Se întrevăd reglementări care vizează pedepsirea caselor de expediţii occidentale care angajează firme de transport din estul Europei care nu respectă strict regulile de detaşare transnaţională, dar şi măsuri care să oblige transportatorii est-europeni să plătească asigurările sociale pentru şoferii dovediţi că sunt preponderant detaşaţi pe teritoriul unor anumite ţări europene la bugetul acelor state.
Ştirea recentă referitoare la controalele autorităţilor belgiene asupra camioanelor est-europene lăsate parcate prin porturile belgiene a readus în prim-plan tema plăţii asigurărilor sociale pentru şoferii estici care lucrează pe Comunitate.
De altfel, tema “limitării lanţului de subcontractare” este deja în dezbatere în toate forurile decizionale de la Bruxelles.
Sub acelaşi pretext al exploatării şoferilor – de data aceasta a şoferilor independenţi care nu sunt plătiţi cu salariu de către firmele mari de transport, ci pe baza unei facturi de prestări de servicii – sindicatele belgiene şi altele din alte ţări europene susţin implementarea unei noi legi care să limiteze lanţurile de subcontractare şi care, pe lângă folosirea şoferilor independenţi (cu PFA sau SRL), este foarte posibil să limiteze şi posibilitatea expeditorilor vest-europeni de a lucra cu operatori de transport ieftini din Estul Europei, făcându-I responsabili, cel mai probabil, pentru toate încălcările legislative ale subcontractanţilor lor.
Având în vedere că am mai “trăit” o dată “filmul” Pachetului Mobilitate, pus pe masa Parlamentului European cu batista în mână de unii eurodeputaţi care îşi ştergeau lacrimile de mila şoferilor est-europeni care ajung acasă la familie odată la 3-6 luni atragem atenţia europarlamentarilor români să urmărească propunerile care se fac în Comisia specializată pentru Muncă (EMPL) şi mai apoi în Consiliu, Comisia Europeană şi în cele din urmă în Parlamentul European, privind aşa-numitul “pachet de echitate socială”.
Şi asta pentru că, dacă cei care vin cu astfel de propuneri ar fi cu adevăraţi mişcaţi de suferinţa şoferilor est-europeni care lucrează cu lunile pe şoselele din vestul Europei, aceştia ar trebui să verifice mai întâi care este situaţia şoferilor est-europeni care lucrează pentru firmele germane, belgiene, olandeze ş.a. şi care nu au posibilitatea de a se întoarce în ţara de origine decât atunci când au concediu, întotdeauna pe timpul şi pe banii lor, nu pe bani angajatorilor cum se întâmplă în cazul firmelor din estul Europei.
Şi asta pentru că textul Pachetului Mobilitate s-a schimbat peste noapte înainte de vot înlocuind întoarcerea acasă a şoferilor cu întoarcerea şoferilor la autobază, în ţara în care firma este înregistrată. Astfel încât şoferul est-european care lucrează la o firmă est-europeană să aibă dreptul să se întoarcă la familie la 4 săptămâni, în timp ce aceiaşi şoferi est-europeni care lucrează la firmele vest-europene să fie fericiţi că sunt aduşi la autobază lunar pentru pauza de 45 de ore. Şi dacă vor să se ducă până în ţara de origine, să se ducă, dar pe bani lor şi să fie înapoi la muncă după cele 45 de ore de repaus. Sau mai bine zis angajatorii vest-europeni să nu aibă aceleaşi obligaţii precum cei din estul Europei.
Interesant este că la toate chestionarele trimise de revista Tranzit către marile sindicate europene ale şoferilor, către ELA (European Labour Association) sau către Comisia Europeană, nimeni nu răspunde la întrebarea legată de discriminarea legală cu care este tratat un angajator est-european faţă de unul vest-european. Toţi dau din umeri când vine vorba despre controalele asupra bunăstării şoferilor est-europeni care au familii în Estul Europei şi nu ajung acasă decât de 2-3 ori pe an, poate şi mai puţin, de Paşti şi de Craciun.
Aşa că orice surpriză este posibilă de la noua legislaţie socială anunţată cu turle şi trâmbiţe, tot pentru „beneficiul” şoferilor est-europeni. Şi asta tot cu complicitatea sindicatelor, interesate mai degrabă să elimine concurenţa est-europeană de pe piaţa occidentală decât să apere cu adevărat interesele şoferilor. Scopul tuturor „miloşilor”
