camion retinut Archives

Protestul a început într-o parcare din Țările de Jos, după luni de muncă fără plata convenită

Muhammad, un șofer originar din Tadjikistan angajat de compania lituaniană UAB Marvel Solar Energy, a ajuns în centrul unui litigiu devenit simbolic pentru situația multor conducători auto din afara Uniunii Europene care lucrează pe rutele vest-europene. După aproximativ șapte luni de activitate în Europa de Vest, perioadă în care, potrivit ETF, a dormit permanent în camion și nu și-a primit integral salariul, el a decis să oprească vehiculul într-o parcare de pe autostrada A1 din Țările de Jos și să nu își continue cursa până la plata sumelor datorate.

Cazul a atras rapid atenția sindicatului olandez FNV, care i-a oferit asistență juridică. În paralel, comunitatea locală i-a dus mâncare și băutură, iar povestea lui a început să circule în presa regională și în organizațiile sindicale europene.

Compania lituaniană a încercat să obțină recuperarea vehiculului prin intervenția autorităților, însă poliția olandeză nu a procedat la îndepărtarea forțată a șoferului. Potrivit ETF, poliția a apreciat că este vorba despre un litigiu civil legat de drepturi salariale și de posesia camionului, nu despre o situație care să justifice evacuarea imediată.

În aceste condiții, angajatorul a deschis o procedură de urgență în fața instanței olandeze, cerând restituirea camionului și a încărcăturii, precum și aplicarea unor penalități. Muhammad, sprijinit de FNV, a răspuns cu o cerere reconvențională prin care a solicitat plata salariilor restante și a indemnizațiilor zilnice.

Instanța i-a recunoscut dreptul de a reține camionul până la plata sumelor datorate

Decizia instanței din Overijssel a fost favorabilă șoferului. Tribunalul a respins pretențiile companiei și a confirmat că Muhammad avea dreptul să păstreze camionul ca mijloc de presiune până la achitarea drepturilor salariale restante. ETF a prezentat hotărârea ca pe o victorie importantă pentru șoferii exploatați în transportul rutier internațional.

Potrivit relatărilor publice despre dosar, instanța a obligat compania să plătească 19.519,04 euro brut salarii restante și 13.054 euro net diurne pentru 214 zile, din care s-au scăzut 14.680 euro deja achitați de angajator. În plus, hotărârea a fost prezentată ca executorie imediat.

Directiva privind detașarea șoferilor a contat în calculul sumelor acordate

Un element important al cauzei este faptul că pretenția salarială nu s-a limitat la contractul de bază reglementat de dreptul lituanian. ETF arată că, pentru cele 1.348 de ore lucrate în afara Lituaniei, Muhammad a invocat și normele europene privind detașarea șoferilor, iar această abordare a contribuit la majorarea creanței salariale. Organizația sindicală subliniază că instanța a admis și acest capăt de cerere.

Din acest motiv, cazul este privit de ETF și FNV ca un precedent util pentru alte litigii similare, mai ales pentru șoferii din țări terțe angajați formal în state din Europa de Est, dar care lucrează efectiv în Europa de Vest.

Atât ETF, cât și presa de specialitate semnalează că în Țările de Jos au apărut, în ultimele săptămâni, mai multe proteste similare ale unor șoferi din afara UE, în special din Asia Centrală. Un alt caz prezentat public este cel al unui șofer tadjic identificat ca Parviz, care a recurs la aceeași strategie a reținerii camionului pentru a-și recupera banii restanți.

Relatările converg asupra unui model recurent: firme înregistrate în Europa de Est angajează șoferi din țări terțe, îi trimit luni întregi pe rutele vest-europene, iar aceștia ajung uneori să locuiască în cabină, fără întoarcere acasă și fără plata integrală a sumelor convenite. ETF spune explicit că ar putea exista mii de situații similare în Europa.

Litigiul ridică și problema răspunderii în lanțurile de subcontractare

Organizațiile sindicale au mai subliniat că astfel de cazuri sunt agravate de structuri contractuale complicate, în care intervin mai multe companii și subcontractori. În asemenea lanțuri, identificarea responsabilității reale devine dificilă, iar șoferii rămân adesea fără un interlocutor clar care să răspundă pentru salarii, diurne și condițiile de muncă. ETF folosește cazul pentru a cere reguli mai ferme privind combaterea detașării fictive, controlul intermediarilor de forță de muncă și răspunderea solidară în subcontractare.

Din perspectiva sindicală, victoria lui Muhammad are o valoare practică și simbolică, însă nu schimbă automat situația celorlalți șoferi aflați în condiții similare. ETF insistă că dreptul de retenție, accesul la instanță și invocarea normelor europene sunt instrumente utile doar pentru cei care reușesc să obțină sprijin juridic și sindical calificat. Pentru mulți alți conducători auto, această condiție rămâne greu de îndeplinit.

**Sursă foto: Tranzit AI

O circulară a Ministerului de Interne italian clarifică faptul că vehiculele înmatriculate în străinătate care sunt supuse reținerii administrative în Italia, nu se pot întoarce în țara lor de origine, contrar a ceea ce poliția rutieră permite deseori, dacă nu au trecut trei luni de la săvârșirea infracțiunii.

Se întâmplă adesea ca un camion cu o plăcuță de înmatriculare străină să fie oprit, verificat și amendat, iar vehiculul să fie reținut administrativ. Durata acestei rețineri, potrivit legii (art. 207 CdS), este de trei luni. Însă, la fel de des poliția rutieră tinde să închidă ochii cu privire la sancțiunea reținerii și permite vehiculului străin supus reținerii întoarcerea în țara de origine, adoptând astfel un fel de „interdicție de circulație pe teritoriul național“. Se pare că acum, această practică va fi interzisă. Potrivit unei circulară a Ministerului de Interne din 4 iunie 2021, „vehiculul străin trebuie parcat într-un loc situat în Italia pe durata detenției administrative, care este egală cu 3 luni”.

Detalii legate de reținerea vehiculului sunt stipulate într-o circulară din 2019, care prevede că reținerea administrativă a vehiculului străin se efectuează cu încredințarea custodelui cumpărătorului (articolul 214-bis Cds), adică șoferului, sau a depozitului autorizat de prefect, în cazul neîndeplinirii imediate a sancțiunii sau depunerii administrative pecuniare. În toate cazurile însă, vehiculul străin supus detenției administrative este încredințat părții interesate aflate în custodie și trebuie depus într-un loc situat pe teritoriul național, unde polițiștii și inspectorii pot avea acces oricând pentru a verifica conformitatea cu respectarea reținerii.