Dacă infrastructura de transport poate fi descrisă ca fiind hardware-ul, serviciile de logistică sunt software-ul la fel de important care facilitează mișcarea trupelor și echipamentului militar către linia frontului și înapoi, arată Ti Insight în analiza sa „O nouă eră pentru logistica militară din Europa“. Serviciile logistice sunt mai importante ca niciodată, deoarece, potrivit unor experți în domeniu, războiul modern necesită doi logisticieni pentru fiecare luptător. Multe agenții de apărare europene au încercat să externalizeze unele activități de logistică militară către sectorul privat pentru a reduce costurile și pentru a avea eficiență și a beneficia de know-how, dar asta a adus mai multe provocări.
De exemplu, va fi nevoie de un acord între politicieni, lideri militari și sindicate care să decidă cât de aproape să ajungă lucrătorii de linia frontului și riscurile pe care se așteaptă să le accepte. Deoarece furnizorii de servicii logistice s-ar putea să nu considere acceptabilă punerea în pericol a vieților lucrătorilor lor civili, dar într-un conflict serviciile de transport și logistică ar putea fi potențial ținte chiar și departe de luptele efective. Iar o întrebare cheie este dacă un furnizor civil de logistică din prima și a doua linie are aceeași reziliență ca omologul său militar pentru a putea supraviețui și funcționa. Alte posibile întrebări sunt dacă antreprenorii civili din logistică ar trebui tratați drept combatanți în conformitate cu Dreptul Internațional Umanitar, cum ar reacționa furnizorii de logistică civili dacă ar fi vizați de o insurgență hibridă rusă care vizează operațiunile pe șosea, cale ferată, aeriene și maritime și operațiunile de depozitare, situate mult în spatele liniei frontului european, ce protecție ar putea oferi militarii antreprenorilor împotriva atacurilor cu drone și ce impact ar avea atacurile contra lucrătorilor civili asupra moralului și disponibilității companiilor comerciale de a continua să ofere servicii.
Există, de asemenea, întrebări legate de aranjamentele cu contractori „prime“. Multe agenții de apărare au externalizat pachete de servicii către un singur contractor principal, ceea ce aduce eficiență și scade costurile, deoarece clientul trebuie să se ocupe doar de un număr mic de contractori mari și competenți. Pe de altă parte, se pierd din vedere numeroșii subcontractori care lucrează direct și indirect cu cel principal, ceea ce duce la riscuri în ceea ce privește securitatea și reziliența operațională, deoarece nu se știe dacă se poate conta pe subcontractori că vor lucra dacă va exista o amenințare reală la viața lor.
De aceea este posibil să se schimbe strategiile privind nivelul de externalizare.
O altă problemă este aceea că în ultimul deceniu s-a redus mult capacitatea de transport militar și comercial. Conform UK Defence Journal, numărul vaselor utile din punct de vedere militar din Marea Britanie, inclusiv navele de pasageri, petroliere, pentru containere și navele de mărfuri uscate, a scăzut de la 841 în 2009 la 495 în 2023, tendință care poate fi observată în întreaga Europă. În plus, o lucrare scrisă pentru Consiliul de Geostrategie subliniază că doar 38% dintre marinari sunt cetățeni europeni și că echipajele internaționale ar putea fi un risc pentru securitate.
Companiile mari de logistică sunt deja prezente în logistica militară și au expertiză considerabilă legată de contractele existente, dar noul nivel de urgență încurajează un nivel mai mare de implicare în întreaga Europă. De exemplu, în Germania între Bundeswehr și DB Cargo, în Polonia între armată și PKP Cargo și în Marea Britanie între Ministerul Apărării și Associated British Ports (ABP), care îi va oferi acces îmbunătățit la porturile sale.
O altă problemă pe care Comisia Europeană va trebui să o abordeze este cea a reglementărilor referitoare la orele de muncă ale angajaților. Deoarece în contextul unui război apar situații în care este nevoie de multă flexibilitate pentru ca șoferii civili să îndeplinească misiuni urgente, așa cum s-a întâmplat și în timpul pandemiei de Covid-19.
