Hotărârea pronunțată de Curtea Supremă în urmă cu câteva săptămâni a decis că timpul petrecut de un șofer profesionist care însoțește un camion transportat pe un feribot sau un bac contează ca zi de lucru și nu ca perioadă de odihnă. Această decizie a provocat o mare îngrijorare în sectorul transportului rutier, în special în rândul companiilor care operează între continent și Insulele Baleare.
După cum a aflat FENADISMER, în urma procesului intentat de un șofer salariat al unei companii de transport din Valencia, care a fost concediat în 2018 pentru lipsa prezenței de la locul de muncă, hotărârea Tribunalului Suprem a stârnit îngrijorare în industria transportului rutier. Șoferul, care efectua transporturi între continent și Insulele Baleare, a cerut compensație pentru timpul petrecut pe feribot, argumentând că acesta ar fi trebuit considerat timp de lucru, deși avea o cabină cu pat pentru odihnă conform reglementărilor europene. Inspectorii de muncă au respins cererea, susținând că timpul petrecut pe feribot nu constituie timp de lucru.
Prin urmare, acesta a decis să se adreseze în recurs la Curtea Supremă a Comunității Valenciene, care, pe de altă parte, a considerat că perioada în care șoferul a beneficiat de o cabină în timpul călătoriei pe mare este timp petrecut la bord, solicitând companiei să îl despăgubească pe șofer, considerând că angajatul, „în timp ce se afla la bord, trebuia să fie disponibil pentru orice urgență sau problemă apărută”, făcând aluzie în mod special la posibilitatea de a fi necesar să mute camionul de pe navă, și, prin urmare, a concluzionat afirmând că perioadele în care angajatorul însoțește vehiculul transportat cu feribotul ar trebui să fie considerate timp de prezență și nu timp de odihnă, având în vedere că șoferul „nu putea dispune de timp liber, nu putea părăsi nava și nu putea să se ocupe de viața sa privată sau de familie”.
Acest lucru a determinat, la rândul său, compania de transport să formuleze un recurs la Curtea Supremă pentru unificarea doctrinei, având în vedere existența unei hotărâri anterioare a Curții Supreme din Insulele Baleare care era împotriva recunoașterii acestei perioade ca timp de prezență. În hotărârea sa, Curtea Supremă, a recunoscut că deși articolul 9 din Regulamentul (CE) 561/2006 privind timpul de conducere și de odihnă stabilește că șoferul își poate lua ziua liberă normală în perioadele de însoțire a unui vehicul transportat cu feribotul, cu condiția să aibă accesul la o cabină de dormit, pat sau pat supraetajat, consideră totuși că un standard național poate îmbunătăți condițiile de muncă ale șoferilor și, în opinia sa, atât Decretul Regal Spaniol 1561/1995, care reglementează munca în sectorul transporturilor, precum al II-lea Acord General privind Transportul Rutier semnat în 2012, ar permite Înaltei Curți să recunoască o presupusă prezumție în favoarea considerării ca timp de prezență timpul în care un șofer care transportă mărfuri rutiere însoțește vehiculul care este transportat cu feribotul sau bacul.
Consecințele acestei doctrine jurisprudențiale ar putea fi devastatoare pentru sectorul transporturilor rutiere în cazul în care acest criteriu va fi consolidat, din cauza impactului economic și organizațional enorm pe care îl va avea asupra activității companiilor de transport care operează această rută și a creșterii consecvente a costului produselor transportate în Insulele Baleare, deoarece acesta este mijlocul obișnuit de transport de mărfuri între continent și insule.
În plus, decizia de a nu considera timpul petrecut de șoferul în cabină pe feribot ca perioadă de odihnă ar duce la absurditatea ca acesta să fie obligat să își ia o perioadă suplimentară de odihnă de cel puțin 9 ore la sosirea la destinație.
