TPA România Archives

Multe companii din România riscă amenzi și alte sancțiuni ca urmare a nerespectării legislației privind activitatea de audit intern a organizațiilor, cerință obligatorie începând cu exercițiul financiar 2018, conform consultanților TPA România, companie de top în Europa Centrală și de Est, specializată în audit, contabilitate, consultanță fiscală și consultanță juridică.

Cu toate că legislația impune implementarea acestei funcții pentru entitățile ale căror situații financiare anuale sunt supuse auditului statutar, multe organizații rămân neconforme, riscând astfel amenzi cuprinse între 50.000 și 100.000 de lei.

„Auditul intern este un «control de sănătate» al unei organizații. Auditorii interni verificâ dacă totul funcționează corect, identifică riscuri și propun soluții pentru îmbunătățiri, astfel încât compania să fie mai sigură și mai eficientă. Cu toate acestea o parte din companii nu se conformează. Unele dintre acestea datorită lipsei de informare, nu cunosc în totalitate obli-gațiile legale. Un alt aspect este cel referitor la costuri, multe firme percep auditul intern ca fiind o cheltuială deși este o investiție. Alt factor este lipsa specialiștilor sau a unei structuri dedicate.”, a menționat Sorana Cernea, Managing Partner – TPA Romania.

Conform legislației în vigoare, societățile comerciale, indiferent de domeniul în care activează, sunt obligate să implementeze funcții de audit intern dacă, la data bilanțului, depășesc limitele a cel puțin două dintre următoarele trei criterii: active totale în valoare de 16 milioane de lei, cifră de afaceri netă în valoare de 32 milioane de lei și un număr mediu de 50 de salariați. În plus, entitățile juridice de interes public, cum ar fi instituțiile de credit, societățile de asigurări și societățile ale căror valori mobiliare sunt admise să fie tranzacționate pe o piață reglementată, li se impune organizarea acestei activități de audit intern, indiferent dacă îndeplinesc sau nu criteriile de mai sus. În caz de neconformitate, societatea poate fi sancționată cu amenzi de la 50.000 lei la 100.000 lei.

Controalele pentru urmărirea punerii în aplicare a acestor cerințe legislative pot fi inițiate de Autoritatea pentru Supravegherea Publică a Activității de Audit Statutar (ASPAAS), o divizie aflată în subordinea Ministerului de Finanțe, care solicită auditorilor financiari să detalieze în rapoartele lor anuale, începând cu 2024, acele societăți care nu au implementat încă o funcție obligatorie de audit intern.

„Până în momentul de față, amenzile aplicate de ASPAAS au avut un impact limitat. În sectoarele reglementate – bănci sau asigurări, de exemplu – amenzile au dus la creșterea conformării, dar, în alte sectoare, multe firme preferă să își asume riscul sancțiunilor decât să implementeze auditul intern. Asta probabil pentru că există percepția că auditul intern «caută greșeli», deși acesta caută soluții de îmbunătățire și emite recomandări de optimizare a proceselor companiei. Un audit intern bine structurat protejează firma pe termen lung, iar lipsa lui poate duce la fraude, pierderi financiare, sancțiuni și probleme legale.”, a precizat Laura Colceriu, Manager Audit Intern, TPA Romania.

În practică, consultanții TPA România au identificat anumite neconformități în companiile mici și mijlocii, așa cum lipsa unei structuri de audit intern, independența insuficientă a auditorilor interni, plan de audit superficial sau inexistent și nerespectarea standardelor profesionale. Principalele provocări întâmpinate de companii în implementarea funcției de audit intern au fost recrutarea și păstrarea auditorilor interni calificați, integrarea funcției de audit intern în cultura organizațională, costurile și rezistența managementului și angajaților la schimbare.

„Există percepția greșită că auditul «pedepsește», deși în fapt auditul intern sprijină compania. Angajații și managerii pot percepe auditul ca pe un control extern, nu ca pe un sprijin și de aceea ezită să aloce buget pentru această activitate. Neconformarea costă întotdeauna mai mult decât conformarea.”, a explicat Sorana Cernea.

Ce măsuri ar trebui să ia întreprinderile pentru a institui în mod corect funcția de audit intern și a evita sancțiunile? În primul rând, trebuie analizată necesitatea auditului intern. Este compania obligată să facă acest lucru prin lege? Dacă nu este obligată prin lege, ar trebui să se întrebe dacă și în ce măsură auditul intern este necesar pentru a evalua managementului riscurilor. Apoi, ar trebui analizat dacă este mai bine să se angajeze un auditor intern sau să se externalizeze această funcție către o firmă profesională. Ar trebui apoi definite obiectivele auditului intern, și ulterior să fie elaborat un plan multianual de audit, care să includă revizuirea și verificarea periodică a proceselor-cheie și, nu în ultimul rând, ar trebui asigurată independența auditorilor, deoarece auditorii interni care raportează direct managementului pot fi influențați la un moment dat.

„Auditul intern ajută companiile să identifice și să reducă riscurile (fraudă, erori, procese ineficiente), optimizând costurile și eliminând pierderile financiare. Totodată, este un factor suport care contribuie la îmbunătățirea eficienței proceselor prin identificarea zonelor de optimizare. De asemenea, prin această structură se asigură conformarea cu reglementările legale și fiscale și se pot evita anumite sancțiuni. În plus, prin furnizarea unor informații și rapoarte obiective și bine documentate, auditul intern contribuie la îmbunătățirea procesului de luare a deciziilor strategice, protejarea reputației firmei prin prevenirea litigiilor și, nu în ultimul rând, la creșterea încrederii investitorilor și a partenerilor.”, a adăugat Sorana Cernea.

Notificările de conformare trimise de ANAF contribuabililor înregistrați în scopuri de TVA, care folosesc de la 1 august decontul precompletat P300, conțin inadvertențe care complică procesul de raportare fiscală în loc să-l simplifice. Consultanții de la TPA România, o companie de top în Europa Centrală și de Est, specializată în contabilitate, consultanță fiscală, consultanță juridică și audit, consideră că aceste acestea impun companiilor investiții consistente și nebugetate pentru a răspunde cerințelor ANAF.

„Implementarea decontului precompletat urmărește reducerea erorilor, îmbunătățirea procesului de raportare și creșterea conformității fiscale. Cu toate acestea, ca orice proces aflat la început, poate genera discrepanțe sau chiar inadvertențe în etapa de implementare. Estimările noastre sunt că, până la 1 ianuarie 2025, când se vor alătura cerințelor de raportare SAF-T și entitățile din categoria contribuabililor mici, inadvertențele vor afecta extensiv noul proces de conformare fiscală. Acestor neajunsuri temporare li se adaugă o lipsă de eficiență în centralizare și o necorelare a datelor deținute de ANAF cu situația faptică din evidențele contabile ale contribuabililor, ceea ce duce la o investiție consistentă și nebugetată a companiilor în a răspunde notificărilor ce decurg din decontul precompletat P300. ANAF ar trebui să ajusteze mecanismele de prelucrare a datelor valorificând informația importantă pe care o primește de la contribuabili prin acest demers de a răspunde notificărilor de conformare.”,

a explicat Maria Junghiatu, partener în cadrul TPA România.

Decontul precompletat P300, introdus de autoritățile fiscale pentru a moderniza și eficientiza procesului de raportare fiscală, este reglementat de Codul Fiscal și de ordonanțele specifice (OUG 116/2023, OUG 70/2024 și OUG 87/2024). Acestea stabilesc obligațiile și drepturile în utilizarea acestui formular. Termenul pentru conformare, adică transmiterea rezultatelor verificărilor privind diferențele din „Notificarea de conformare RO e-TVA”, este de 20 de zile de la primirea notificării, cu posibilitatea de a se extinde la 30 de zile în viitor.

Consultanții TPA România au identificat cinci situații cel mai des întâlnite, în urma parcurgerii notificărilor de conformare transmise de către ANAF în cazul diferențelor semnificative:

1. necorelarea informațiilor privind achizițiile și vânzările ce implică TVA la încasare;

2. informații incomplete în declarațiile precompletate P300;

3. dublarea informațiilor;

4. tranzacțiile contribuabililor mici;

5. decalaje de timp și coordonare.

„Lipsa informațiilor în decontul precompletat P300 privind plata/încasarea facturilor conduce la prezentarea incorectă a valorii TVA deductibilă/colectată aferentă tranzacțiilor privind achizițiile și vânzările ce implică TVA la încasare. De asemenea, neprezentarea în P300 e-TVA a informațiilor comunicate de contribuabili în declarațiile recapitulative privind livrările/achizițiile/prestările intracomunitare legate de regularizările privind prestările de servicii intracomunitare care nu beneficiază de scutire în statul membru în care taxa este datorată, de regularizările privind livrări intracomunitare scutite, conform art. 294 alin.(2) lit.a) și d) din Codul fiscal, de regularizările privind achizițiile intracomunitare de bunuri pentru care cumpărătorul este obligat la plata TVA (taxare inversă), precum și de regularizările privind achizițiile de servicii intracomunitare pentru care beneficiarul este obligat la plata TVA (taxare inversă) conduce la necorelații.”,
a completat Maria Junghiatu.

O problemă frecvent întâlnită este dublarea informațiilor în P300 e-TVA care integrează date atât din Declarația D394 (privind livrările/prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul național), cât și din sistemul RO e-Factura. Informațiile sunt prezentate cumulat, fără a se lua în considerare că D394 conține deja informații din sistemul RO e-Factura. Astfel, specialiștii de la TPA România explică faptul că sumele din decontul precompletat sunt fie dublate, fie au o valoare denaturată.

„Contribuabilii mici care nu operează cu RO e-Factura în tranzacțiile lor cu consumatori persoane fizice nu sunt încă obligați până la 1 ianuarie 2025 să completeze declarația SAF-T, deci nici tranzacțiile fiscale ale acestora nu sunt prezentate complet de P300 e-TVA. De asemenea, printre diferențele față de P300 e-TVA aferente TVA-ului dedus se numără și cele care provin din decalaje de timp/de coordonare, astfel, există contribuabili pentru care perioada contabilă are termen de închidere în primele zile ale lunii calendaristice sau procesul de evidențiere în contabilitate parcurge și etape de verificări/aprobări, ca urmare nu toate tranzacțiile aferente unei perioade fiscale sunt și evidențiate în decontul de TVA depus de contribuabili în luna la care se referă, ci și în perioade viitoare. În aceeași categorie se pot încadra tranzacțiile cu încasare în avans pentru care se emite factura în următoarea perioadă fiscală, ceea ce duce la înregistrarea de diferențe între P300 și decontul de TVA.”,
a precizat Maria Junghiatu.

Începând cu 1 ianuarie 2025, contribuabilii care nu răspund la „Notificarea de conformare RO e-TVA” în termen de 20 de zile vor fi sancționați cu amenzi. Sancțiunile pot varia între 1.000 și 2.500 de lei pentru persoanele fizice și juridice ce nu intră în categoria mijlocii și mari. Persoanele juridice mijlocii vor primi amenzi între 2.500 și 5.000 de lei, iar cele juridice mari vor fi sancționate cu sume cuprinse între 5.000 și 10.000 de lei.

„Având în vedere baza de date consistentă, colectată din diverse surse, aflată la dispoziția autorităților fiscale care au solicitat conformarea contribuabililor în condiții intensive și inițiativele care au servit ca argument în stabilirea cerințelor de raportare SAF-T, contribuabilii se așteaptă să aloce pentru conformare resurse minime, precum și să observe o debirocratizare prin eliminarea surplusului de declarații. Acestea au fost promise de autoritățile fiscale, dar se lasă așteptate generând între timp mai multă povară fiscală și cerințe supuse penalizărilor.”,
a concluzionat Maria Junghiatu.