In ultimii cinci ani, printarea 3-D, cunoscuta ca fabricatie aditiva, a avut o influenta enorma asupra logisticii. Este considerata prezentul si viitorul oricarei forme de productie. Desi aceasta tehnologie a fost imbratisata cu entuziasm de la producatorii mici pana la productia aerospatiala, datorita eficientei de cost.
In industria auto, de exemplu, inventarul si asteptarea reprezinta 92% din timpul de asamblare, iar asta independent de productia multor alte componente si parti ale produsului finit si care au inventare si perioade de asteptare proprii. Mai mult, aceste parti trebuie transportate intre locatii. Distanta medie pe care aceste piese si echipamente sunt expediate este de aproximativ 1.300 km, echivalentul a 45,3 miliarde tone in transportul anual.
Prin utilizarea tiparirii 3D, acest proces are posibilitatea de a crea un intreg ansamblu intr-o singura constructie si, in unele cazuri, poate reduce in mod dramatic anumite cheltuieli de transport si inventar cu efecte care asupra lantului de aprovizionare. Cu alte uvinte, pentru a intelege diferenta de cost dintre tiparirea 3D si productia traditionala, trebuie efectuata o evaluare finala a costurilor de extractie a materiei prime la productie si prin vanzarea finala.
O forma simplificata a acestei evaluari necesita o revizuire a numai patru variabile: costul de instalare, costul materialelor, costul timpului de executie si costul timpului de fabricatie, ultimele doua evidentiind compromisurile intre cost si viteza.
