Optimizarea fluxurilor de bunuri si de informatii se realizeaza de zeci de ani cu mare efort, insa cu rezultate excelente. Cu toate acestea, un pilon important al managementului in supply chain (SCM), respectiv gestionarea fluxului de capital, nu se afla inca pe ordinea de zi a factorilor de decizie, un potential de miliarde de euro fiind lasat in stare latenta in fiecare an, prin neutilizarea in cadrul lantului de aprovizionare. Programele de finantare special concepute pentru supply chain au atras insa din ce in ce mai mult atentia in cercurile de achizitii si gestionare financiara incepand cu criza economica din 2008.
 

Scopul acestora este de a elibera lichiditati prin transferarea costurilor de finantare catre furnizori si intinderea pe termen nelimitat a termenelor de plata pentru cumparatori, in paralel cu reducerea costurilor de finantare, aducand astfel beneficii majore ambelor parti.

Acordarea importantei cuvenite unui set mai amplu de strategii si oportunitati in finantarea din supply chain (FSC) a dus, in unele companii, la concepte FSC de succes, sustenabile, chiar daca ele inca raman o exceptie. Desi este clar o situatie de tip win-win-win pentru toate partile (clienti-banci-furnizori), aceasta ramane evaziva din diverse motive. „Explicatia poate fi adesea gasita in volumul scazut de achizitie al furnizorilor, in conditiile in care activitatile FSC aduc beneficii pentru un volum minim de cumparare. Astfel, beneficiile majore pot fi simtite de companiile furnizoare de tip mediu sau mare, confortabile financiar, cu acces la finantare in conditii la fel de bune si prin intermediul altor canale“, a punctat moderatorul Andrea Walbert, managing director al Institutului de Management al Productiei (PMI). Aceasta a mai spus si ca un cost ridicat al interfetelor IT, care poate depasi potentialele beneficii ale conceptelor FSC, dar si taxele de procesare ulterioare pentru revizuirea noilor concepte de finantare, adaugate de banci, pot cauza probleme. „Bancile inca sunt ezitante cand vine vorba de proiecte de finantare a supply chain-urilor de la un cap la altul, mai ales in cazul in care riscurile sunt dificil de evaluat si nu exista nici experienta in proiecte globale.“
Ca urmare, departamentul de supply chain sau de achizitie trebuie sa coordoneze de la inceput pana la sfarsit procesele si sa evalueze costurile totale inter-departamentale ale oricaror activitati FSC, deoarece in unele industrii costurile financiare pentru inventariere pot fi mult mai mari decat potentialele economii derivate din preturile de achizitie.
In plus, nici factorul uman nu trebuie subestimat, in conditiile in care furnizorii sunt adesea neinteresati de activitatile FSC initiate de clientii lor, pentru ca ele arata ca propriile conditii de finantare ale furnizorilor sunt mai putin favorabile sau sunt evaluate ca fiind mai riscante de catre banca.
Cu toate acestea, expertii cred ca standardizarea interfetelor, datelor si proceselor, in urmatorii ani, le va permite …