Pe 16 iulie, Grupul Stellantis – care reunește mărci precum Fiat, Peugeot, Citroën și Opel – a anunțat încetarea activităților de dezvoltare a tehnologiei cu hidrogen pentru vehiculele comerciale. Această decizie marchează o schimbare strategică importantă pentru companie, care nu mai vede în hidrogen o opțiune viabilă cel puțin până la finalul acestui deceniu.

Grupul invocă drept principale motive lipsa unei rețele funcționale de realimentare, costurile mari de investiție și cererea scăzută din partea pieței. Aceste obstacole au făcut imposibilă transformarea hidrogenului într-o soluție fezabilă din punct de vedere economic, în ciuda investițiilor semnificative și a progreselor tehnologice înregistrate de-a lungul anilor.

Programul Stellantis privind hidrogenul a început în 2001, prin lansarea modelului experimental Opel HydroGen1, capabil să funcționeze în condiții extreme. A urmat un lung proces de cercetare și dezvoltare în cadrul centrului global dedicat surselor alternative de energie, care a poziționat grupul printre pionierii europeni ai propulsiei pe bază de hidrogen.

Momentul-cheie al tranziției către producția comercială a venit în 2021, odată cu introducerea modelului Opel Vivaro-e Hydrogen, un van plug-in care combina tehnologia pilelor de combustie cu o baterie electrică, oferind o autonomie totală de aproximativ 450 km. Performanțele tehnice promiteau timpi de realimentare scurți și o capacitate de încărcare comparabilă cu cea a vehiculelor diesel.

În 2022, Stellantis a inaugurat în Franța prima fabrică din lume capabilă să producă vehicule electrice, termice și cu hidrogen pe aceeași linie, cu o capacitate anuală de 5.000 de unități. Ambițiile de extindere includeau atingerea pragului de 100.000 de vehicule pe hidrogen până în 2030. Au fost introduse versiuni cu propulsie pe hidrogen pentru mai multe modele comerciale, inclusiv Peugeot e-Expert, Citroën ë-Jumpy, Fiat e-Scudo, Movano, ë-Jumper și e-Ducato.

Totuși, realitatea pieței s-a dovedit mult mai dificilă decât anticipările. Vânzările nu au depășit câteva sute de unități pe an, mult sub capacitatea de producție planificată. În 2024, de exemplu, livrările s-au limitat la circa 800 de vehicule, în ciuda unei capacități instalate de 15.000.

Problema esențială a fost lipsa infrastructurii de realimentare: la nivel european, existau mai puțin de 900 de stații funcționale, concentrate în special în Germania și Franța. În plus, costul de producție al fiecărui vehicul, deși redus în timp, a rămas ridicat comparativ cu vehiculele electrice cu baterii, mult mai accesibile datorită subvențiilor oferite de guverne.

Contextul general al industriei accentuează această decizie. În timp ce Toyota și Hyundai continuă să dezvolte modele pe hidrogen, alți jucători precum Daimler Trucks s-au reorientat către platforme multi-energie, renunțând la investițiile exclusive în hidrogen. Stellantis urmează o linie similară, concentrându-se pe extinderea gamelor electrice și hibride.

Deși programul este încheiat, grupul rămâne cu o experiență valoroasă acumulată în domeniul propulsiei cu hidrogen. Acest capital tehnologic ar putea fi reactivat într-un viitor în care infrastructura și cererea ar putea oferi condiții mai favorabile pentru adoptarea pe scară largă a acestei tehnologii. Până atunci, direcția principală rămâne electrificarea completă și progresivă a portofoliului de vehicule.