Vrei să fii la curent cu ultimele noutăți?
Abonează-te la newsletter.

Puternic dezvoltat in Europa de Vest, leasingul operational nu a prins la fel de bine pe piata romaneasca, pe de o parte din cauza reticentei furnizorilor de a face investitiile initiale necesare, iar pe de alta parte, din dorinta clientilor de a-si cumpara propriile mijloace de productie. Special pe segmentul echipamentelor de manipulat in depozit, unde activeaza si foarte multe companii multinationale, cu management de influenta occidentala, leasingul operational si-a facut loc sub denumirea de inchiriere pe termen lung si a adjudecat un procent important din piata. Avantajele inchirierii sunt numeroase, in special in sfera fiscala, iar furnizorii de echipamente prefera aceasta varianta deoarece le permite o relatie mai stransa cu clientii.

 
Achizitia directa de mijloace de productie este varianta clasica si cel mai des folosita de companiile din tara noastra. Echipamentele reprezinta, in general, un procent mic din totalul unei investitii de genul deschiderii unei fabrici, a unui depozit etc., astfel ca firmele unde nu functioneaza politici restrictive privind achizitiile prefera sa cumpere cu banii jos. Prima alternativa care s-a nascut la achizitia directa este leasingul financiar: tot un fel de achizitie, numai ca finantata de o alta companie. Plata lunara include componenta de capital plus dobanda.
Leasingul operational, mai bine cunoscut pe segmentul auto, a aparut la echipamente sub forma inchirierii pe termen lung. Marile corporatii merg in general pe ideea de a avea cat mai putine active, si atunci prefera inchirierea, folosind banii in alte directii. Nu exista diferente de fond intre cele doua concepte. Leasingul financiar poate fi oferit numai de o institutie financiara (IFN) sau o banca, in timp ce inchirierea sau leasingul operational pot fi oferite de orice societate comerciala care are acest obiect de activitate. In cazul leasingului financiar, obiectul acestuia este transferat ca riscuri si beneficii clientului. Firma de finantare este proprietar, numai ca echipamentul apare in gestiunea clientului. Acesta este obligat sa il inregistreze in contabilitate si sa se ocupe de buna sa functionare. In cazul leasingului operational si al inchirierii, obiectul ramane tot timpul in proprietatea furnizorului. Este in gestiunea acestuia si ramane al sau si la finalul contractului. „In urma cu cativa ani, legislatia in domeniu era destul de confuza, astfel ca firmele care ofereau leasing operational puteau foarte usor sa fie acuzate ca desfasoara, de fapt, activitati de leasing financiar. Impactul legal poate fi colosal pentru o societate careia ii sunt reincadrate activitati de inchiriere ca leasing financiar. Prin urmare, firmele din domeniu au preferat sa evite orice asociere cu tot ce are legatura cu leasingul, si atunci a fost adoptata notiunea de inchiriere pe termen lung, aceasta apartinand unui alt registru legislativ“, a explicat Diana Dorobantu, director financiar Toyota Material Handling Romania.

Argumente pro inchiriere
Conceptul inchirierii pe termen lung s-a nascut din raspunsul la intrebarea „De ce as achizitiona un obiect?“ Echipamentele sunt configurate pentru anumite tipuri de aplicatii, iar multi clienti si-au schimbat in timp specificul activitatii.
Au avut, de exemplu, depozite alimentare, unde marfa se stocheaza pe anumite tipuri de rafturi, de paleti, cu anumite echipamente, iar apoi au trecut la logistica de medicamente, unde se lucreaza cu alte specificatii. Astfel, stivuitoarele din flota existenta au devenit inutile. Echipamentele nefolosite sunt foarte costisitoare, pentru ca nu produc, dar trebuie intretinute, au nevoie de spatiu de depozitare etc. In plus, vanzarea de stivuitoare second-hand este dificila chiar si pentru firmele specializate, darmite pentru o companie de logistica.
Inchirierea este, din aceasta perspectiva, solutia optima pentru a fi cat mai flexibil in activitatea desfasurata. Capcana in care cad insa cei mai multi clienti, in momentul in care primesc o oferta de inchiriere pe termen lung (sau „long term rental“), este de a inmulti rata lunara cu numarul de luni si de a raporta valoarea la cea a echipamentului. Iar diferenta foarte mare dintre cele doua duce la falsa concluzie ca este mult mai rentabil sa cumperi echipamentele cu banii jos.
Trebuie inteles insa ca rata, in cazul inchirierii pe termen lung, nu are, ca la leasingul financiar, componenta de capital si componenta de dobanda, ci presupune ca furnizorul sa cumpere produsele de la fabrica si sa le inchirieze clientului contra unei chirii fixe, de exemplu, pe trei ani. Aceasta include, pe langa parte din valoarea echipamentului, componenta de full-service. Utilajul este pastrat astfel in cea mai buna stare de functionare pe toata perioada de derulare a contractului. Iar asta este si in interesul furnizorului, pentru ca la final ramane cu bunul respectiv si trebuie sa il foloseasca in continuare.
Mai trebuie tinut cont si de componenta de devalorizare a banilor in timp. La leasingul financiar acest lucru se regleaza prin fluctuatia ratei.
„Preferam sa tinem o rata fixa pe timp de trei ani, pentru ca este mai simplu pentru clienti, mai ales ca majoritatea trebuie sa isi gestioneze afacerea pe baza unui buget de venituri si cheltuieli. Pentru orice specialist in finante este simplu de actualizat fluxurile de trezorerie, si implicit de calculat marja furnizorului din totalul chiriei, iar aceasta este, in cele mai multe cazuri, mult mai mica decat orice dobanda oferita pe piata bancara, fara a mai vorbi de leasingul financiar“, a explicat Diana Dorobantu.

Alte avantaje fiscale
Leasingul operational sau inchirierea ofera si alte beneficii ascunse sau, mai bine zis, care nu sunt la fel de evidente. La achizitionarea oricarui bun, el trebuie inregistrat in contabilitate si amortizat pe o perioada de timp, conform codului fiscal. Acesta din urma este foarte restrictiv cand vine vorba de amortizare: echipamentele de exterior se amortizeaza pe o perioada de patru pana la opt ani, iar cele de interior, intre opt si 12 ani.
Prin urmare, un electrostivuitor de utilizat in depozit nu poate fi amortizat pe o perioada mai mica de opt ani. Daca echipamentul respectiv este folosit intens sunt sanse reale ca operatorul sa nu il foloseasca mai mult de 4-5 ani.
Acelasi lucru se poate intampla si daca se schimba configuratia in depozit. Iar amortizarea care se poate scadea lunar din profitul taxabil este foarte mica. Pe de alta parte, chiria – care poate ajunge la 500 de euro/luna si include si componenta de full-service – este integral deductibila din punct de vedere fiscal. Astfel, profitul taxabil ramas dupa scaderea chiriei este mai mic. In 3-4 ani, sumele economisite cu impozitarea sunt semnificative si acesta este si unul dintre motivele pentru care marile corporatii prefera varianta inchirierii.
In plus, o flota de echipamente necesita in contabilitate un om dedicat calcularii si rularii amortizarii lunare, care sa faca toate verificarile, inclusiv legate de legislatie, sa inregistreze toate documentele aferente produselor respective de revizii, intretinere, reparatii, bonuri de consum, descarcari de gestiune etc. Pe de alta parte, in cazul inchirierii pe termen lung clientul primeste o singura factura, de chirie, pentru toata flota, si atat. Inchirierea nu necesita aprobari, in timp ce achizitia unei flote de utilaje, mai ales in cazul corporatiilor, este o procedura complexa si anevoioasa. Chiria este cuprinsa in bugetul de cheltuieli, iar acesta are alta dinamica decat investitia.
Nu in ultimul rand, cele mai multe echipe de management sunt evaluate in functie de diversi indicatori, iar aceasta practica este tot mai populara si in randul firmelor mai mici. Pe langa indicatorii clasici, exista si cei de genul „rotatia activelor fixe“ sau „rotatia activelor totale“. Acestea sunt importante pentru ca actionarii doresc ca baza lor de active sa se roteasca foarte repede. Practic, sa se genereze cat mai mult venit, si implicit profit, pe o baza de active cat mai mica. Ceea ce inseamna ca poti face venituri de un milion de euro cu o baza de active de doua milioane de euro sau cu una de 100.000 de euro. Iar asta tine de abilitatea managerului. In general, se pleaca de la premisa ca orice stochezi si este al tau genereaza costuri foarte mari. La fel ca in cazul stocurilor de marfa. Tocmai de aceea, in trecut, marile companii isi construiau sedii, iar acum prefera sa le inchirieze de la dezvoltatori specializati.
Banii care ar trebui investiti intr-o cladire sau echipamente pot fi folositi pentru multe alte lucruri. Depozitele bancare de toate tipurile sunt cea mai usoara si lipsita de risc alternativa. Este adevarat, rentabilitatea banilor este relativ mica. O alternativa cu mult mai benefica este reinvestirea banilor in propria afacere pentru a genera profit pe seama lor. Blocati in investitii, banii nu genereaza valoare adaugata.

Calculatia ratei de inchiriere
Pe timp de criza, produsul de inchiriere pe termen lung nu s-a modificat substantial, mai ales ca toate calculatiile se fac in functie de solicitarea clientului, activitatea si particularitatile acestuia, tipul de echipamente solicitat si durata contractului (trei-cinci ani).
Evident ca in ultimii ani toate firmele si-au luat anumite marje de siguranta, mai ales in conditiile mentinerii unei rate fixe pe toata durata de derulare a contractului.
Rata lunara se calculeaza in primul rand in functie de tipul de echipamente solicitate, pentru ca cele mai specializate configuratii sunt greu de reintrodus in piata. De asemenea, conteaza intensitatea cu care va fi utilizat echipamentul si numarul de ore de functionare, care atrage dupa sine costurile de service, suportate de furnizor. Este important de evaluat si cum va mai putea fi folosit produsul respectiv la finalul perioadei contractuale.
Am incercat sa incurajam inchirierea pe termen lung in detrimentul achizitiei pentru toate avantajele pe care aceasta le are. Rata de risc practicata de noi tine insa de specificul clientului si de istoricul pe care il avem in colaborarea cu acesta“, a aratat directorul TMH.
Este important de stiut ca valoarea unui echipament nu se recupereaza de regula in intregime pe durata unui contract de inchiriere pe termen lung, fie el si pe cinci ani, pentru ca se mai lasa o valoare reziduala. Intr-adevar, echipamentele respective se pot folosi ulterior, in contractele pe termen scurt, iar clientii care au ajuns la finalul contractului pot solicita prelungirea acestuia. Sunt insa si situatii cand echipamentele ies din contractele pe termen lung intr-o stare destul de rea, iar aici factorul decisiv il reprezinta conditiile de munca (suprafete denivelate, diferente de temperatura, lucru la exterior etc.).
Sunt situatii cand un client solicita inlocuirea flotei de echipamente prinse intr-un contract de inchiriere pe termen lung. Conditiile difera in functie de perioada ramasa pana la expirarea contractului si este posibil ca schimbul sa nu mai implice costuri suplimentare.
Flota TMH Romania numara peste 500 de echipamente, dintre care aproximativ jumatate sunt implicate in contracte pe termen lung. La ora actuala, circa 30% din totalul vanzarilor de echipamente ale companiei sunt generate in cadrul contractelor de inchiriere pe termen lung, iar obiectivul este ca acest procent sa ajunga la 50% in urmatorii trei ani.  

Fie ca este vorba de o durere de cap, fie ca este o durere de dinti, inainte de a ajunge la medic, de cele mai multe ori remediul este un analgezic. Totusi, inainte ca medicamentele sa ajunga la pacient in cele mai bune conditii, fara sa inrautateasca starea unui bolnav, trebuie sa traverseze un drum anevoios de la producator la raftul farmaciilor. Care este acesta si ce reguli stricte, aproape militare, trebuie sa respecte distribuitorii, transportatorii sau furnizorii de servicii logistice, am aflat in cadrul seminarului dedicat distributiei produselor farmaceutice, organizat in cadrul conferintei Tranzit.

Serviciile logistice pentru produsele farmaceutice pot fi de multe ori asociate cu logistica de frig, in fond fiind vorba de spatii de depozitare cu temperatura controlata si transport in aceleasi conditii. Insa potrivit directorului general FM Romania, Catalin Olteanu, investitiile in industria de farma reprezinta mai mult decat lantul de frig. „In ceea ce priveste lantul de frig, as putea spune ca reprezinta unul dintre costurile majore, desi nu cel mai mare.
Este insa semnificativ, pentru ca, in plus fata de sistemul logistic conventional, unde avem congelate si refrigerate, medicamentele au mai multe intervale de temperatura. Din acest punct de vedere, nu poti sa asiguri totul intr-un singur depozit. Cel putin din experienta noastra de pana acum trebuie sa asiguri camere cu 2-8^oC, -25^oC sau 15-25^oC (care reprezinta de fapt segmentul ambiental). Asta inseamna mai multe spatii, mai multe sisteme si, nu in ultimul rand, o mapare corecta si un control extrem de riguros al temperaturii“, a evidentiat Catalin Olteanu. Fiind un domeniu sensibil, pentru ca medicamentele isi pot pierde proprietatile, deviatiile de temperatura nu sunt acceptate. Datorita conditiilor speciale necesare pentru depozitare si transport, potrivit reprezentantului FM, investitia principala in cazul serviciilor logistice pentru produsele farmaceutice vizeaza infrastructura.
Reglementarile generale pentru produsele farmaceutice sunt date de ghidul de buna practica in distributie, fiind astfel un domeniu bine reglementat. Ghidul solicita mentinerea temperaturii pe intreg parcursul depozitarii si transportului si, in plus, trasabilitatea produsului si a conditiilor de temperatura si umiditate in care a fost depozitat, manipulat sau transportat.
„O cerinta aparte a industriei farma este ca nu exista ambiental si frig, ci notiunea de temperatura controlata. Distribuitorii trebuie sa fie capabili sa asigure temperatura pentru transportul de medicamente si trasabilitatea, de la importul produsului pana la livrarea catre farmacie“, a explicat Doru Achihai, manager financiar Europharm Distributie.

Distribuitorul, responsabil pentru calitatea produselor
In acest moment, piata de farmaceutice nu cere o solutie prin care clientii sa-si poata urmari produsele on-line, pentru ca responsabilitatea nu este a clientului, ci a distribuitorului. Astfel, distribuitorii au obligatia de a asigura solutia optima, fiind la mijlocul lantului intre producator si retail. Ei trebuie sa demonstreze ca temperatura a fost mentinuta la un nivel constant, adecvat pentru fiecare tip de produs. „Ca distribuitori, fiind responsabili pentru produse atata timp cat se afla in custodia noastra, am implementat trasabilitatea temperaturii de la punctul in care marfa intra in posesia noastra pana la momentul livrarii catre farmacie. Avem sisteme de monitorizare a temperaturii si umiditatii pe van-uri si monitorizare de temperatura si umiditate on-line in depozitele proprii“, a completat Doru Achihai.
Echipamentele utilizate in industria de farma sunt de inalt standard, iar posibilitatea sa se piarda date importante este redusa, cel mai frecvent optandu-se pentru solutii care ofera back-up automat al datelor.
Potrivit reprezentantului AB Tehnic, Adrian Balaoi, in cazul produselor farmaceutice cea mai sensibila zona de temperatura e cea de 2-8^oC. „Ambalajul fiecarui produs are senzori de temperatura pentru a-l proteja de eventuale scaderi. In cazul unor variatii, acestea trebuie sa fie minime.“
O alta componenta deloc de neglijat este umiditatea. O deosebire tehnica a depozitelor pentru industria farma fata de cele conventionale de frig este capacitatea mica si sistemul de racire pe baza de freon. Instalatiile de racire pot beneficia de un sistem de control al umiditatii sau se poate monta suplimentar o instalatie de dezumidificare. Umiditatea mai poate fi eliminata si prin racire, urmata de incalzire, in cazul in care exista un surplus de capacitate frigorifica. „Daca schimbatorul de caldura este bine dimensionat umiditatea nu apare, ceea ce este ideal“, a completat Balaoi.

Coduri, nu produse
In industria de farma exista doua elemente care genereaza sensibilitate: mentinerea temperaturii si trasabilitatea produsului. „Nu avem denumiri generice, ci coduri de produs. In farma se comanda la nivel specific. Se doreste un produs dintr-un anumit lot si asta trebuie sa livrezi  pentru a se asigura trasabilitatea pana la nivel de pacient“, a declarat Catalin Olteanu. In farma, in ceea ce priveste controlul temperaturii, riscurile sunt mult mai mari comparativ cu zona food. Si in cazul transportului sunt necesare asigurari suplimentare. Intreaga industrie farma are ca punct comun pacientul, acesta fiind pe primul plan, si nu isi permite nimeni sa ii aduca prejudicii, nici prin alterarea proprietatilor produselor, nici prin livrarea unui alt produs.
„Pentru a administra procesul de picking si acuratetea lui, acesta a fost impartit in doua operatiuni separate, independente si asigurate cu operatori diferiti. Avem un sub-proces de colectare, urmat de unul de verificare si apoi de ambalare. Astfel, am impartit responsabilitatile si beneficiem si de o verificare dubla, pentru a avea erori minime. Nu este suficient sa asiguri trasabilitatea unui anumit produs, ci a lotului de produs. Am avut in urma cu cativa ani un recall al unui medicament, iar recuperarea a fost necesara pana la nivel de pacient. Pentru a oferi performanta in trasabilitate sunt necesare investitii si acuratete pe intregul lant“, a explicat Doru Achihai.

Externalizare sau servicii in-house?
Industria farma este una aparte, producatorii si-au permis sa realizeze logistica in-house foarte mult timp si abia de curand au inceput sa se mai gandeasca la externalizare. Piata romaneasca este inca divizata, existand producatori care au ales sa-si mentina sub control distributia cum este cazul Gedeon Richter si Farmexpert, dar si companii care din motive de reducere a costurilor au externalizat serviciile.
Este si cazul Terapia Ranbaxy, care si-a redus costurile de distributie cu aproximativ 15% in urma externalizarii.

Consolidarea produselor, transport eficient
„In Romania, producatorii s-au adresat in general wholesaler-ilor si acolo au transferat stocul, preluand si logistica de distributie. Acum doi ani incercam sa determinam oamenii din FMCG sa adere la sistemul de pooling. Pana acum, toti producatorii s-au aflat intr-un depozit al unui wholesaler si cunosc conceptul. Daca fiecare producator alege un alt logistician se pierde avantajul marfii consolidate“, a mentionat Catalin Olteanu.
In ceea ce priveste transportul, exista mai multe sisteme validate de industria de farma. In principiu exista masini dedicate, care pot asigura doua tipuri de temperatura. Insa in functie de volum, se poate apela la solutii variate, prin ambalarea produselor in cutii, care doar asigura temperatura pe toata perioada transportului, dar si in cutii cu sistem de frig instalat.
Sistemul de distributie cu masini frigorifice este foarte costisitor, potrivit reprezentantului PharmaFarm, compania urmand ca pana la finalul anului sa implementeze un nou sistem de distributie, in lazi frigorifice de 28 l, monitorizate printr-un joystick de la colectarea marfii in depozit pana la livrarea catre farmacie, pentru optimizarea transportului.