porturi Italia Archives

Sindicatele portuare amenință cu blocaje totale în cazul unui atac asupra Flotilei Globale Sumud, în timp ce Italia devine principalul epicentru al mișcării de solidaritate cu Palestina

Pe măsură ce Flotila Globală Sumud se apropie de coasta Fâșiei Gaza, tensiunea crește în porturile europene. Mai multe sindicate ale lucrătorilor portuari din Italia, Franța, Spania și Grecia s-au mobilizat pentru a împiedica tranzitul de echipamente militare către Israel, iar în cazul unui atac împotriva flotilei umanitare, acestea amenință cu blocarea totală a operațiunilor portuare pentru navele cu destinația Israel.

Aceste angajamente au fost reafirmate în cadrul adunării portuare europene desfășurate la Genova, în 26–27 septembrie 2025, care a reunit reprezentanți ai porturilor din întreaga Europă și a dus la crearea unei rețele de coordonare capabile să partajeze în timp real informații despre încărcături militare suspecte.

Italia – centrul mobilizării portuare europene

Italia s-a transformat în epicentrul acțiunilor sindicale împotriva transporturilor maritime israeliene.
După Genova, portul Livorno a devenit al doilea nucleu de rezistență. Nava Zim Virginia, aparținând companiei israeliene Zim, a fost ținută în larg timp de cinci zile consecutive, în apropierea insulei Gorgona, din cauza unei greve totale convocate de USB și Filt-Cgil. Abia pe 30 septembrie, nava a reușit să acosteze, însă peste 250 de lucrători au anunțat că sunt gata să blocheze operațiunile de încărcare și descărcare.

O altă navă a aceleiași companii, Zim Iberia, este așteptată în portul Livorno pe 3 octombrie, iar sindicatele au confirmat că vor repeta protestul.

Giovanni Ceraolo, reprezentant USB Livorno, a declarat că acțiunea are o semnificație „simbolică, dar fermă”, menită să transmită că lucrătorii „nu se simt confortabil să colaboreze cu o companie controlată de statul israelian”.
De partea sa, Giuseppe Gucciardo (Filt-Cgil) a precizat că greva vizează strict navele Zim, fără a bloca activitatea generală a portului, care „continuă să funcționeze normal”.

Genova – portul simbol al solidarității

La 27 septembrie, portul Genova a fost scena unei manifestații masive: aproximativ 2.000 de persoane au participat la o acțiune coordonată de Colectivul Autonom al Lucrătorilor Portuari (CALP), împiedicând nava Zim New Zealand să încarce containere la terminalul Spinelli.

Protestul a coincis cu procesiunea cu torțe pentru Gaza, iar intervenția sindicală a fost declanșată după ce lucrătorii din tura de zi au semnalat „zece containere suspecte” etichetate ca material exploziv.
USB a convocat o grevă de 24 de ore, iar nava a fost nevoită să părăsească portul în timpul nopții, revenind ulterior doar pentru descărcarea parțială a mărfurilor, fără a încărca nimic nou.

Blocaje succesive în șase porturi italiene

Până la 30 septembrie, șase porturi italiene — Ravenna, Genova, Livorno, Veneția, Trieste și Taranto — au fost implicate în acțiuni de blocaj reușite.
În Ravenna, lucrătorii au oprit două containere cu explozibili; în Genova, o navă israeliană a fost respinsă; în Taranto, a fost blocat un petrolier cu 30.000 de tone de țiței.

Acțiunile sunt coordonate între sindicatele USB, Filt-Cgil și organizațiile internaționale ale lucrătorilor portuari, care monitorizează traficul de mărfuri considerate „strategice” pentru conflictul din Orientul Mijlociu.

Flotila Sumud și amenințarea unei intervenții israeliene

Între timp, tensiunea diplomatică crește în jurul Flotilei Globale Sumud, o inițiativă internațională de ajutor umanitar pentru Gaza.
Potrivit Forțelor de Apărare Israeliene (IDF), unele dintre nave ar fi finanțate indirect de organizații afiliate Hamas, acuzații respinse ca „defăimătoare” de purtătorii de cuvânt ai flotilei.

Documente publicate de IDF susțin că printre presupușii finanțatori se numără persoane aflate în Marea Britanie și Spania, ceea ce alimentează temerile privind o intervenție militară israeliană în apele internaționale, posibil înainte de Yom Kippur (1 octombrie).
Surse din serviciile italiene menționează că Israelul ar fi pregătit un plan operațional al unității de comando Shayatet 13, bazat pe utilizarea mini-dronelor subacvatice menite să dezactiveze navele fără pierderi de vieți omenești.

Italia: mobilizare civică în creștere

Pe plan intern, campania „100 de piețe pentru Gaza” a intrat în a cincea zi de mobilizare continuă, transformând principalele piețe italiene în spații permanente de solidaritate.
De la Roma (Piazza dei Cinquecento) și Milano (Piazza della Scala) la Genova (Valico 3) și Florența (Piazza Indipendenza), voluntarii organizează dezbateri, proiecții și evenimente zilnice, pregătind marea manifestație națională din 4 octombrie.

Ministerul de Interne italian monitorizează evoluția situației și nu exclude riscuri de tulburări de ordine publică în cazul unui atac israelian asupra flotilei.

Escaladarea tensiunilor în porturile europene reflectă fragilitatea echilibrului logistic și politic din jurul conflictului israeliano-palestinian.
În Italia, solidaritatea sindicală s-a transformat într-o mișcare socială de amploare, cu potențial de a influența lanțurile de aprovizionare maritime și poziția guvernului în fața unei crize umanitare sensibile.

Pe măsură ce Flotila Sumud se apropie de Gaza, Europa se confruntă cu un test complex între libertatea comerțului, obligațiile internaționale și presiunea opiniei publice, iar porturile — puncte vitale ale economiei — devin frontiera vizibilă a tensiunilor geopolitice.

Principalele porturi italiene au gestionat în total în 2023 11,03 milioane TEU și joacă, mai mult decât porturile din alte țări, un rol important nu doar pentru Peninsulă, ci și pentru tot sudul Europei, așa cum amintește o analiză recentă a Upply (Italy: a dense and mostly efficient port ecosystem (upply.com)).

Prin poziția sa geografică, Italia aduce Europa mai aproape de partea estică a Maghrebului și este deosebit de importantă pentru toată Mediterana, câtă vreme principala rută maritimă mediteraneeană, între ieșirea din Canalul Suez și Strâmtoarea Gibraltar, trece la mică distanță de coasta italiană. În plus, porturile italiene au legături privilegiate cu țările fără ieșire la mare din Europa Centrală, ca Ungaria, Austria și Elveția, Trieste în mod special fiind poarta preferată către Austria și Ungaria. De exemplu, în timpul conflictului din Balcani, UN RoRo, o companie turcă de transport maritim, a dezvoltat o linie între Turcia și Trieste care era organizată astfel încât camioanele să urce la bordul navelor, în timp ce șoferii luau avionul. Această linie, preluată de DFDS, este încă în funcțiune. Unele dintre remorci ajung la destinația finală însoțite de șoferi, iar altele sunt încărcate în trenuri cu tot cu șoferi pentru a merge spre centrul Europei.

Rolul de poartă de intrare și ieșire este îl are și Genova, important pentru comerțul cu producătorii elvețieni, care îl consideră de mult timp poarta lor sudică spre piața internațională, deși în ultimii ani și Marsilia-Fos a încercat să se poziționeze pe această piață.

Poziția geografică a Italiei a determinat operatorii portuari să creeze și hub-uri în țară, pentru prima dată în sud, unde se remarcă porturile Gioia Tauro (care a apărut deoarece un expeditor germano-italian, Contship, a vrut la finalul anilor ’90 să creeze un hub dedicat transportului maritim de containere și a făcut din portul calabrez cel mai mare hub portuar mediteraneean) și Taranto (care a fost timp de decenii mai ales un port de cărbune ce primea producția din industria minieră din centrul țării, iar când a venit dezindustrializarea autoritatea portuară a văzut traficul containerizat ca un potențial motor de creștere).

Cele două porturi nu au evoluat însă la fel: Gioia Tauro s-a dezvoltat, în timp ce Taranto s-a confruntat cu probleme și a trecut din administrarea Grupului Evergreen, la începutul anilor 2000, în mâinile grupului turc Yildirim, care mai are un terminal maltez și intenționează să se impună în centrul Mediteranei, între Europa și Africa de Nord. La sfârșitul anilor ’90 a mai existat un proiect, P&O Ports dorind să domine peisajul nodurilor mediteraneene prin crearea unui punct de sprijin în Cagliari (Sardinia), care să concureze cu cel din Malta. Dar nu a avut succesul scontat și, când DP World a preluat activitățile P&O Ports în anii 2000 pentru a se extinde la nivel internațional, locația din Cagliari a fost imediat abandonată.

Sursă foto: Trieste Marine Terminal | Trieste Marine Terminal (trieste-marine-terminal.com)