Ad
Ad
Ad
Ad
Ad
Ad
Ad
Ad
Ad
Ad

Se ştie faptul că Inspecţia Muncii consideră că locul de muncă al şoferului profesionist este cabina camionului şi, prin urmare, pentru acesta nu se poate vorbi de delegare şi, implicit, de diurnă. Pe de altă parte, în Legea 16/2017, care reglementează detaşarea transnaţională, la articolul 9 există o excepţie care se referă la transporturile internaţionale: acolo unde nu există o situaţie de detaşare transfrontalieră se aplică articolele 43 şi 44 din Codul Muncii. Cu alte cuvinte, conducătorii auto au dreptul să li se plătească o indemnizaţie de delegare.

„Dacă în cazul transportului internaţional avem această situaţie de delegare, însă la transportul intern, nu, atunci suntem într-o neconcordanţă, întrucât şi şoferul care face transport naţional ar trebui să aibă dreptul la diurnă. Aceasta este norma socială şi nu a dispărut niciodată din Codul Fiscal, doar că ANAF aplică prevederile legale în mod discreţionar”, a declarat consultantul financiar Petrică Horga în cadrul Galei Tranzit de transport marfă.

Prin urmare, şi conducătorii auto care fac transport intern ar avea dreptul să li se plătească indemnizaţia de delegare/detaşare. Dacă însă legislaţia muncii este atât de strictă încât să nu poată plasa şoferul în afara locului muncii – considerat cabina camionului – o rezolvare simplă ar putea veni de la Ministerul Finanţelor Publice, printr-o completare a legislaţiei, care să clarifice faptul că nu se impozitează indemnizaţiile de delegare/detaşare sau „de deplasare”.

In timp ce inspectorii ANAF califică transporturile intracomunitare ca detașare transnațională, caz în care șoferii au dreptul să li acorde indemnizație de detașare, care să nu includă, însă, cheltuielile specifice detașării – transport, cazare și masă – sau, în unele cazuri, în documentele de control se menționează că șoferul trebuie plătit cu salariul minim din țara în care lucrează cu precădere, Inspecţia Muncii tranşează altfel problema impozitării retroactive de către ANAF a diurnei acordată şoferilor profesionişti, spunând că aceştia din urmă nu au dreptul la diurnă. Astfel, Florin Cosma, inspector de muncă la Direcţia Control Relaţii de Muncă din cadrul Inspecţiei Muncii, a declarat cu prilejul video-conferinţei organizate de revista Tranzit pe subiectul impozitării diurnei, că potrivit HG 38/2008, art. 3, alin. 2, lit. d, locul de muncă al şoferului este cabina camionului, astfel că nu poate fi „trimis în delegaţie”, întrucât aceasta este natura funcţiei lui. „Şoferii profesionişti, prin definiţie, sunt lucrători mobili, iar locul lor de muncă este stabilit ca fiind cabina camionului sau împrejurimea acestuia. Trebuie făcută diferenţa aici între şoferii care pleacă dimineaţa de la locul de muncă şi se întorc zilnic la finalul programului de lucru la sediul firmei – cum sunt şoferii instituţiilor – şi şoferii profesionişti de la firmele de transport”.

Mai mult, inspectorul de muncă opinează că „delegarea” nu îşi are rostul în cazul conducătorilor auto, pentru că – raportat şi la Codul Muncii, art. 43 şi 44 – şoferul se află într-o deplasare, în conformitate cu obiectul său de activitate: de a duce mărfuri sau persoane.

Pe de altă parte, avocaţii firmelor de transport argumentează că este incontestabil faptul că locul de muncă al şoferilor este la sediul firmei, întrucât acolo se află managerul de transport, de acolo se primesc indicaţiile de deplasare, acolo vin comenzile de transport şi tot acolo şoferii raportează toată activitatea. Cel mai important, atunci când se solicită documentul portabil A1 se declară sediul companiei ca fiind locul de muncă al şoferului.

Operatorii de transport prezenţi la video-conferinţă au mai atras atenţia asupra faptului că trebuie făcută distincţia între conducătorii auto-patroni (conducătorii auto independenți, așa cum sunt ei denumiți în HG 38 din 2008) şi lucrătorii mobili – angajaţi ai firmelor de transport, în cazul cărora se poate vorbi despre un „sediu principal al întreprinderii/sedii secundare”, de unde aceştia îşi preiau vehiculele, iau cunoştinţă de itinerariu şi pleacă în cursă, în baza unui ordin de deplasare.

Inspectorul Florin Cosma atrage însă atenţia că în acest caz nu vorbim de atribuţiile efective, stabilite prin fişa postului, ci de nişte reglementări stabilite de angajator. „Atribuţia constă strict în conducerea vehiculului plus încărcarea/decărcarea mărfii”.