După un an și jumătate de joacă de-a șoarecele și pisica între ANAF și transportatori, Ministerul Finanțelor Publice pune punctul pe „i” și propune încheierea celui de-al doilea episod de impozitare a diurnei șoferilor detașați transnațional printr-o amnistie fiscală, dublată de clarificarea regimului fiscal al tuturor formelor de diurne prevăzute de Codul Muncii. Iar pentru ca angajatorii să nu mai fie tentați să „abuzeze” de avantajele fiscale ale diurnei, amnistia fiscală vine la pachet cu limitarea plafonului neimpozabil al diurnelor la de 3 ori nivelul salariului de bază aferent zilelor de detașare transnațională. Măsura este susținută și de Camera Consultanților Fiscali. Proiectul de lege va fi înaintat Parlamentului spre aprobare în regim de urgență. După ce ministrul Finanțelor a declarat că inițiatorii i-au consultat și chiar s-au pus de acord pe anumite puncte cu reprezentanții transportatorilor, aceștia din urmă nu văd altă cale pentru a-și păstra competitivitatea pe piața internațională decât să protesteze la București. Primăria Capitalei a respins cererea de autorizație pentru protestul cu câteva mii de camioane și 500 de manifestanți în Piața Victoriei, propunând maximum 500 de participanți, atât în camioane, cât și în piață.

Fără a-și asuma modificarea legislației prin ordonanță de urgență a Guvernului, inițiatorii liberali sunt gata să meargă în Camera Deputaților.

Într-o conferință de presă susținută pe 25 august, noul ministru al Finanțelor Publice, Dan Vîlceanu, a declarat că problema transportatorilor legată de reîncadrarea diurnei ca venit de natură salarială se va rezolva printr-un proiect de lege asupra căruia transportatorii au fost consultați de inițiatori. Deși nu au existat niciun fel de consultări oficiale în afara propunerilor lansate în cadrul grupului de lucru pe diurnă – respinse din start de reprezentanții transportatorilor, care au subliniat că legislația actuală este foarte clară și că ANAF este instituția care nu aplică legea, ci o reinterpretează abuziv – iată că manipularea merge mai departe și ministrul Finanțelor declară că sunt aspecte în proiectul de lege asupra cărora și transportatorii și Finanțele s-au pus de acord.

Consultări oficiale nu au existat în afara grupului de lucru, care și-a încheiat brusc activitatea după ce transportatorii au respins orice propunere de plafonare a diurnei neimpozabile la de 1,2-1,3 ori nivelul acordat bugetarilor sau la 3 salarii de bază, insistând pentru rezolvarea amnistiei fiscale și discutarea ulterioară a schimbărilor legislative în vederea aplicării Pachetului Mobilitate.

Mai mult decât atât, asociațiile patronale și-au pronunțat dezacordul încă o dată față de promovarea unui proiect de lege care să pună laolaltă (condiționat cumva) amnistia fiscală și plafonarea diurnei la 3 salarii de bază.

Ce prevede Proiectul de Lege?

Amnistie fiscală doar pentru cei care nu au pierdut în instanță

Problema este că nici amnistia fiscală nu e tratată suficient de bine și echitabil în proiectul de lege. La art. 1, alineatul (1) se menționează că „se anulează diferențele de obligații fiscale principale și/sau obligațiile fiscale accesorii, stabilite de organul fiscal prin decizie de impunere emisă și comunicată contribuabilului, ca urmare a reîncadrării sumelor reprezentând indemnizația primită pe perioada delegării și detașării de către angajații care efectuează transport internațional, aferente perioadelor fiscale cuprinse între 1 iulie 2015 și data intrării în vigoare a prezentei legi și neachitate.

(2) Organul fiscal nu reîncadrează sumele de natura celor prevăzute la alin. (1) și nu emite o decizie de impunere în legătură cu o astfel de reîncadrare pentru perioadele fiscale menționate la alin. (1).

(3) Pentru diferențele de obligații fiscale principale și/sau obligațiile fiscale accesorii, stabilite de organul fiscal prin decizie de impunere emisă și comunicată contribuabilului, ca urmare a reîncadrării sumelor reprezentând indemnizația primită pe perioada delegării și detașării de către angajații care au efectuat transport internațional aferente perioadelor fiscale cuprinse între 1 iulie 2015 și data intrării în vigoare a prezentei legi, stinse prin orice modalitate prevăzută de art. 22 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, se restituie contribuabililor. Restituirea se face la cererea contribuabililor.

(4) Termenul de prescripție a dreptului de a cere restituirea pentru sumele prevăzute la alin. (3) începe să curgă de la data de 1 ianuarie 2022.

(5) Anularea obligațiilor fiscale prevăzute la alin. (1) se efectuează din oficiu de către organul fiscal competent, prin emiterea unei decizii de anulare a obligațiilor fiscale, care se comunică contribuabilului.

(6) În cazul în care, anterior intrării în vigoare a prezentei legi, organul fiscal competent a emis, dar nu a comunicat decizia de impunere prin care a stabilit obligații de natura celor prevăzute la alin. (1), acesta nu mai comunică decizia de impunere, iar obligațiile fiscale se scad din evidența analitică pe plătitor, pe bază de borderou de scădere.

(7) Procedura de aplicare a prezentului articol se aprobă prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, care se emite în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.”

Problemele apar la alineatul (8): „Nu intră sub incidența prezentului articol sumele menționate la alin. (1), pentru care instanțele judecătorești au stabilit, prin hotărâri judecătorești rămase definitive și irevocabile/hotărâri judecătorești definitive și executorii, că sunt datorate bugetului general consolidat.”

Consultat asupra proiectului de lege, Av. Aurelian Opre arată că acest articol „induce o discriminare clară între persoane aflate în aceeași situație, care va genera și o atacare masivă, de către cei nemulțumiți, a acestui act normativ la Curtea Constituțională cu privire la art. 44 din Constituție, care prevede că Statul este obligat să protejeze în mod egal proprietatea privată. Or, o societate care a parcurs toată procedura judiciară și la final instanța i-a respins cauza, deci actul administrativ rămâne valabil și executoriu, nu este cu nimic mai vinovată decât una care nu a contestat actul administrativ din diverse motive și el rămâne în continuare valabil. În viziunea inițiatorilor proiectului de lege a amnistiei fiscale pe diurnă, prima societate nu beneficiază de anularea din oficiu a obligațiilor fiscale, pe când a doua, da.”

Av. Aurelian Opre susține că problema s-ar rezolva prin simpla eliminare a alineatului 8 de la art. 2, fără vreo altă modificare. „Prin art. 5, practic toți cei afectați de controalele ANAF pe diurnă beneficiază de anularea obligațiilor fiscale, indiferent că au atacat sau nu în instanță actul administrativ întocmit de ANAF, indiferent dacă au sau nu o procedură judiciară încheiată în mod definitiv. Așa cum este formulat art. 5 și prin eliminarea alineatului 8 de la art. 2, nimeni nu tinde să modifice vreo hotărâre judecătorească. Ea rămâne definitivă, nu se poate interveni asupra ei, doar că, amnistia fiind un act de voință a legiuitorului prin care Statul, în calitate de creditor, renunță la anumite creanțe, ambele categorii de contribuabili sunt scutiți de orice plată cauzată de reconsiderarea diurnei ca venit de natură salarială. Și asta pentru că decizia de impunere e definitivă și executorie, indiferent dacă ai sau nu o sentință judecătorească.”

Referindu-se la alin. 7, Av. Aurelian Opre este de părere că o Lege a amnistiei fiscale este destul de clară și nu are nevoie de norme de punere în aplicare, care întotdeauna prelungesc orice procedură de anulare a impozitelor fiscale și a procedurilor de executare silită sau de restituire în cazul în care au fost companii care au plătit anumite sume sau au fost executate silit. „Cred că e suficient de clară Legea pentru ca să nu mai avem nevoie de 30 de zile pentru a elabora și publica norme de aplicare, cu atât mai mult cu cât la alin. 4 se introduce un termen în care contribuabilul și-ar putea exercita acest drept de a cere anularea datoriilor.”

Diurna maximă = 3 x salariul de bază

La art. 2 se aduc câteva modificări la Legea nr.16/2017 privind detașarea salariaților în cadrul prestării de servicii transnaționale: „La articolul 2 alineatul (1), literele g) și h) se modifică și vor avea următorul cuprins:

h) indemnizație specifică detașării transnaționale – indemnizația destinată să asigure protecția socială a salariaților – acordată în vederea compensării inconveniențelor cauzate de detașare, care constau în îndepărtarea salariatului de mediul său obișnuit, pentru care, prin derogare de la prevederile Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, se aplică următorul regim fiscal:

(i) pentru suma care se încadrează în limita plafonului neimpozabil prevăzut la art. 76 alin. (2) lit. k) din Legea nr. 227/2015, cu modificările și completările ulterioare, dar nu mai mult decât valoarea a de 3 ori salariul de bază aferent locului de muncă ocupat, corespunzător numărului de zile din perioada de detașare, nu se datorează impozit pe venit și contribuții sociale obligatorii;

(ii) partea care depășește plafonul neimpozabil și care nu este inclusă în baza de calcul al contribuțiilor sociale obligatorii prevăzut la punctul (i) reprezintă venit asimilat salariilor pentru care se datorează impozit pe venit și contribuții sociale obligatorii.”

Av. Aurelian Opre atrage atenția că, prin modificările la articolul 2 care se vor introduce în legea 16/2017, transportatorii rămân într-o zonă destul de nesigură, deoarece tot nu se înlătură total posibilitatea reîncadrării sumelor acordate angajatului ca diurne sau indemnizații.

El consideră că acest lucru ar trebui precizat în modificările la Codul Fiscal pentru a nu risca reîncadrări ulterioare, chiar și după micșorarea pragului de neimpozitare a diurnei. O asemenea precizare este întemeiată pe articolul 14 din Codul de procedură fiscală, care prevede că regimul fiscal al unei sume rămâne cel stabilit de legea fiscală, chiar dacă nu sunt îndeplinite anumite criterii din alte legi (spre exemplu, Codul Muncii). „Ca atare, dacă angajatorul i-a acordat o sumă cu titlu de indemnizație, chiar dacă nu a respectat anumite criterii din Legea 16 sau Codul Muncii, aceasta rămâne indemnizație și nu poate fi recalificată.“

Un alt argument în favoarea acestei teze este unul de natură jurist-prudențială: „există deja o speță în care o instanță superioară, Curtea de Apel, a dispus că drepturile salariale nu reprezintă o tranzacție din moment ce pot fi recalificate, pentru că recalificarea s-a făcut pe articolul 11. Ca atare, ele nu pot fi recalificate, pentru că sunt date în temeiul legii. Angajatorul trebuie să dea salariu și indemnizație angajatului și ca atare nu poate să vină un inspector fiscal să le reîncadreze.”

Diurna pentru transport bilateral nu e limitată

Consultantul fiscal Petrică Horga arată că proiectul de lege privind modificarea Legii 16/2017 face referire numai la situația detașării, „astfel că pentru activitățile de transport internațional bilateral, unde șoferii nu se pot încadra ca detașați, ci sunt delegați, nu se modifică nimic referitor la impozitarea diurnei. Deci, șoferii implicați în transport bilateral vor putea primi în continuare diurnă neimpozabilă de până la 87,5 euro/zi, în timp ce șoferii care fac curse cross-border vor primi o diurnă maximă neimpozabilă de trei ori salariul de bază.”

Astfel, la un salariu brut de 2.300 de lei pe lună, dacă se iau în considerare 21 de zile lucrătoare, la aceste 21 de zile lucrătoare i-ar reveni o diurnă deductibilă de 66 € pe zi. E drept că nu este clar dacă salariul de bază raportat la zi de detașare se calculează în funcție de numărul de zile lucrătoare din pontaj sau se iau în considerare zilele totale de detașare, adică și sâmbetele și duminicile, care sunt compensate cu zile libere când șoferul se întoarce în țară. Dacă salariul de bază se raportează la toate zilele de detașare, nu numai la cele lucrătoare efectiv, atunci diurna s-ar reduce în mod substanțial la vreo 46 € pe zi. Este necesar, așadar, ca fiscaliștii să se pună de acord asupra acestor „mici” detalii care însă au un impact major în calculul transportatorilor de rentabilitate.

„Este clar că, cu cât se va majora și salariul de încadrare pe șofer, cu atât va crește și procentul de deductibilitate a diurnei”, explică Petrică Horga. „Dacă salariul crește de la 2.300 la 2.700 de lei brut, taxele suplimentare pe care trebuie sa le plătească angajatorii sunt de 34 de euro/lună pentru acel salariat; în schimb, se poate obține un plus de diurnă neimpozabilă de 263 de euro.”

După februarie 2022, când va intra în vigoare Pachetul Mobilitate, cursele bilaterale nu vor mai intra pe detașarea transnațională, ci pe delegare. „Ca atare, am putea crede că cei care sunt pe detașare, care fac operațiuni bilaterale sau mai mult în Comunitate sau mai mult într-un stat terț, vor beneficia de diurna mai mică, de 3 ori salariu minim, iar ceilalți, considerați delegați după Codul Muncii, vor beneficia de diurnă mai mare integral deductibilă. Însă regimul de deductibilitate nu este stabilit de cele două legi sociale, ci este stabilit de Codul Fiscal. Or, dacă acesta se va modifica, atunci orice indemnizație va intra sub acest regim cu plafon limitat la de 3 ori salariul de bază”, este de părere Petrică Horga.

Cheltuieli suplimentare de circa 150 de euro/șofer/lună

Pentru a păstra veniturile actuale ale șoferilor, dar a îndeplini și noua normă fiscală din Proiectul de lege liberal, firmele de transport trebuie să mărească nivelul actual al salariului de bază mai degrabă la 3.000-3.200 de lei. În aceste condiții, cheltuiala suplimentară lunară este cuprinsă între 146 și 160 de euro, după cum au declarat câțiva transportatori. Aceasta reprezintă, spunea unul dintre interlocutorii noștri, cam 40% din marja, și așa subțire, de profit efectuat în transporturi. Și, cum marja de profit în transporturi este de 1-2,5%, este posibil ca schimbarea regimului fiscal al diurnei să o reducă sub 1%.

Tocmai de aceea propunerea transportatorilor este aplicarea noului regim de neimpozitare a diurnei în două etape, pentru a aștepta o creștere posibilă a tarifelor de transport după intrarea totală în vigoare a Pachetului Mobilitate și obligația respectării remunerației minime din țările de încărcare/descărcare.

O altă propunere era ca și șoferii să beneficieze de impozite zero pe salariul minim și atunci transportatorii ar putea acorda diurna maximă, cu impozitarea diferenței de la pragul maxim de neimpozitare calculat în funcție de salariul de bază (salariul minim).

De asemenea, un rol important în calculul plafonului neimpozabil îl are și posibilitatea acordării, separat de diurnă, a unei indemnizații care să acopere cheltuielile de masă și care să nu fie impozitate în limita a de 2,5 ori diurna bugetarilor, împreună cu diurna. Adică șoferul să beneficieze de bonuri de masă în valoare de 15 euro pe zi (sau să i se deconteze 15 euro pe zi pe bază de factură de restaurant) și de diurnă de 60 de euro, care se poate acorda, neimpozabil, la un salariu de bază de 2.800-3.000 de lei (în funcție de câte zile lucrătoare se iau în calcul, 21, 22 sau 30).

Sunt mici nuanțe care trebuie discutate înainte ca transportatorii să se declare pentru sau împotriva noilor propuneri legislative.

Camera Consultanților Fiscali legitimează propunerea liberală

Într-o adresă trimisă ministrului finanțelor și primului ministru, Camera Consultanților Fiscali (CCF) argumentează necesitatea amnistiei fiscale și stabilirea clară a regimului fiscal al diurnei prin tratarea nediferențiată și explicită a variantelor de diurnă reglementate sub diferite denumiri de legislația muncii. „Având în vedere absența unui cadru fiscal cert și predictibil în perioada 2015-2021 și constatând că pe acest fond nu mai pot fi identificate alte soluții rezonabile de ieșire din această situație, fără mari pierderi economice pentru angajatorii români și pentru România de altfel, dar și pierderi de credibilitate și încredere pentru autoritățile statului, atât cele executive, cât și cele legislative, considerăm că se impune adoptarea unui act normativ similar legii 209/2015 (cel care a consemnat amnistia fiscală) care să prevadă interdicția efectuării de reîncadrări ale indemnizațiilor în venituri salariale integral impozabile și să anuleze obligațiile fiscale principale și accesoriile stabilite de organele de inspecție fiscală în urma reîncadrării acestor indemnizații pentru perioade controlate ulterioare datei de 1 iulie 2015.”

Argumentația fiscală a Camerei Consultanților Fiscali (CCF) se încheie cu recomandarea ca „plafonul neimpozabil să fie stabilit prin raportare la nivelul de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru diurnă prin hotărârea Guvernului, dar nu mai mult de 3 ori nivelul salariului de bază aferent locului de muncă ocupat de salariat”.

Adică o recomandare în linie cu propunerile legislative ale reprezentanților PNL. „Avantajele unei asemenea abordări”, susține CCF, „sunt stimularea de a crește salariul de bază care este taxabil, pentru a putea acorda și o diurnă mai mare netaxabilă, prin introducerea celui de-al doilea element de raportare în stabilirea plafonului neimpozabil (salariul de bază) și eliminarea mizei fiscale pentru angajatori care i-a determinat să caute formule cu o sarcină fiscală cât mai redusă, prin stabilirea aceluiași regim fiscal pentru toate formele de diurnă”.

Și Camera Consultanților Fiscali nu e singura instituție care susține propunerea liberală. Sunt și politicieni, nu numai cei de la guvernare, ceea ce înseamnă că proiectul de lege ar putea trece ușor prin Parlament, unde urma să fie introdus în procedură de urgență, imediat după 1 septembrie.

Indiferent că va fi sau nu protest pe 16 septembrie, transportatorii trebuie să se așeze la masă și să discute cu Finanțele și Guvernul. Soluțiile nu sunt greu de găsit și de implementat dacă există dialog.