transportul rutier de mărfuri Archives

Noua circulară consolidează protecția transportatorilor împotriva întârzierilor sistematice la plată și introduce un mecanism de sancționare prin Autoritatea Concurenței (AGCM)

Comitetul Central al Registrului Transportatorilor Rutieri (Albo degli Autotrasportatori), o instituție omoloaga Autorității Rutiere Române, a emis la începutul lunii noiembrie 2025 o circulară oficială adresată asociațiilor clienților de transport și companiilor contractante, pentru a clarifica aplicarea articolului 4, alineatul 2 din Decretul Infrastructurii, transformat în Legea nr. 105/2025.
Documentul detaliază noile reguli privind termenele de plată pentru serviciile de transport rutier și stabilește noi competențe pentru Autoritatea Garanta a Concurenței și Pieței (AGCM) în cazurile de întârziere nejustificată.

1. Termenul maxim de plată rămâne 60 de zile

Circulara confirmă menținerea termenului legal de plată de 60 de zile calendaristice de la data emiterii facturii de către transportator.
Acest termen este imperativ – nu poate fi prelungit prin acord între părți, nici măcar prin contracte-cadru.

Elementul nou nu este durata, ci aplicarea:
Legea introduce mecanisme de control, sancționare și raportare mult mai stricte, astfel încât termenul de 60 de zile să nu rămână pur formal.
În trecut, multe companii care comandau servicii de transport depășeau constant aceste termene, uneori plătind la 120–150 de zile, fără consecințe juridice și financiare reale.

2. Rolul central al Autorității pentru Concurență și Piață (AGCM)

Circulara ARR-ului italian explică în detaliu noua colaborare instituțională dintre Comitetul Central și AGCM, care devine autoritate competentă pentru supravegherea respectării termenelor de plată în transporturile rutiere.

Competențele extinse ale AGCM:

Poate investiga și sancționa clienții care întârzie plățile în mod repetat, sistematic sau nejustificat;
Poate califica aceste întârzieri drept “abuz de poziție economică”, conform articolului 9 din Legea 192/1998 și articolului 15 din Legea 287/1990 privind concurența;
Poate aplica amenzi de până la 10% din cifra de afaceri anuală a companiei vinovate, o sancțiune deosebit de severă pentru abaterile recurente;
Poate acționa din proprie inițiativă (ex officio) sau la sesizarea Comitetului Central ori a transportatorilor afectați.

Astfel, pentru prima dată, întârzierea plăților devine o faptă economică sancționabilă, nu doar o simplă neglijență contractuală.

3. Transportatorii pot sesiza — cu protejarea anonimatului

Comitetul Central al Albo degli Autotrasportatori (Autoritatea Rutiera Italiană) va funcționa ca intermediar între transportatori și AGCM, colectând sesizări și dovezi privind întârzieri la plată.
Circulara garantează protecția identității transportatorilor care raportează încălcări, pentru a evita eventuale represalii comerciale din partea clienților mari.

Transportatorii pot transmite sesizările:

direct către autoritatea italiană, printr-un formular standardizat;
prin intermediul asociațiilor profesionale membre UNATRAS, Confartigianato Trasporti, FAI-Conftrasporto etc.;
în cazuri grave, direct către AGCM, dacă dispun de dovezi clare privind abuzul de întârziere.

Albo va evalua sesizările și va transmite cazurile relevante către Autoritatea Concurenței, care va decide deschiderea unei investigații formale.

4. Ce înseamnă „abuz de poziție economică” în transport

Noile dispoziții extind definiția abuzului de poziție economică pentru a include comportamentele care „creează un dezechilibru contractual grav între client și transportator”.
În practică, sunt considerate abuzive următoarele situații:

întârzierea sistematică a plăților față de transportatori mici, care depind financiar de un client mare;
impunerea unor termene mai lungi de 60 de zile sub pretextul „politicilor interne de plată”;
penalizarea transportatorilor care cer plata la termen;
blocarea temporară a plăților ca metodă de presiune comercială.

AGCM are dreptul de a analiza modele de comportament și nu doar cazuri individuale, vizând companiile care mențin o practică repetitivă de întârziere, cu impact structural asupra pieței transporturilor.

5. Obiectiv: protejarea lichidității și stabilității financiare a transportatorilor

Organizațiile patronale ale transportatorilor din Italia – Confartigianato Trasporti, UNATRAS, Fita CNA și Conftrasporto – au salutat circulara ca pe o victorie istorică pentru echilibrarea raporturilor economice din lanțul logistic.
Potrivit acestora, noile instrumente de control:

vor îmbunătăți lichiditatea operatorilor de transport,
vor reduce riscul de insolvență cauzat de întârzierile la plată,
și vor descuraja practicile abuzive ale clienților mari din retail, automotive sau logistică integrată.

Un sondaj realizat de Confartigianato arată că, în 2024, peste 60% dintre transportatori primeau plățile după mai mult de 90 de zile, iar 1 din 4 companii mici a avut probleme de cash-flow din această cauză.

6. Efecte practice și calendar de implementare

În următoarele luni, AGCM și autoritatea rutieră din Italia vor elabora un protocol comunpentru gestionarea sesizărilor și transmiterea datelor financiare.
Vor fi stabilite:

termene clare pentru verificarea reclamațiilor (maximum 60 de zile),
reguli uniforme de documentare a întârzierilor (facturi, extrase bancare, corespondență electronică),
și criterii de clasificare a gravității abaterilor.

În paralel, asociațiile profesionale vor lansa o campanie de informare destinată transportatorilor, pentru a-i ajuta să depună corect sesizările și să-și apere drepturile.

Circulara emisă de Albo Autotrasporto nu modifică termenul legal de plată de 60 de zile, dar transformă complet modul de aplicare al acestei reguli.
Prin implicarea Autorității Concurenței (AGCM), întârzierea sistematică la plată devine o practică sancționabilă, cu amenzi severe și impact reputațional semnificativ.

Această schimbare marchează o evoluție profundă în cultura contractuală a transporturilor italiene:

termenul de plată devine o obligație reală, nu o formalitate,
transportatorii câștigă un mecanism de apărare eficient,
iar relația economică dintre client și prestator se echilibrează într-un cadru reglementat și monitorizat instituțional.

În perspectivă europeană, modelul italian ar putea deveni un precedent pentru reforme similare în alte state UE, contribuind la o piață a transporturilor mai echitabilă, transparentă și sustenabilă.

Pe 4 august, Ministerul Transporturilor din Italia a publicat pe site-ul oficial Decretul executiv nr. 279, care actualizează valorile de referinţă ale costurilor de exploatare pentru transportul rutier de mărfuri, pe baza datelor colectate în luna iunie. Aceste valori nu au forță juridică în contractele scrise, dar reprezintă un reper extrem de util acolo unde lipsesc acorduri formale, facilitând stabilirea obiectivă a tarifelor de transport.

Italia arată, ca şi Spania, Franţa şi Ungaria, că stabilirea unor costuri de referinţă în transporturi este nu numai posibilă, ci şi benefică pentru o piaţă fragmentată, cu firme mici şi vulnerabile la negocierea tarifului de transport, astfel că România ar putea urma exemplul acestor ţări pentru un indicator obiectiv al costurilor lunare.

În ceea ce priveşte Italia, Ministerul Transporturilor a actualizat costurile aferente lunii iunie, incluzând mai multeelemente cheie:

Costurile vehiculelor, recalibrate după listele de prețuri publicate pe portalul Motornet.
Costurile cu forța de muncă, ajustate pentru a reflecta prevederile noului contract colectiv național pentru logistică, transport de marfă și expediții, inclusiv salarii, ore suplimentare și indemnizații de deplasare.
Taxele de drum și de autostradă, revizuite în urma anunțurilor oficiale făcute de operatorii rețelelor.
Prețul motorinei, calculat pe baza mediei lunii iunie, conform datelor Ministerului Mediului.
Kilometrajul anual mediu, actualizat la 30.000 km pentru vehiculele sub 3,5 tone, conform datelor colectate de Centrul de Prelucrare Date al Ministerului.

Costuri diferențiate pe clase de vehicule

Vehiculele sunt împărțite în patru clase de greutate, fiecare având o referință privind numărul de kilometri parcurși anual:

Clasa A (≤ 3,5 t) – distribuția urbană este cea mai expusă la costurile cu personalul, situate între 1,20 și 1,59 €/km, în condițiile unui kilometraj mediu anual relativ scăzut.
Clasa B (3,5–12 t) – costurile cu personalul scad semnificativ, la 0,37–0,49 €/km, în timp ce combustibilul se menține la aprox. 0,24 €/km.
Clasa C (12–26 t) – energia și taxele de drum capătă o pondere mai mare: motorina este 0,30–0,50 €/km, iar taxele depășesc 0,10 €/km.
Clasa D (> 26 t) – dominante rămân carburantul și taxele de drum: motorina ajunge la 0,38–0,66 €/km, iar taxelede drum la 0,17 €/km.

*Toate cifrele publicate sunt exprimate fără TVA.

Ministerul subliniază că aceste valori sunt doar orientative, nu reguli rigide. La calcularea unui cost real de transport, operatorii trebuie să includă doar elementele aplicabile:

dacă se folosește un vehicul rigid, nu se iau în calcul costurile semiremorcii;
dacă deplasarea are loc într-o singură zi, nu se includ cheltuielile de diurnă.

Într-un context în care prețul motorinei și nivelul taxelor de drum continuă să crească, iar presiunile salariale sunt din ce în ce mai puternice, aceste valori oficiale devin un instrument util de negociere între transportatori și clienți. Pentru transportatori, ele reprezintă o bază solidă pentru a argumenta tarifele solicitate, iar pentru clienți – un reper de transparență pentru a evalua corect ofertele primite.