Cel de-al 35-lea test arctic a dus vehiculele pick-up pe autostrăzile și pe traseele de pădure din Finlanda pe timp de iarnă. Pick-up-urile moderne au caracteristici excelente off-road și sunt confortabile pe autostradă sau chiar în oraș. Februarie 2021 a oferit condiții de iarnă veritabilă pentru a testa ambele tipuri de utilizare a pick-up-urilor, cel de autoturism de teren pentru timp liber și cel de utilitară. Colegii noștri finlandezi din juriul International Van of the Year și Pick-Up Award au testat cinci modele de pick-up-uri, demonstrând că performanțele on-road și off-road sunt destul de apropiate în acest segment. Totuși, Ford Ranger s-a remarcat drept cel mai confortabil la drum lung, Isuzu D-Max s-a descurcat cel mai bine pe teren accidentat, iar Nissan Navara a fost cel mai economic.

Tradiționalul test arctic din 2021 a avut loc în condiții de iarnă în sudul Finlandei, având ca protagoniști Ford Ranger, Isuzu D-Max, Mitsubishi L200, Nissan Navara și Toyota Hilux – principalii jucători de pe piața finlandeză de pick-up. Actualul model Volkswagen Amarok se îndreaptă către sfârșitul ciclului său de viață, astfel încât importatorul a ales să nu participe la test. Fiat Fullback și Mercedes-Benz X-Classe au fost disponibile pe piețele de pick-up finlandeze, dar producția lor a fost întreruptă.

Categoria de putere a motoarelor vehiculelor de test a fost de 150-200 CP. Motorul Mitsubishi dezvoltă maximum 150 CP, în timp ce motorul Ford, cu 213 CP, a fost cel mai puternic. Toate vehiculele aveau transmisie automată și anvelope de iarnă cu crampoane.

De mulți ani nu au mai fost așa condiții bune de test pe timp de iarnă. Până în a doua săptămână a lui februarie, a fost atât de multă zăpadă în sudul Finlandei, încât magazinele de sport au fost golite de toate echipamentele de ski. Noaptea temperatura a scăzut la -20 ^OC și chiar și în timpul zilei mercurul nu a crescut în termometre mai mult de -10 ^OC. Autovehiculele de test au rulat pe un traseu de 400 km de la Helsinki până în apropiere de Turku, la Loimaa, și înapoi la Helsinki, încărcate cu circa 230 kg fiecare.

Una dintre caracteristicile importante ale pick-up-urilor este capacitatea lor de a opera chiar și în condiții off-road dificile. Vehiculele au fost supuse unui test off-road pe teren accidentat în cadrul circuitului Arctic Trucks din Porvoo. Datorită cantității abundente de zăpadă, condițiile au fost foarte grele din punct de vedere al tracțiunii.

Mașinile de test au fost alimentate cu motorină de iarnă Teboil și AdBlue Yara. Rezervorul Adblue este, la toate, lângă rezervorul de combustibil, cu excepția celui de la Nissan, care se află de cealaltă parte a vehiculului, și la Toyota, unde este situat în apropierea motorului.

Vehiculele au fost evaluate de șoferi, iar consumul de combustibil a fost măsurat doar pe șosea. Înainte de efectuarea testelor, ele au fost apreciate în funcție de punctele de service, zgomotul interior și dimensiuni. În diminețile de testare, pornirea la rece a fost evaluată în funcție de temperatura internă la momentul pornirii mașinii și temperatura după un anumit timp de condus, căldura și ventilatorul în poziția maximă în aceeași direcție în toate mașinile.

Confortul la drum lung, similar cu cel din autoturisme

La prima vedere, vehiculele testate sunt foarte asemănătoare ca aspect. De-a lungul anilor, pick-up-urile au devenit mai mari, versatile pentru o varietate de aplicații, în ultimul timp fiind reproiectate pentru a fi mai asemănătoare autoturismelor. Gradul de echipare și manevrabilitatea pick-up-urilor moderne sunt la un nivel atât de ridicat, încât ele pot fi ușor văzute ca o opțiune atractivă pentru oricine este interesat să cumpere un SUV, mai ales dacă sunt folosite pentru mai multe aplicații decât simplul transport de persoane.

La mai mult de 5 m lungime și aproximativ 3 m ampatament, autovehiculele sunt atât de lungi, încât virajele sau mersul înapoi în parcările subterane și pe străzile înguste din centrul orașului sunt oarecum incomode, chiar dacă manevrabilitatea este la un nivel foarte asemănător unui autoturism. De remarcat că, în condițiile de îngheț și viscol din această iarnă, mișcarea precisă a mașinilor de test a dovedit că ele sunt o soluție viabilă chiar și în oraș, mai ales dacă sunt comparate cu autoturismele cu tracțiune pe față, care s-au descurcat cu mare dificultate pe străzile alunecoase și pline de zăpadă din Helsinki.

Vehiculele disponibile pentru test au fost toate echipate cu o cabină lungă. Mitsubishi L200 și Ford Ranger au fost transformate în autoutilitare, ceea ce înseamnă că bancheta din spate a fost scoasă. Celelalte aveau banchetă în spate, fiind, deci, cu 5 locuri. În Finlanda, impozitarea face ca pick-up-urile cu banchetă în spate să fie cu aproape 20.000 de euro mai scumpe.

Echipamentele, sistemele de asistență a șoferului și tehnologiile de infotainment ale pick-up-urilor sunt ușor diferite, dar, în general, se poate spune că toate autovehiculele au fost configurate la un nivel ridicat de opționale. Condusul la drum lung este facilitat de un sistem de control adaptiv al vitezei de croazieră și de avertizare la părăsirea benzii, mersul înapoi este asistat de camere și radare, iar smartphone-urile pot fi conectate la sisteme de infotainment cu ecran tactil prin Bluetooth sau USB.

Performanțe bune în transportul de marfă

Pick-up-urile sunt concepute pentru a transporta bunuri, o bună parte a mărfii putând fi încărcată pe platformă, chiar și la modelele cu cabină dublă. Lungimea platformelor de încărcare este în jur de 1,5 m: cea mai lungă este bena Isuzu și Nissan – 1.520 mm – și cea mai scurtă este cea a Mitsubishi, de 1.420 mm

Fixarea mărfii s-a făcut cel mai bine la Ford și Nissan, unde fiecare platformă are 6 inele de ancorare și o șină. Posibilitățile de ancorare la Isuzu și Toyota au fost minime pe cele 4 inele disponibile. Isuzu D-Max, nou introdus, a fost împrumutat din Estonia și nu avea construcția obișnuită a platformei.

În ceea ce privește capacitatea de încărcare, autovehiculele de test sunt potrivite pentru o gamă largă de sarcini de încărcare. Capacitatea fiecărui vehicul testat este, cu diferențe foarte mici, în jurul a 1.000 kg, cea mai mare fiind de 1.075 kg la Mitsubishi. Tracțiunea integrală este foarte potrivită pentru sarcinile de tractare, fiecare model de test având posibilitatea de a tracta o remorcă având greutatea de 3.500 kg, cu excepția Mitsubishi, care poate prelua o remorcă de 3.210 kg.

Sisteme de asistență numeroase

Toate pick-up-urile testate s-au dovedit a fi foarte ușor de condus, mai ales când platforma a fost încărcată cu o anumită greutate. Testele pe șosea au fost efectuate cu tracțiunea pe axa spate (4×2). Când drumurile erau foarte alunecoase, s-a comutat tracțiunea integrală, care oferă o siguranță suplimentară atât pe autostradă, cât și în oraș, atunci când condițiile de condus devin mai dificile. Evaluarea șoferilor nu a fost ușurată de faptul că acest caracter tehnic al fiecărei vehicul era la un nivel ridicat.

Toate modelele au fost echipate cu un control automat al vitezei de croazieră și adaptiv – cu excepția Nissan și Mitsubishi. Fiecare vehicul, în afară de Nissan, s-a asigurat, – cu sistemul de asistență – că șoferul a rămas pe propria bandă de mers. Cel mai bun scor la teste pe șosea a fost acordat Ford Ranger, urmat de Toyota Hilux.

Motorul Ford Ranger, manevrabilitatea și mai ales confortul cabinei și nivelul echipamentului au fost lăudate de șoferii de test. Un bun exemplu este vitezometrul digital extrem de personalizabil, care poate fi ajustat pentru a se potrivi preferințelor fiecărui șofer. Ranger a fost descris, printre altele, cu adjectivul „luxos”.

Motorul de 2,8 l al Toyota Hilux i-a încântat pe șoferi pe drum. Direcția precisă a fost, de asemenea, apreciată. Asistentul de bandă Hilux funcționează prin frânare, o soluție percepută ca fiind puțin ciudată și care, în anumite situații, ar putea avea un efect dăunător asupra siguranței rutiere. Senzația generală pe drum și scaunele bune ale Hilux au fost, de asemenea, lăudate de șoferi.

Nivelul bun de echipare al Mitsubishi L200 și direcția precisă au fost accentuate în evaluările jurnaliștilor care au efectuat testele. Volanul de piele de înaltă calitate al L200 s-a dovedit a fi alunecos, chiar și cu mănuși în mână. Manetele schimbătorului de viteze din spatele volanului erau, de asemenea, în cale atunci când șoferul poartă mănuși. Asistentul de bandă de la Mitsubishi doar semnalizează sonor la încălcarea liniei de separare a benzilor de mers, dar nu a afectat mișcarea vehiculului.

Isuzu D-Max s-a dovedit foarte manevrabil pe șosea – confortul la drum fiind parțial ajutat de controlul automat al vitezei de croazieră și de lane-return assistant. Totuși, modelul japonez a primit și un feedback negativ. Tabloul de bord Isuzu a fost perceput ca fiind mai tradițional și mai ușor de utilizat. Butoanele de control al climei sunt rotative, ceea ce le-a făcut ușor de utilizat, chiar și cu mănuși. Pe autostradă, zgomotul interior la Isuzu s-a auzit cel mai pregnant dintre toate vehiculele.

Potrivit șoferilor, Nissan Navara s-a comportat, de asemenea, foarte bine la drum lung. Sistemul de ajustare a scaunului șoferului a fost apreciat în mod special, dar, pe de altă parte, spațiul de acces de la ușa din față este mai mic, fiind remarcat negativ de unii șoferi mai înalți.

Dispunerea comenzilor de bord a fost considerată confuză, iar direcția, imprecisă.

În schimb, Navara a avut cel mai mic consum de combustibil: 8,76 l/100 km. Cel mai mare consum pe șosea – 9,41 l/100 km – a fost înregistrat la Toyota Hilux.

Pornire la rece și niveluri de zgomot similare

Măsurătorile de pornire la rece și încălzire s-au făcut în două dimineți, în ambele la -20 ^OC. În prima dimineață, duzele de ventilare din autovehicule au fost direcționate către parbriz, iar căldura și ventilatorul au fost menținute la putere maximă timp de 20 de minute. Diferențele au fost mici când căldura din toate mașinile a crescut la puțin peste 10 ^OC atât în spațiul pentru picioare, cât și la înălțimea cotierei.

A doua dimineață, aerul condiționat a fost îndreptat către parbriz și spațiul picioarelor. Căldura și ventilatorul au funcționat acum la putere maximă timp de 40 de minute, după care căldura a crescut relativ uniform în spațiul pentru picioare, aproape de 30 ^OC și 20 ^OC la nivelul cotierei și, de asemenea, la aproximativ 30 ^OC la nivelul tetierei.

Isuzu și Ford au înregistrat cel mai mic zgomot interior în timpul mersului la ralanti. În mers pe autostradă, cei mai silențioși au fost Nissan și Ford. În ceea ce privește măsurătorile de zgomot, este de remarcat faptul că acestea nu se potrivesc pe deplin cu experiența auditivă a șoferului. Anumite frecvențe sonore pot provoca o iritare mai mare pentru șofer, chiar dacă nivelul decibelilor rămâne aceleași.

Acest lucru explică de ce, de exemplu, nivelul de zgomot al Isuzu a fost perceput ca fiind cel mai puternic pe drum sau că Nissan a primit o remarcă despre sunetul asemănător unui tractor pe pista off-road, chiar dacă nivelurile de decibeli erau destul de similare la toate vehiculele.

Echipări foarte bune pentru teren accidentat

Traseul off-road din cadrul Arctic Trucks din Porvoo a oferit un loc excelent pentru testarea capacității de off-road a vehiculelor. Arctic Trucks a fost fondată în Islanda în 1980, având experiență în îmbunătățirea vehiculelor off-road pentru condiții dure și provocatoare.

Zăpada și gheața aduc provocări deosebite pentru condus, suprafața drumului fiind deosebit de alunecoasă. Zăpada acoperă anumite forme ale solului, dar pe de altă parte face ca suprafața să fie imprevizibilă. Drumul prin pădurea înzăpezită a fost deschis de un vehicul de teren care a apăsat zăpada atât de compact, încât camioanele puteau circula pe ea. Cu toate acestea, șoferii a trebuit să fie atenți, deoarece stratul de zăpadă din afara șoselei era atât de adânc, încât mașinile ar fi putut fi ușor blocate în zăpadă.

La toate vehiculele de test s-a putut alege între tracțiunea spate, tracțiunea integrală și tracțiunea integrală Low. La Mitsubishi, tracțiunea 4×4 L este împărțită în continuare în două opțiuni de viteză diferite. Testul off-road a fost parcurs cu o tracțiune integrală lentă. În situațiile deosebit de dificile, soluția poate fi în continuare cuplarea blocajului diferențialului spate. Pe baza experienței testelor off-road, a fost limpede că există un beneficiu clar în practică de la Hill Descent Control, disponibil în fiecare vehicul.

Potrivit șoferilor de test, este importantă ușurința în schimbarea modului de tracțiune. În fiecare vehicul, schimbarea tracțiunii se face cu un selector rotativ ușor de utilizat. Au existat mici diferențe la sistemele pentru blocarea diferențialului, Hill Descent Control și la alte sisteme auxiliare, precum și în modul în care vehiculul indică faptul că sunt cuplate. Acest lucru a provocat un pic de confuzie în rândul șoferilor atunci când s-a trecut de la o mașină la alta.

Nici pornirea și oprirea tracțiunii integrale, în special, nu au fost deloc simple, uneori necesitând trecerea în Neutru.

La mișcarea privirii de pe șosea la comenzile de schimbare a modului de tracțiune din cabină, șoferii au fost puși în dificultate din cauza luminii puternice de la zăpada din afară, având nevoie de puțin timp pentru ca ochii să se adapteze la lumina din interior și să vadă unde sunt situate butonul și comutatoarele. Astfel de situații au pus probleme ușoare în cazuri în care, de exemplu, un comutator pentru Hill Descent Control sau blocarea diferențialului ar fi trebuit să fie găsit rapid.

Provocări pe traseul off-road

Ca o remarcă generală despre testul off-road, se poate spune că fiecare vehicul a funcționat la un nivel bun și niciunul nu a rămas blocat în zăpadă. Cel mai periculos obstacol de pe pistă a fost un deal abrupt, cu o suprafață alunecoasă – acoperit de puțină zăpadă – care a făcut traseul deosebit de provocator. Toate autovehiculele au „supraviețuit” și acestei provocări. Inițial, mai ales cu blocarea diferențialului, dar, pe măsură ce șoferii au acumulat mai multă experiență în ceea ce privește obstacolul și vehiculele, dealul a fost urcat în ritmul corect pe toate mașinile, chiar și fără blocare.

Mitsubishi, al cărui cerc de viraj a fost cel mai mic din test, este capabil de cele mai riguroase viraje. Pe de altă parte, L200 a avut cea mai mică gardă la sol, în timp ce Toyota Hilux are cea mai mare gardă la sol, dar și cel mai mare diametru de bracare.

Isuzu a obținut cele mai multe puncte de pe pista off-road, cu marje mici în estimările șoferilor de testare. Suspensia modelului D-Max a fost considerată deosebit de potrivită pentru utilizarea pe teren accidentat, făcându-l confortabil și agil. Isuzu a primit însă critici pentru sistemul de propulsie puternic.

Ford Ranger a fost, de asemenea, considerat de șoferi un vehicul off-road cu calități bune, având un parcurs lin, cu o direcție și suspensie performante. Ford și Nissan tind să-și împingă arcurile mai sensibil decât alte vehicule, fenomenul fiind posibil de evitat, desigur, cu tehnici de conducere. Ford Ranger a primit o remarcă despre modul de schimb al treptelor de viteză în timpul conducerii off-road.

Soluțiile de suspensie ale Mitsubishi și Toyota păreau să funcționeze în utilizare off-road pe baza comentariilor șoferilor de test. La ambele modele, roțile au urmat întotdeauna formele terenului foarte neuniform. Când Nissan și-a pierdut aderența în timpul mersului, puntea spate a început să sară mai ușor în comparație cu alte vehicule.

Nissan și Ford au o capotă arcuită mult, care limitează vizibilitatea frontală, mai ales atunci când se urcă un deal.

În cele din urma, concurenții s-au dovedit foarte apropiați ca performanțe. La măsurătorile de zgomot și pornirile la rece, rezultatele au fost similare, în timp ce performanțele dinamice au fost bune la toate modelele, atât pe șosea, cât și pe traseul off-road.

Pe șosea, Ford Ranger a primit aproape de la toți șoferii cea mai bună evaluare. În off-road, autovehiculele s-au descurcat excelent, chiar și în locuri surprinzător de dificile. Totuși, Isuzu D-Max a fost evaluat ca fiind cel mai bun la testele off-road, de asemenea, cu o marjă mică față de ceilalți competitori. Iar Nissan Navara a avut cel mai mic consum de combustibil pe traseul de peste 400 km.