Analiza juridică Margiotta & Partners evidențiază tensiunea dintre cerințele de trasabilitate ecologică și drepturile fundamentale ale angajaților

Cabinetul de avocatură Margiotta & Partners a publicat o analiză juridică amplă privind obligația de geolocalizare a vehiculelor comerciale utilizate pentru transportul deșeurilor periculoase, subliniind provocările generate de intersecția dintre normele de mediu, legislația muncii și protecția datelor personale.
Documentul oferă o interpretare detaliată a cadrului normativ și a pașilor pe care întreprinderile trebuie să-i urmeze pentru a se conforma integral cerințelor din Decretul Ministerial nr. 59/2023 (instituirea sistemului RENTRI) fără a încălca Statutul Lucrătorilor.

 Cadrul juridic general: principiul controlului indirect al activității lucrătorilor

Instalarea sistemelor GPS pe vehiculele unei companii este reglementată de articolul 4 din Statutul Lucrătorilor (Legea 300/1970), modificat prin Decretul legislativ nr. 151/2015.
Conform acestei norme, orice dispozitiv capabil să monitorizeze, chiar indirect, activitatea lucrătorilor poate fi utilizat doar dacă:

1. există un acord cu reprezentanții sindicali (RSA/RSU), sau
2. în lipsa acestuia, o autorizație emisă de Inspectoratul Teritorial al Muncii.

Articolul 4 urmărește protejarea vieții private și demnității angajaților, limitând posibilitatea angajatorilor de a exercita o supraveghere constantă prin mijloace tehnologice, chiar și atunci când acestea servesc scopuri organizatorice legitime.

Interpretarea Inspectoratului Național al Muncii (INL)

Circulara INL nr. 2/2016 a clarificat că sistemele de geolocalizare instalate pe vehicule constituie, în mod normal, „instrumente suplimentare” față de echipamentele de muncă propriu-zise (camioane, autoutilitare, remorci).
Prin urmare, ele sunt supuse obligației de acord sindical sau autorizare.

Totuși, circulara prevede două excepții limitate în care nu este necesară autorizarea:

1. Când activitatea nu poate fi desfășurată fără sistemul GPS, de exemplu în transporturile speciale, de urgență sau în lanțurile critice de aprovizionare;
2. Când instalarea este impusă expres de o lege sau de un regulament sectorial, iar finalitatea sistemului este exclusiv cea de conformitate cu obligația legală.

Un exemplu clasic este transportul de valori de peste 1,5 milioane de euro, unde geolocalizarea este prevăzută prin norme privind securitatea transporturilor și nu mai necesită autorizare suplimentară.

RENTRI și geolocalizarea obligatorie în transportul deșeurilor periculoase

Prin Decretul Ministerial nr. 59 din 4 aprilie 2023, Ministerul Mediului și Securității Energetice din Italia a instituit Registrul Electronic Național pentru Trasabilitatea Deșeurilor (RENTRI), un sistem informatic destinat urmăririi fluxurilor de deșeuri de la producător la destinația finală.

Conform Deliberei nr. 3 din 19 decembrie 2024, începând cu 1 iulie 2025, toate companiile înscrise în categoria 5 a Albo Gestori Ambientali (transportul deșeurilor periculoase) trebuie să:

• echipeze vehiculele cu sisteme GPS active 24/7,
• integreze pozițiile vehiculelor în sistemul RENTRI,
• și păstreze înregistrările pentru o perioadă de minimum 12 luni.

Această cerință are caracter obligatoriu și automat, fiind o condiție pentru menținerea autorizației de transport de deșeuri periculoase.

Trasabilitatea de mediu nu înlătură obligațiile privind confidențialitatea

Cabinetul Margiotta & Partners subliniază că, deși geolocalizarea este impusă prin lege pentru scopuri ecologice, aceasta nu suspendă aplicarea normelor privind protecția lucrătorilor. Într-o notă interpretativă se care precizează: Obligația legală de geolocalizare nu exonerează companiile de la respectarea articolului 4 din Statutul Lucrătorilor, deoarece sistemul permite indirect monitorizarea comportamentului șoferilor.

Cu alte cuvinte, finalitatea sistemului (ecologică sau logistică) nu anulează efectul său de supraveghere.

Companiile trebuie, prin urmare, să urmeze procedura dublă:

1. conformitate cu RENTRI,
2. conformitate cu normele de protecție a vieții private și cu GDPR (Regulamentul UE 679/2016).

Obligațiile practice pentru întreprinderi

Pentru a respecta ambele cadre legale, companiile care transportă deșeuri periculoase trebuie să implementeze un sistem de conformitate integrat, care include următoarele etape:

a) Obligații tehnice

• instalarea sistemelor de geolocalizare certificate conform standardelor RENTRI;
• transmiterea automată a datelor către platforma națională;
• păstrarea istoricului de localizare pentru perioada minimă cerută (12 luni).

b) Obligații administrative și de muncă

• inițierea procedurii de consultare sindicală (cu RSA/RSU) privind scopul și modul utilizării sistemelor;
• în lipsa unui acord, solicitarea autorizației de la Inspectoratul Teritorial al Muncii, justificând necesitatea tehnică a sistemului;
• actualizarea informării privind prelucrarea datelor personale (art. 13 GDPR) și a politicii interne privind confidențialitatea;
• instruirea șoferilor și personalului administrativ cu privire la drepturile lor și la utilizarea limitată a datelor colectate.

c) Obligații de securitate și transparență

• limitarea accesului la datele GPS doar pentru personalul strict autorizat;
• definirea clară a scopurilor: trasabilitate ecologică și siguranță, nu monitorizare comportamentală;
• implementarea unor măsuri de pseudonimizare și anonimizare a datelor, acolo unde este posibil.

Riscuri și sancțiuni

Nerespectarea procedurilor poate atrage:

• amenzi administrative între 3.000 și 18.000 euro pentru instalarea neautorizată a sistemelor de monitorizare (art. 38, Legea 300/1970);
• suspendarea autorizației RENTRI pentru vehiculele neechipate corespunzător;
• sancțiuni pentru încălcarea GDPR, inclusiv amenzi de până la 4% din cifra de afaceri anuală globală;
• posibile acțiuni în justiție din partea angajaților, pentru încălcarea dreptului la viață privată sau control abuziv al activității.

Recomandările Margiotta & Partners

Pentru a evita conflictele între obligațiile de trasabilitate și drepturile salariaților, specialiștii recomandă companiilor:

1. să delimiteze clar scopul geolocalizării (trasabilitate vs. control al muncii);
2. să documenteze decizia de implementare într-un registru intern al activităților de prelucrare;
3. să obțină acordul sau autorizația formală înainte de punerea în funcțiune a sistemelor GPS;
4. să informeze clar angajații despre scopurile, durata și modalitățile de prelucrare a datelor;
5. să stabilească termene de retenție și proceduri de ștergere a datelor conform principiilor GDPR („data minimization” și „purpose limitation”).

În sectorul transportului de deșeuri periculoase, geolocalizarea vehiculelor nu mai este o opțiune tehnologică, ci o obligație legală, indispensabilă pentru trasabilitatea fluxurilor de mediu.
Totuși, caracterul obligatoriu al măsurii nu exonerează companiile de responsabilitățile lor privind protecția datelor și viața privată a angajaților.

Prin urmare, echilibrul între conformitatea ecologică și respectarea drepturilor muncii devine o prioritate strategică.
Companiile care vor gestiona corect acest echilibru — prin transparență, acord sindical și control limitat — vor evita sancțiuni, vor consolida încrederea angajaților și vor demonstra că sustenabilitatea și respectul pentru viața privată pot coexista în mod responsabil.