Ad
Ad
Ad
Ad
Ad
Ad
Ad
Ad

2025 se arată un an dificil pentru companiile de transport maritim, după profiturile nesperat de mari din 2025, așa cum amintește o analiză a Upply (Shipping company profitability in 2025). De cinci ani, Upply încearcă să estimeze dacă transportatorii maritimi vor fi sau nu profitabili, iar până acum previziunile sale au avut tendința de a se confirma, cel puțin în ceea ce privește principalele aspecte.

Analiza identifică pentru 2025 câțiva factori de stabilitate și câțiva factori de instabilitate.

Primul factor de stabilitate este capacitatea, unde realitatea acestei perioade este că transportul maritim suferă de supracapacitate structurală, chiar dacă ea este în prezent absorbită în mare parte de folosirea provizorie a rutei în jurul Capului Bunei Speranțe. Actorii de pe piață sunt totuși de acord cu faptul că supracapacitatea este o bombă cu ceas și pregătesc deja modalități de a atenua lovitura pe care ar reprezenta-o întoarcerea la Canalul Suez.

Al doilea factor de stabilitate este reprezentat de costurile de exploatare, care au crescut cu aproximativ 1.500 de dolari USD/FEU de la începutul ostilităților din Marea Roșie, sumă care se reflectă doar parțial în tarife, deci proiecțiile financiare sunt subestimate, deoarece se bazează pe metode depășite de evaluare a costurilor depășite.

Un alt factor este concurența, și aici amintim că la începutul lui 2025 au fost lansate noi alianțe între transportatorii maritimi, ceea ce ar trebui să stimuleze concurența pe măsură ce ele caută să obțină cote de piață mai mari.

Contextul economic este încă fragil, cu o creștere slabă în Europa și perspective în general nefavorabile legate de consumul populației în 2025, din cauza riscului ridicat de creștere a prețurilor.

În ceea ce privește un alt factor de stabilitate, strategia de mediu, acesta a trecut pe locul al doilea în ultimul timp în procesul de luare a deciziilor la nivel european, din cauza volatilității tarifelor de transport și incertitudinii. În sfârșit, accesul la combustibili fosili nu ar trebui să fie o problemă, întrucât continentul american, în special Statele Unite, va putea garanta un nivel adecvat de producție.