pentru a nu fi acuzati de munca ilegala in Belgia si Franta

Controalele regulate ale camioanelor romanesti pe soselele din Franta si Belgia si, mai nou, raportarile pe Legea Macron ale tuturor curselor, soferilor si ale clientilor pentru care lucreaza in Franta au dus la situatia in care autoritatile din cele doua tari au adunat masiv informatii despre modul de operare a transportatorilor din tara noastra si alte state europene. Acolo unde au descoperit camioane si/sau soferi care apar ca lucreaza un anumit numar de zile pe teritoriul lor s-au inceput investigatii privind posibile infractiuni de „dumping social” sau „travail dissimulé”, bazandu-se pe legea aplicabila obligatiilor contractuale (de exemplu, Roma 1) sau pe decizii ale Curtii Europene de Justitie, care lasa loc de interpretare privind alegerea locului care guverneaza un contract de munca in functie de locul unde se desfasoara „majoritar” activitatea salariatului. Primele reactii ale autoritatilor belgiene si franceze sunt ingrijoratoare: amenzi de sute de mii de euro in Belgia si sechestrari de camioane si amenzi la fel de mari in Franta.
 

Pana acum ne-au parvenit informatii de la trei transportatori care s-au confruntat cu acuzatii de „dumping social” in Belgia, soldate cu sechestrari de camioane pana la plata unor amenzi de pana la 280.000 de euro. Pentru ce? Pentru ca legislatia europeana deja existenta lasa loc de interpretari privind alegerea tarii care guverneaza un contract de munca, in cazul in care nu se poate dovedi clar locul in care angajatul isi desfasoara cu precadere activitatea. De cele mai multe ori, acesta trebuie sa fie locul unde firma angajatoare isi are sediul, insa Curtea Europeana de Justitie, analizand renumitul caz Koelzsch (in care Curtea de Justitie din Luxemburg a decis ca legea luxemburgheza este cea care guverneaza contractul de munca al soferului german Koelzsch, ca urmare a faptului ca angajatorul sau avea sediul in Luxemburg, asa cum prevede articolul 6 (1) al Conventiei Roma), a atras atentia in jurnalul sau oficial din 15 martie 2011 asupra faptului ca „criteriile pentru stabilirea tarii in care angajatul isi indeplineste in mod obisnuit activitatea, asa cum se mentioneaza in Art. 6 (2)(a) al Conventiei Roma, trebuie sa primeasca o interpretare mai extinsa”. Avocatul general a propus sa se ia in considerare toti factorii care caracterizeaza activitatea angajatului: in ce stat este situat locul din care angajatul isi indeplineste sarcinile de transport, de unde primeste instructiunile cu privire la indatoririle sale si in care isi organizeaza munca, si locul unde sunt situate vehiculele folosite pentru munca sa. De asemenea, trebuie sa se stabileasca locurile principale de unde se efectueaza transporturile, unde sunt descarcate bunurile si locul in care angajatul se intoarce dupa terminarea indatoririlor sale.
Pornind de la considerente similare, autoritatile belgiene cerceteaza mai multe firme romanesti de transport privind locul in care soferii romani isi efectueaza activitatea in mod „principal”.
…