Dupa o descrestere continua a pietei de inchirieri de utilaje in primul semestru al lui 2010, veniturile nete rezultate din chirii scazand cu 25-35%, din iunie lucrurile au cunoscut o oarecare imbunatatire, ce a continuat pana spre sfarsitul anului. Insa, potrivit Asociatiei Romane de Inchirieri (ARI), din pacate, frica inmagazinata in ultimii doi ani de cadere i-a facut pe jucatori sa nu indrazneasca inca sa propuna pietei niveluri de pret sustenabile pe termen lung.

Conform studiului realizat de ARI, piata a cazut dramatic inca din 2009. Cifra de afaceri pentru cele 16 companii cuprinse in sondaj, respectiv jucatori care obtin venituri majoritar din activitatea de inchirieri, in principal a nacelelor si stivuitoarelor, dar si a automacaralelor, autovehiculelor agabaritice sau a altor tipuri de utilaje, in 2008, incluzand vanzarile, a fost de circa 310 milioane de lei, iar in 2009 a ajuns la 171 de milioane de lei.
Pe de alta parte, vanzarea de utilaje a adus, in 2008, o cifra de afaceri de peste 135 de milioane de lei, iar in 2009, de numai 114 milioane, ceea ce reflecta o scadere semnificativa a preturilor de vanzare, in conditiile in care reducerea flotelor excedentare a fost in 2009 o masura de supravietuire pentru multe companii. Aceasta contractare generala a pietei autohtone se regaseste si in evolutia din Europa, desi nu in aceeasi perioada de timp. „Comparativ cu 2008, afectarea domeniului de inchirieri din 2009 nu a fost atat de puternica in Romania cum fusese in Europa. Insa, in primul semestru al lui 2010, situatia inregistrata cu un an inainte in Europa s-a regasit si la noi pe deplin. Ca atare, desi ca patronat am avut un castig scriptic de 27 de milioane de lei in 2008, firmele au cumulat o pierdere de 1,4 milioane de lei. La fel, in 2009 am avut o pierdere de 22 de milioane de lei si un profit de doar doua milioane de lei, deci sectorul a inregistrat o pierdere de peste 11 milioane de euro intr-un singur an”, a precizat Stefan Ponea, presedintele ARI si managing partner Industrial Acces.

Cai de inselaciune aproape „legale”
Pe langa contractarea pietei, un factor daunator companiilor de inchirieri este si nivelul sumelor neincasate, atat cele aflate in litigiu, cat si cele aflate in intarzieri majore la plata, cele mai multe dintre aceste creante incerte constituindu-se in 2009.
„Practica rau-platnicilor consta in demararea unui proiect cu o anumita societate, contractand foarte multe lucrari. Dupa ce lucrarile sunt avansate, in colaborare cu beneficiarul final, acestia transfera activitatea pe o alta societate, iar cea care contractase initial lucrarile intra in insolventa. In acest fel, profitul este «mutat» in intregime pe cealalta societate, iar pierderile le vor suporta subcontractorii“, a precizat avocatul Mircea Matei, sugerand ca ARI sa stabileasca, pe cat posibil, contacte directe chiar cu beneficiarii finali si sa incerce sa faca lobby pentru a nu se mai accepta asemenea practici. In plus, se impune si o colaborare mai activa intre membrii asociatiei, pentru o informare reciproca, mai ales ca „legislatia este extrem de proasta pentru cei care au de incasat bani”, dupa cum a punctat si Gabriel Gusta, reprezentantul Util Grant, o companie proaspat admisa ca membru ARI.
O alta practica „daunatoare” este si plasarea in piata a unor bilete la ordin emise de societati aflate in pragul insolventei, ca si a cecurilor fara acoperire dintr-un carnet retras din banca, declarat pierdut. Pentru evitarea acestor probleme, avocatul Mircea Matei a recomandat verificarea online, pe site-ul Registrului Comertului sau pe portalul instantelor, a companiilor cu care urmeaza sa se incheie contracte.

Legislatia greoaie complica lucrurile
Invitat la intrunirea organizata de ARI pentru a aduce lamuriri asupra modificarilor legislative, Mihai Ionescu, Inspector sef Adjunct ISCIR, considera ca legislatia romaneasca este mult mai simpla si mai usor de respectat decat cea din alte tari, bazandu-se mai mult pe indeplinirea conditiilor de introducere pe piata si pe demonstrarea mentinerii in parametrii de functionare decat pe alte organisme de inspectie. Pe de alta parte, presedintele ARI este de parere ca in statele vestice lucrurile sunt mult mai simple. „Atunci cand inchiriezi o nacela, operatorul clientului are de ales din zeci de societati care ii pot face instruirea, care se poate realiza astfel extrem de rapid. Pe cand la noi cursurile nu se pot tine decat rareori, atunci cand exista suficiente cereri pentru a se putea organiza o clasa”, a precizat acesta.
Desi, conform reprezentantului ISCIR, actiunile de control au ca scop curatarea pietei, presedintele ARI considera ca nu exista inca nicio solutie viabila de a bloca operatorii care vin pe piata cu utilaje vechi, importate din surse discutabile, extrem de ieftine ca urmare a calitatii deficitare, si care ii concureaza pe operatorii care investesc sume importante in utilaje noi sau aproape noi. Efectul imediat este cresterea riscului de accidente, numarul mare de echipamente existent in piata, coroborat cu resursele limitate ale organismelor de reglementare si inspectie, facand aproape imposibila mentinerea sub control a flotei de utilaje active.

Prevenirea accidentelor, solutia ideala
Pentru a reduce cat mai mult posibil numarul de accidente de pe santiere, conform prevederilor in vigoare, detinatorii de instalatii si echipamente care intra sub incidenta reglementarilor ISCIR trebuie sa asigure un regim de supraveghere obligatoriu, prin operatori RSVTI (responsabili cu supravegherea si verificarea tehnica a instalatiilor). „Trebuie sa folositi serviciile unei persoane atestate si autorizate de ISCIR, care, pe baza delegarii de atributii, dar si a obligatiilor cuprinse in legislatia nationala, va urmari modul in care aceste masini si utilaje sunt utilizate”, a precizat Mihai Ionescu, punctand si faptul ca in urma controalelor efectuate pe santierele de constructii a descoperit o serie de neajunsuri privind modul de utilizare a masinilor de ridicat. „Nu este suficient sa puneti aceste masini si utilaje, contra cost, la dispozitia unor persoane, ci ele trebuie insotite de o serie de documente, precum si de un registru de evidenta a supravegherii”, a mai punctat Mihai Ionescu. In plus, atunci cand s-au constatat nereguli, s-au luat masuri de oprire din functiune a acestor instalatii si echipamente, ceea ce a dus la o stare de tensiune intre detinator si beneficiar, aceasta imobilizare a masinilor regasindu-se in refuzul beneficiarului de a achita la final contravaloarea contractului de inchiriere.
Oricum, in documentatiile tehnice, conform cerintelor cuprinse in directivele europene, exista un program de mentenanta care trebuie pus obligatoriu la dispozitia utilizatorului final, pentru ca uzura instalatiei sau a echipamentului sa se mentina sub control si, in plus, sa se poata interveni pentru readucerea instalatiei la parametrii initiali de functionare, cu evitarea producerii de accidente si avarii.

Inspectia utilajelor, neconditionata de timp sau bani
In ultima perioada, din punct de vedere legislativ, au avut loc modificari, in special la prescriptiile tehnice. Masinile de ridicat, inclusiv platformele autoridicatoare, acum sunt autorizate numai de ISCIR, atat la prima punere in functiune, cat si la reamplasarea lor sau la verificarea tehnica la scadenta.
Insa presedintele Stefan Ponea este de parere ca ISCIR poate ajunge uneori in incapacitate tehnica de a raspunde cerintelor de timp impuse de clienti si de a trimite in timp util un inspector, mai ales daca, spre exemplu, un detinator din Bucuresti inchiriaza un utilaj unui client din Satu-Mare, iar acesta doreste sa-l aiba in curte in 24 de ore.
Pe de alta parte, reprezentantul ISCIR mentioneaza ca, in functie de incarcarea fiecarui inspector, legislatia prevede ca raspunsul la o astfel de solicitare sa fie dat in termen de 30 de zile, incercandu-se totusi, acolo unde exista posibilitatea, sa se gaseasca timpul necesar si sa se stabileasca prioritatile. „Am constatat ca, de cele mai multe ori, in situatiile in care s-au facut remontari pe un nou amplasament, din cauza conditiilor economice si a presiunilor exercitate de patronat catre operatorii RSVTI, se facea aceasta autorizare fara respectarea prevederilor legale, fapt care a dus la producerea de accidente, mai ales prin manevrarea necorespunzatoare a unor utilaje”, a precizat inspectorul sef adjunct din cadrul ISCIR. In plus, „conform legislatiei europene, actul de inspectie nu trebuie sa fie conditionat nici de timp si nici de valoarea materiala a contractului de inchiriere”, a mai punctat acesta.

2011 a inceput cu frana trasa
Concluziile membrilor ARI asupra evolutiei pietei specifice in 2010, la peste sase luni de la constituirea asociatiei, au fost ca dificultatile economice sistemice s-au amplificat in sectorul constructiilor, afectand grav rezultatele economice ale firmelor de inchirieri si favorizand reinstituirea unor practici nocive.
Conditiile de lucru instalate in piata odata cu criza, respectiv reducerea dramatica a tarifelor cu afectarea costurilor calitatii, transferul in sectorul „gri” al activitatii unor operatori din piata, lipsa resurselor institutionale pentru controlul integral al flotei de echipamente, reducerea parcurilor de utilaje performante in favoarea echipamentelor ieftine si cresterea alarmanta a riscului de neincasare preconizeaza un start dificil in 2011 pentru jucatorii din piata.
Totusi, semnele timide de relansare a unor proiecte de investitii, precum si intentia declarata a asociatiei de a colabora cu firmele si institutiile specializate pentru instituirea in piata a bunelor practici existente in sectorul european de inchirieri, sunt elemente care pot contribui la imbunatatirea climatului in sector.