Problema neachitarii catre carausi a sumelor restante pentru transportul persoanelor care beneficiaza de subventii din partea statului nu mai este o noutate. Intarzierile la plata sunt mai mici sau mai mari, la fiecare dupa cum i-a fost norocul, dar oricum vorbim de sume considerabile. Dupa numeroase adrese inaintate Ministerului Transporturilor, operatorii au ramas cu promisiunile ca situatia se va remedia, iar putinii bani care le-au fost virati in conturi nu sunt de prea mare ajutor, in conditiile in care decalajul dintre lunile achitate si timpul prezent se mareste pe zi ce trece. In plus, autoritatile raman intransigente la orice solutii propuse de carausi, astfel ca o eventuala compensare a sumelor aferente transportului elevilor, studentilor, pensionarilor, persoanelor cu dizabilitati si insotitorilor acestora etc. cu taxele si impozitele ce le revin operatorilor a fost respinsa.
Mai mult, obligativitatea de a lua in continuare la bordul autobuzelor calatori care beneficiaza de scutiri la pretul biletelor ramane in picioare. Au fost si situatii cand transportatorii au refuzat sa mai accepte cupoanele de reducere, dar reclamatiile din partea calatorilor nu au intarziat sa apara si, prin urmare, firmele respective s-au trezit cu controale pe cap de la Autoritatea Rutiera.
Multi carausi au sperat, asa cum era normal, ca odata cu intrarea in noul an sa nu se mai acorde subventii, cel putin pana se ajungea cu plata la zi a datoriilor. Asa cum s-a anuntat si inghetarea pensiilor si a salariilor. Dar acest lucru nu s-a intamplat, iar pe de alta parte reprezentantii statului ridica din umeri cand vine vorba de plata unui serviciu deja prestat, justificand ca nu sunt bani.
Pentru a nu risca niste consecinte mai grave, transportatorii care au refuzat, intr-o prima faza, accesul la bord al calatorilor cu subventii au revenit la „sentimente mai bune“ si asteapta acum sa li se plateasca banii. Ar fi interesant insa de facut un calcul, cat reprezinta cuantumul biletelor reduse sau gratuite din volumul total al incasarilor. Iar daca la asta mai punem la socoteala si diminuarea numarului de calatori, nu trebuie sa ne mai mire faptul ca operatorii nu vad cu ochi buni organizarea unei noi licitatii de trasee peste numai 12 luni.
Presiunile pentru respectarea calendarului initial sunt de inteles, atribuirea programului de transport insemnand o relansare a pietei de autobuze, in conditiile in care vanzarile s-au prabusit de-a dreptul in 2009. Si, fara exagerare, Romania a reprezentat un exemplu la nivel european cu privire la cat de mult a cazut industria de profil pe fondul crizei. Desigur, conditiile particulare ale pietei de la noi nu au mai fost luate in considerare.
Din pacate, dupa cate am vazut, achitarea datoriilor catre transportatori nu reprezinta insa o prioritate pentru autoritati, iar legea ramane lege numai pentru unii. Pentru ca la cea mai mica intarziere la plata taxelor si impozitelor, pentru orice firma privata, masurile aplicate sunt prompte. In ceea ce priveste banii de la stat, Dumnezeu cu mila. Asa ca cei care iau in calcul pe mai departe sa refuze transportul calatorilor care beneficiaza de reduceri pana la incasarea sumelor restante ar fi bine sa se gandeasca de doua ori inainte de a pune in practica acest lucru si sa ia aminte la ce au patit alti colegi de breasla. Nu de alta, dar numai controale ARR mai lipseau.
