că, oricât de nesemnificative ar fi, în caz de recidivă, se pot solda mai departe cu amenzi și mai mari, până la 30.000 de euro, și inclusiv cu condamnări penale împotriva șoferului sau administratorului firmei. Iar acestea din urmă vor afecta condiția de onorabilitate a companiei și se riscă retragerea licenței de transport. De asemenea, în caz de recidivă, inclusiv valoarea depozitului pentru deblocarea camionului crește. Contestând aceste proceduri scopul este obținerea restituirii amenzilor, precum și anularea infracțiunii din cazierul judiciar al persoanei condamnate.
