proiect de lege amnistie diurna Archives

Potrivit unei informari publicate de pe site-ul UNTRR, in data de 20.09.2021 conducerea UNTRR, alaturi de Radu Burnete, Director Executiv al Confederației Patronale Concordia, s-a intalnit cu Dan Vîlceanu, Ministrul Finanțelor, și în același timp și Ministrul interimar al Transporturilor și Infrastructurii, Mirela Călugăreanu, Președintele ANAF, Iulian Ardeleanu, Director General – Direcția Generală Legislație Cod Fiscal și Reglementări Vamale la Ministerul Finanțelor, și Alin Chițu, Secretar de Stat – Ministerul Finanțelor pentru a discuta problemele actuale ale breslei transportatorilor.

Ministrul Finanțelor a precizat că prin angajamentele României prin PNRR, Guvernul României nu poate discuta de absolut nicio propunere care include vreo deducere sau facilitate pentru industria transporturilor sau pentru orice altă industrie, nici măcar cu caracter temporar – până în 2025.

Potrivit Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR), Guvernul s-a angajat ca începând cu anul 2025 să elimine gradual stimulentele fiscale pentru personalul angajat în sectorul construcțiilor și să elimine treptat, începând cu finalul anului 2024, distorsiunile și stimulentele fiscale excesive, în principal pentru impozitul pe venit, impozitul pe profit și contribuțiile sociale.

“Din păcate” – se mentioneaza in informarea UNTRR – “prin această abordare, prin care nu există nicio înțelegere pentru industria transporturilor din România, această industrie va fi lăsată descoperită în fața modului de aplicare a directive detașării din februarie 2022. Este evident că nu este atât de important cum aplică autoritățile din România directiva detașării transportatorilor străini, în comparație cu modul în care autoritățile din statele mari ale Europei de Vest vor aplica directiva detașării transportatorilor români. Pentru a ajuta industria de transport rutier în fața acestor provocări majore date de aplicarea directivei detașării în transporturile rutiere în UE, autoritățile din România ar trebui să vină în întâmpinare cu niște soluții inteligente, un pic sofisticate, care să preia ceea ce fac deja state precum Franța și Germania, să permită o alocație zilnică de hrană de 25-29 Euro netaxabilă și o plată suplimentară pentru delegare/detașare/dormit în cabină de 35-50 euro zilnic care să facă subiectul unei impozitări de 10%, astfel aceste sume putând să fie considerate ca parte din venitul taxabil. Suplimentar, așa cum practică și Franța, ar trebui să se acorde o deducere de 40% până la 70% care ar permite creșterea salariului brut de încadrare fără costuri suplimentare pentru firme, dar care ar contribui substanțial la dovedirea îndeplinirii cerințelor de detașare din februarie 2022. (de exemplu, un salariu brut de încadrare de 800 euro, la care se aplică o deducere de 40%, înseamnă că practic taxele și contribuțiile rămân aferente salariului minim brut de încadrare actual de cca 480 euro).”

În esență, Ministerul Finanțelor nu sprijină amnistia fiscală, aceasta rămânând o decizie politică la nivelul Parlamentului României unde ar trebui să apară pe site-ul Ministerului proiectul 1:3 cel care circulă informal și se referă la amnistie și la înlocuirea diurnei cu o sumă netaxabilă în limita a 3 ori valoarea salariului de încadrare plătit.

“Inițiativa din Parlament, în măsura în care se va materializa în scurt timp, va avea marele avantaj al obținerii amnistiei fiscale și sterilizării trecutului până în prezent, dacă va fi corect scris textul.”

Potrivit UNTRR, “marile incertitudini ale acestui proiect de lege sunt:

Nu este clar dacă prin acest proiect dispare total conceptul de diurnă din toate sferele de activitate și pentru toată lumea. Considerăm că diurna ar trebui să rămână valabilă cu caracter general, iar în transporturile rutiere pentru relațiile comunitare exceptate de la aplicarea directivei detașării în transporturi – care intră în vigoare în februarie 2022 precum și pentru operațiunile extracomunitare
În măsura în care acest act normativ anulează conceptul de diurnă externă, nu este clar dacă acest concept se aplică și pentru intern – ceea ce ar fi normal – pentru că nu ar trebui să existe 2 standarde – pentru intern și pentru internațional
Actul normativ nu are nicio prevedere legată de modul de aplicare al directivei detașării în transporturile rutiere din februarie 2022
Actul normativ mută decizia de reîncadrare ca venit de natură salarială chiar pentru suma plătită în limita a 3 salarii de încadrare de la ANAF la ITM. Deși decizia va fi pusă în aplicare de ANAF, aceasta va fi pusă doar în baza unui raport ITM.
Problema fundamentală rămâne: nivelul activității firmelor de transport cu România, statul de înregistrare. Dacă ANAF în grupul de lucru a motivat reîncadrarea diurnei ca venit de natură salarială în principal prin interpretarea articolului 76, k) din codul fiscal “indemnizațiile și orice alte sume de aceeași natură, altele decât cele acordate pentru acoperirea cheltuielilor de transport și cazare, primite de salariați, potrivit legii, pe perioada delegării/detașării, după caz, în altă localitate, în țară și în străinătate, în interesul serviciului, pentru partea care depășește plafonul neimpozabil stabilit astfel: (ii) în străinătate, 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru diurnă prin hotărâre a Guvernului pentru personalul român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar”, datorită sintagmei cu caracter temporar, practic ITM se raportează la Formularul A1 pentru a se pronunța asupra unei eventuale reîncadrări, având în vedere că Formularul A1 se eliberează în baza unor condiții de activitate legate de România. Conceptul de a condiționa menținerea netaxabilă a diurnei sau a unei sume netaxabile în limita a 3 salarii de încadrare (conform noului proiect de lege), de derulare a unor activități de transport legate de România, reprezintă o condamnare a industriei de transport rutier din România – țară care, de 30 de ani, importă mai mult decât exportă. Cerința este operațional și moral imposibilă și inacceptabilă. România ar trebui să crească exportul cu 300% imediat ca să existe operațiuni de transport pentru export.”

Într-o conferință de presă susținută ieri, 25 august, de noul ministru al Finanțelor Publice, Dan Vîlceanu, acesta a declarat că problema transportatorilor legată de reîncadrarea diurnei ca venit de natură salarială se va rezolva printr-un proiect de lege asupra cărora transportatorii au fost consultați de inițiatori. Deși nu au existat niciun fel de consultări oficiale în afara propunerilor lansate în cadrul grupului de lucru pe diurnă, respinse din start de către reprezentanții transportatorilor, care nu s-au lăsat manipulați și au subliniat că legislația actuală este foarte clară și că ANAF este instituția care nu aplică legea, ci o reinterpretează abuziv, iată că manipularea merge mai departe și ministrul Finanțelor a declarat ieri că sunt aspecte în proiectul de lege asupra cărora și transportatorii, și Finanțele s-au pus de acord.

Sigur, dacă Dan Vîlceanu se referă la necesitatea amnisitiei fiscale și aplicarea unui prag de neimpozitare de 2,5 ori indemnizația acordată bugetarilor atât pentru diurnă, cât și pentru orice indemnizație de delegare/detașare, atunci ministrul Vîlceanu are dreptate. Alte propuneri de limitare a diurnei neimpozabile, așa cum se știe că se dorește prin proiectul de lege al cărui initiator este și Dan Vîlceanu, alături de alți PNL-iști, nu au fost agreate, astfel că probabil patronatele din transporturi trebuie deja să își caute aliați politici în Parlament unde proiectul de lege va fi depus după vacanța parlamentară.

Sunt necesare multe modificări, de la tratarea egală a celor controlați de ANAF pe diurnă și care au atacat în instanță decizia ANAF și au pierdut (și pe care proiectul de lege îi lasă cu paguba) cu cei care nu au atacat în instanță deloc (caz în care decizia de impunere a ANAF se anulează și sumele executate sau achitate între timp se restituie) până la respingerea limitării diurnei lunare la trei salarii de bază, așa cum se propune prin proiectul de lege.

O analiză a pericolelor conținute de proiectul de lege care va fi înaintat Camerei Deputaților pe 1 septembrie va fi publicată în ediția de septembrie a revistei Tranzit.

Problema este că, așa cum a lăsat să se înțeleagă Dan Vîlceanu, orice măsură legislativă care trece prin Parlament e o acțiune de durată. Dar până trece prin Comisii, unde se aduc amendamente, se resping altele, ANAF continuă controalele, iar firmele de transport deja controlate nu știu ce să facă: să atace în instanță, că poate câștigă, în funcție de cum are norocul să îi pice un judecător de caz mai puțin influențabil de deciziile unei alte instituții de stat, sau să nu atace deloc în instanță, să intre în insolvență, să plătească ceva acum din suma rezultată din decizia de impunere, în ideea că actualul proiect de lege va admite în final și amnistia fiscală, dar doar pentru cei care nu pierd în instanță? În condițiile actualului proiect de lege patronatele din transporturi trebuie să meargă înainte cu protestele și să forțeze amnistia fiscală prin ordonanță de urgență. Este un haos provocat de ANAF, care, apropos, nu pare să sufere niciun prejudiciu pentru închiderea deja a mai multor firme de transport care au trecut prin experiența controlului. Proiectul de lege nu prevede nicio măsură compensatorie pentru afacerile ruinate și sănătatea distrusă a mai multor administratori de firme de transport. Proiectul de lege prevede doar prețul amnistiei, a “iertarii” și anume reducerea cuantumului diurnei neimpozabile care poate fi plătita de la data intrării în vigoare a viitoarei legi, promovată “în regim de urgență”.