Când vine vorba de provocările întâmpinate în recrutare, acestea nu sunt, așa cum ne-am putea aștepta, bariera lingvistică, lipsa calificărilor sau diferențele culturale – numai 17% dintre cele 200 de firme poloneze de transport care au participat la sondajul realizat de Truckers Life Foundation au menționat problemele legate de integrare. Birocrația este cea mai mare problemă punctează Michał Pakulniewicz, moderatorul unui webinar pe tema deficitului de șoferi, organizat de Institutul European de Transport Rutier.
80% dintre șoferii MCG Logistic – una dintre cele mai mari companii de transport din Polonia – sunt străini, mai ales din Ucraina și Belarus, dar și din Uzbekistan, Kazahstan, Kârgâzstan și Pakistan. Iar eforturile de recrutare vor fi extinse spre Zimbabwe, Armenia și Georgia. În cazul recrutării din afara UE o provocare este să fie găsiți candidații, dar mai ales să fie parcurse toate etapele până când ei încep efectiv să lucreze: din cauza birocrației din Polonia, durează circa o lună să fie aduși șoferi din Ucraina și Belarus, pentru că nu este nevoie de viză și procesul de înregistrare este mai scurt, dar durează 3-6 luni din alte țări. Iar între timp ei aplică și la alte firme de transport și o aleg pe prima care reușește să obțină toate documentele. „Deci în final angajăm 20% dintre candidați. Iar procesul este uriaș și din punct de vedere al costurilor, nu doar al timpului. Sperăm însă că se va îmbunătăți, că procedurile administrative vor deveni mai rapide și mai previzibile. Pe de altă parte însă, tocmai s-a dat o lege care face mai dificilă recrutarea șoferilor străini care să lucreze în Polonia“, detaliază Magdalena Szaroleta, director general MCG Logistic.
Exportcargo, care are sediul în sud-estul Spaniei, angajează mai ales marocani, columbieni și, mai nou, peruani. Birocrația este mare și în Spania, așa cum subliniază CEO-ul firmei, Francisco García. Mulți șoferi vin în țară cu viză de studii și mai au nevoie doar de schimbarea ei în viză de muncă și de recunoașterea permiselor de condus și a calificărilor, dar și asta durează 4-6 luni. Iar identificarea unui candidat bun necesită o mare investiție de timp și bani. În mod normal ei sunt gata de muncă încă de la recrutare, mai trebuie doar evaluări de condus, dar, pentru că nu cunosc drumurile din Europa, procedurile de siguranță, taxele de drum ș.a., merg 2-6 luni, uneori un an, în echipaj cu un mentor.
Șoferii extracomunitari angajați de MCG Logistic trec și ei printr-un program de adaptare, teoretic și practic, și prin verificări, iar dacă au nevoie de instruire suplimentară sunt trimiși în curse cu instructorii 1-4 săptămâni, pentru mai multă siguranță. Firma are câțiva șoferi cu vechime care se oferă să-i ajute pe cei noi să se integreze și care sunt plătiți suplimentar. „Dar ne-am dori să avem mai mulți și căutăm soluții pentru a face această poziție mai atractivă.“
Florence Le Guyader a declarat în cadrul aceluiași eveniment că cifrele IRU despre șoferii străini sunt puțin mai mici decât cele din sondajul Truckers Life Foundation pentru Polonia, dar poate diferența provine din faptul că eșantionul său acoperă 12 țări, în care procentul șoferilor străini este de circa 33% din total, din care unii sunt tot din UE (și procentul lor tot crește în ultimul timp) și alții sunt din afara Comunității.
Tot din interviurile realizate de IRU reiese că un transportator italian are nevoie de circa un an pentru a angaja extracomunitari, deoarece trebuie să dea examenul CPC în italiană și trece timp și pentru procesele de imigrare. „De aceea IRU lucrează la dezvoltarea și standardizarea calificărilor și recunoașterea celor din țări terțe, pentru a simplifica și scurta procesele.“
Ce este șocant, subliniază participanții la webinar, este că aproape toate țările europene au deficit de șoferi, deci e ca și cum niciun guvern nu ar ajuta industria transporturilor.
