Ad
Ad
Ad
Ad
Ad
Ad
Ad
Ad
Ad
Ad
Ad
Ad

In noul proiect de ordonanță pentru modificarea și completarea Legii 227/2015 privind Codul fiscal, Finanțele introduc un articol care aruncă în aer victoria asociațiilor patronale concretizată în legea amnistiei fiscale pe diurnă din această primăvară și care fixa limita de neimpozitare a indeminizațiilor de delegare/detașare la de 3 ori salariul de bază. Noul plafon de neimpozitare (in limita de cel mult 33% din salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat) nu vizează indemnizația de delegare/detașare, ci “prestaţiile suplimentare primite de salariaţi în baza clauzei de mobilitate”.

Cum însă multe RIF-uri încheiate de ANAF la firmele de transport au fost construite pe baza considerării șoferului drept lucrător mobil, calitate în care nu are ar fi avut dreptul la diurnă, revine în discuție importanța precizării din partea Inspecției Muncii dacă șoferul care lucrează în transportul internațional este lucrător mobil sau nu.

Fără o astfel de precizare, orice control ulterior aprobării modificărilor la noul Cod fiscal din partea Inspecției Muncii și al ANAF s-ar putea încheia cu concluzia că indemnizația de delegare sau detașare e totuna cu indemnizația de mobilitate, caz în care orice sumă care depășește 33% din salariul de bază, acordată ca indemnizație de detașare, trebuie impozitată.

Astfel, asociațiile patronale ale transportatorilor și firmele de transport care lucrează pe Comunitate sunt nevoite să reia campania de consultări/discuții cu Ministerul Finanțelor înainte ca Ordonanța de Urgență de modificare a Codului fiscal să fie publicată în Monitorul Oficial și să producă efecte.

Altfel, există pericolul ca peste alți 2-3 ani campaniile pe transport ale ANAF să revină în atenție, iar transportatorii să repare (pentru a treia oară) inconsecvența statului român și incapabilitatea de a face legi clare care să fie înțelese de agenții economici din domeniul transporturilor.

“Șopârlița” introdusă de Finanțe se găsește în noul proiect de modificare a Codului fiscal, la punctul 36 si sună astfel: “La articolul 76, după alineatul (4) se introduc două noi alineate, alin. (41) și (42), cu următorul cuprins:„(41) Următoarele venituri cumulate lunar nu reprezintă venit impozabil în înțelesul impozitului pe venit, în limita plafonului lunar de cel mult 33% din salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat:

(42) Ordinea în care veniturile prevăzute la alin. (41) se includ în plafonul lunar de cel mult 33% din salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat, se stabilește de angajator.”