Ad
Ad
Ad
Ad
Ad
Ad
Ad
Ad

Transportul rutier de mărfuri rămâne, și în 2024, una dintre verigile vitale ale economiei europene, iar distribuția volumelor pe țări arată un echilibru fragil între giganții tradiționali și statele care își consolidează treptat poziția pe coridoarele de tranzit. Germania, Franța, Spania, Polonia și Italia domină clar piața: împreună generează aproape două treimi din tot tonajul transportat pe șoselele Europei.

Germania își confirmă rolul de nod logistic central

Cifrele confirmă încă o dată forța rețelei germane. În 2024, aproape un sfert din toate mărfurile transportate rutier în Uniunea Europeană au fost fie încărcate, fie descărcate în Germania. Transportul național rămâne robust, iar fluxurile internaționale pun Germania în continuare pe primul loc ca volum de trafic extern. Această poziție centrală este amplificată și de rolul Germaniei ca punct de origine sau destinație pentru aproape jumătate din primele 20 de fluxuri comerciale între țările UE.

Fluxurile transfrontaliere dintre Germania și țările vecine rămân printre cele mai active, cu relații comerciale puternice mai ales cu Elveția și Norvegia, care figurează printre partenerii extra-UE principali. Legăturile dintre Elveția și Germania însumează aproape o cincime din traficul rutier total extra-comunitar, iar fluxul dintre Norvegia și Suedia, respectiv Elveția și Franța, completează acest tablou logistic complex.

Polonia și Italia, forță de transport peste granițe

Polonia își întărește rolul de jucător dominant pe transporturile internaționale și cross-trade. Dacă Germania concentrează cel mai mare volum național și internațional propriu, Polonia excelează pe rutele dintre alte state. În 2024, transportatorii polonezi au fost principalii operatori în 11 dintre primele 20 de fluxuri intra-UE, chiar și atunci când Polonia nu era țară de origine sau destinație. Această capacitate de a „lega” Vestul și Estul Europei cu flote mobile și competitive face ca Polonia să fie principalul rival logistic al Germaniei pe distanțe medii și lungi.

Italia și Franța completează acest peisaj cu un volum intern important și o rețea logistică extinsă pe direcția Sud-Nord, fiind piloni esențiali în comerțul cu Europa Centrală și de Nord.

Unde se află România în acest joc de putere logistică

România nu figurează în primele cinci state ca volum absolut, dar se poziționează tot mai ferm pe coridoarele de tranzit și pe fluxurile dintre Est și Vest. În special pe relațiile Germania–Italia, Germania–Franța și Belgia–Germania, transportatorii din alte state UE – printre care cei români – dețin cote semnificative din volumele transportate. În unele fluxuri, transportatorii din afara țărilor de origine și destinație duc peste jumătate din marfă, semn că operatorii români, la fel ca cei polonezi și baltici, și-au consolidat rolul de parteneri externi stabili pentru clienții vest-europeni.

Un exemplu concret: pe traseul Germania–Polonia, ponderea transportatorilor germani este abia de 3,6%, în timp ce polonezii și est-europenii preiau grosul cursei. Pe alte axe, cum sunt Germania–Italia sau Germania–Franța, peste 60% din volumele transportate sunt realizate de flote care aparțin altor țări decât cele de origine sau destinație. În acest mecanism, flotele românești aduc un avantaj de cost și flexibilitate, compensând parțial deficitul de șoferi din Occident.

O piață fragmentată și un viitor în reconstrucție

Analizând tabloul general, devine clar că Germania continuă să fie nucleul rețelei europene de transport rutier, dar cota reală a transportatorilor germani scade acolo unde competiția din Est câștigă contracte și rute. Totodată, fluxurile extra-UE – cum sunt cele dintre Elveția și Germania – păstrează un volum consistent, ceea ce face din statele vestice noduri-cheie și pentru comerțul cu partenerii tradiționali din afara Uniunii.

Pentru România, drumul rămâne clar: consolidarea poziției ca furnizor de flote flexibile, competitive și adaptabile pe segmentele de cross-trade și cabotaj. Piața locală are resurse să crească dacă știe să valorifice cererea pe rutele regionale și conexiunile strategice cu piețele mari din Vest.

Transportul rutier de marfă rămâne principalul motor al comerțului european, însă cifrele din ultimii ani arată un sector prins între stagnare și încercări de adaptare la noile realități economice și logistice. Potrivit celor mai recente date Eurostat, volumul total transportat în Uniunea Europeană a coborât cu 3,2% între 2022 și 2023, de la 1.919 miliarde tone-kilometri la 1.857 miliarde, dar a revenit ușor în 2024, cu un plus de 0,6%, până la 1.869 miliarde tone-kilometri.

Această creștere marginală ascunde însă transformări clare în structura transportului. Transportul național, care rămâne coloana vertebrală a pieței europene, a reprezentat aproape două treimi din total (61,4%) în 2024. După o scădere de 3,3% în 2023, segmentul intern a revenit timid, cu un avans de 0,8% în 2024. În contrast, transportul internațional – aproape un sfert din total (24,6%) – a continuat să piardă teren, cu o scădere de 4,4% din 2022 până în 2023, urmată de un minus de 1,5% anul trecut. În schimb, cross-trade-ul și cabotajul, deși mai mici ca pondere (împreună 14,1% din totalul UE), au crescut cu 3,5% și 4,8% în 2024, după ce în 2023 au avut scăderi ușoare.

România se menține printre țările cu o piață stabilă și un profil echilibrat. Volumul transportului intern a crescut ușor în fiecare an, de la 22 miliarde tone-kilometri în 2022 la aproape 22,7 miliarde în 2024 – o evoluție discretă, dar importantă, mai ales în comparație cu marii jucători care au pierdut teren. Pe segmentul internațional, firmele românești rămân constante, cu volume de aproximativ 23 miliarde tone-kilometri, semn că operatorii reușesc să-și păstreze contractele externe, în ciuda concurenței și presiunilor pe costuri.

Cross-trade-ul – transporturile realizate de firme românești între alte state – a crescut la rândul său, ajungând la 17,5 miliarde tone-kilometri în 2024, un salt mic, dar semnificativ într-o piață unde flexibilitatea în operare devine esențială. Cabotajul, deși cu volume mai modeste (în jur de 2,7 miliarde tone-kilometri), arată că firmele românești profită de oportunități pe piețele vestice unde lipsa șoferilor locali și cererea mare de capacitate deschid uși pentru transportatori din Est.

Pe harta europeană, Polonia și-a reconfirmat poziția de lider regional, cu 19,7% din totalul tone-kilometri transportați în 2024, depășind Germania (15%) și Spania (14,5%). Aproape două treimi din volumul Poloniei provine din transport internațional, cross-trade și cabotaj, ceea ce arată clar cât de conectată rămâne piața poloneză la rutele externe. În schimb, Germania domină segmentul național, dar pierde teren an de an, iar Spania își păstrează locul între primii trei jucători, cu o evoluție stabilă și o creștere ușoară pe transportul intern.

În 2024, 15 țări ale Uniunii au reușit să crească volumele față de anul precedent. Slovacia a înregistrat cel mai mare avans, de 15,9%, urmată de Letonia (+12,9%) și Cehia (+8,5%). La polul opus, Bulgaria a avut o scădere abruptă de 18,6%, Portugalia a pierdut 14%, iar Luxemburg aproape 9%. Pentru România, creșterea a fost modestă, dar constantă: +1,4% față de 2022. Iar dacă privim și înapoi, performanța pe termen scurt confirmă aceeași tendință de rezistență: după scăderi moderate în 2023, România și-a păstrat traiectoria de creștere, contrabalansând declinul general din regiune.

Privind detaliile pe segmente, Lituania este campioana transportului internațional, cu cea mai mare creștere procentuală în 2024, consolidându-și statutul de actor regional important. Cross-trade-ul rămâne domeniul de expansiune pentru țările est-europene: Polonia, România, Lituania și Ungaria folosesc acest instrument pentru a compensa scăderile de pe rutele tradiționale. La cabotaj, Olanda, Belgia și țările nordice rămân printre principalii beneficiari, dar și flotele din România și Polonia își fac simțită prezența acolo unde lipsa șoferilor locali lasă goluri în piețele interne.

După redresarea de după pandemie, piața a atins un vârf în al doilea trimestru din 2021, cu peste 496 miliarde tone-kilometri, însă ritmul s-a temperat treptat. În 2023, scăderile au fost continue în fiecare trimestru, ducând transportul rutier la niveluri care nu mai fuseseră înregistrate dinainte de criza COVID-19. În 2024, semnele de revenire sunt vizibile mai ales în ultimele trimestre, cu un final de an în creștere cu 3% față de trimestrul anterior.

Dincolo de cifre, Europa logistică devine din ce în ce mai fragmentată și flexibilă. Dacă transportul național rămâne dominant, creșterile cross-trade-ului și cabotajului arată clar că operatorii caută soluții pentru a folosi la maximum fiecare kilometru disponibil. România, cu flote prezente pe toate aceste segmente, poate juca un rol stabil pe piața regională, mai ales în contextul în care noile politici de sustenabilitate și lipsa șoferilor locali din Vest rescriu harta logistică a continentului.

De remarcat este că România a crescut pe volumele de lucru pe naţional şi în transportul transfrontalier, în timp ce s-a menţinut pe piaţa de internaţional (transportul bilateral) şi cabotaj, în timp ce Polonia a scăzut mult pe internaţional, cât şi pe naţional, transportatorii specializaţi pe tur-retur crescând prezenţa pe cross-trade şi cabotaj.