Inspectoratul Național al Muncii din Italia (INL) a adus, prin nota nr. 831 din 28 ianuarie 2026, o serie de precizări privind obligația de echipare a camioanelor cu sisteme GPS în cadrul sistemului Rentri și relația acesteia cu normele privind supravegherea la distanță a lucrătorilor.
Intervenția vine în contextul aplicării Decretului ministerial 59/2023, care pune în practică articolul 188-bis din Decretul legislativ 152/2006 și instituie obligația utilizării sistemelor de geolocalizare pentru transportul deșeurilor periculoase. În paralel, articolul 4 din Legea 300/1970 reglementează folosirea echipamentelor ce pot permite controlul activității salariaților.
Obligația de mediu nu echivalează automat cu supravegherea personalului
INL a analizat situația societăților înscrise în Registrul Național al Managerilor de Mediu, în special cele din categoria 5, autorizate să transporte deșeuri periculoase în numele terților. Pentru aceste companii, instalarea GPS-ului nu este o opțiune tehnologică, ci o condiție legală pentru desfășurarea activității.
Inspectoratul arată că, atunci când dispozitivul este utilizat exclusiv pentru a respecta cerințele de trasabilitate impuse de legislația de mediu, nu se aplică procedura prevăzută de articolul 4 din Legea 300/1970. Cu alte cuvinte, nu este necesar nici acordul sindicatelor, nici autorizarea administrativă prealabilă.
Cerință tehnică pentru operare legală, nu instrument disciplinar
Deși un vehicul poate circula din punct de vedere tehnic fără GPS, în cazul transportului deșeurilor periculoase, lipsa sistemului de geolocalizare ar însemna imposibilitatea respectării obligațiilor legale. În această logică, GPS-ul devine parte integrantă a infrastructurii tehnice necesare pentru exercitarea activității economice.
INL delimitează astfel sfera obligației de mediu de cea a controlului relațiilor de muncă. Finalitatea sistemului – asigurarea trasabilității deșeurilor – este elementul determinant în analiza juridică.
Utilizarea datelor în alte scopuri reactivează regulile din dreptul muncii
Poziția Inspectoratului nu acordă însă o derogare generală. Dacă datele de geolocalizare sunt folosite și pentru:
- planificarea programului șoferilor,
- verificarea opririlor sau a traseelor din perspectiva performanței,
- evaluări disciplinare,
- protecția bunurilor companiei,
atunci situația intră în domeniul monitorizării la distanță a lucrătorilor. În aceste cazuri, articolul 4 din Legea 300/1970 devine aplicabil, iar angajatorul trebuie să obțină fie acordul reprezentanților sindicali, fie autorizația autorității competente.
Distincția nu se bazează pe natura tehnică a dispozitivului, ci pe scopul concret al utilizării datelor colectate.
Calendarul de implementare generează implicații operaționale
Pentru operatorii din categoria 5, obligația de echipare a vehiculelor cu sisteme GPS trebuia îndeplinită până la 31 decembrie 2025. De la 1 ianuarie 2026, existența dispozitivelor trebuie declarată și certificată în aplicațiile Rentri la înmatricularea sau modificarea parcului auto.
Potrivit orientărilor emise la nivel regional de asociațiile profesionale, transmiterea efectivă a datelor către sistem este programată să înceapă la 13 februarie 2027.
O delimitare juridică relevantă pentru companiile de transport
Prin această interpretare, INL reduce riscul unor proceduri suplimentare pentru companiile care folosesc GPS strict în scop de conformare la obligațiile de mediu. În același timp, menține aplicabile mecanismele de protecție a lucrătorilor atunci când tehnologia este utilizată în afara cadrului trasabilității deșeurilor.
Pentru operatorii implicați în transportul de deșeuri periculoase, clarificarea oferă un reper juridic în gestionarea relației dintre cerințele de mediu și regulile privind protecția datelor și monitorizarea personalului.
**Sursă foto: Tranzit AI
