Daca in anii ’90 multi barbati implicati in domeniul transportului considerau ca femeile nu merita un loc in lumea lor, ci mai degraba ar trebui sa se ocupe de casa si de copii, in anii recenti lucrurile s-au schimbat radical. Acestia au realizat ca femeile care au accesat usor, usor, functii de conducere in companii de profil sau care si-au deschis, din ambitia care le caracterizeaza in mod firesc, propriile firme de transport, pot aduce nu numai frumusete in jurul lor, ci si implicare maxima, intuitie si un simt deosebit al afacerilor si al negocierilor. Acestea trebuie cu atat mai mult apreciate si respectate, cu cat si-au sacrificat adesea viata personala, punand in plan secundar deseori familia, prietenii si timpul pentru pasiunile proprii care le-ar putea bucura sufletul intr-un mod personal. In fiecare an, in martie, v-am prezentat cate o doamna a transporturilor. Anul acesta este randul altor opt doamne, de varste diferite, atat din transporturi, cat si din expeditii, de la firme de diferite dimensiuni. Toate au un caracter puternic, castigandu-si autoritatea cu daruire, inteligenta, dar si cu delicatete si sensibilitate. Le multumim celor opt doamne pentru curajul de a-si etala o serie de detalii ce tin de viata profesionala, dar mai ales personala.
De cand activati in domeniul transportului si in ce imprejurari ati accesat acest sector?
Diana Covaci, administrator Polach Logistics&Transport: Am inceput activitatea de transport in 2000, intr-o familie in care tatal si fratele aveau cate un camion. Am fost prima generatie de cursanti pentru functia de coordonator/manager de transport, virand catre acest sector de la un job in domeniul fotografic. In 1997 mi-am deschis un magazin de piese de camioane, si mai tarziu de autoturisme, cererea fiind mare pe o piata plina de masini second-hand. Din 2003, cand am facut primul leasing impreuna cu fratele meu, am inceput serios activitatea de transport, fiind orientata mai mult spre legislatie, resurse si partea financiara.
Dana Dumitru, managing partner Hermes Forwards: Lucrez in transporturi de peste 12 ani, si, ca mai toate lucrurile importante in viata, alegerea acestei profesii a fost rodul intamplarii. Nu m-am gandit, atunci cand am ales sa lucrez pentru cel mai mare transportator din Ungaria, ca intr-o zi voi conduce propria afacere in transporturi.
Loredana Dan, country business development manager International Alexander: Cred ca domeniul, care pentru mine inseamna acum pasiune si entuziasm debordant in a cuprinde tot ce presupune cerere a clientilor pe partea de transport si logistica, mi l-am ales de copil, fiind mereu atrasa de masini. Insa primul job a vizat transportul de persoane, lucrand in cadrul unei agentii de turism. Mai tarziu, participand la cursurile pentru manager de transport persoane, m-am gandit sa aflu ce presupune si transportul de marfa. Ulterior am sustinut un interviu pentru o multinationala din domeniul transportului/logisticii si asa au trecut sapte ani de cand activez in acest sector. Am absolvit Facultatea de Drept si Administratie Publica si urmeaza sa incep un MBA.
Andrea Mosneagu, administrator Eurolog Network Logistics: Fiind absolventa a Facultatii de Economie, cu specializare in logistica, in Ungaria, in 2003 m-am angajat la o firma de logistica din Ungaria, intai ca asistent in organizarea transporturilor, apoi ca expeditor intern si international. Ulterior am devenit liderul unui grup care se ocupa de organizarea transporturilor internationale din zona de sud a Europei si am reusit in trei ani sa ne dezvoltam dublu fata de anii anteriori. Dupa sapte ani, am inceput la o alta firma, avand sarcina de a infiinta in Romania o filiala a firmei din Ungaria. Am acceptat provocarea de a cladi de la zero ceva ce se putea dezvolta treptat, impreuna cu mine.
Carmen Usatenco, executive manager Europaexpeditie: Am intrat in domeniul transportului in 1994, din pura intamplare, cand la o casa de expeditii se cautau vorbitori de limbi straine. Consider, asa cum le spun uneori si colegilor, ca fac parte din tagma „dinozaurilor“ din transport.
Stefania Nicoara, asociat unic si administrator Sty Trans Express HD: Activez in domeniul transporturilor din 2007, dintr-o ambitie personala, dupa un trecut in vanzari IT si turism. Am fost printre primii care au activat in asistenta rutiera si tractari auto, chiar si la raliuri, in judetul Hunedoara. Ca urmare, in 2007 semnam primul contract de asistenta rutiera cu cel mai mare producator de bauturi racoritoare pentru zona de vest.
In 2008 am respirat „microbul“ transportului express de la viitorul sot si am hotarat sa achizitionez opt autoutilitare si sa incep cu noi contracte, cu o multinationala din curierat si in domeniul transportului de textile, cu destinatii Anglia si Franta. In acest moment activam in transport expres doar pe relatia Romania-Marea Britanie si retur.
Larisa Stoica, proprietar Stofland: Am demarat in 2008, la 31 de ani, o afacere de familie intr-un domeniu care pentru mine, care veneam din invatamant, s-a dovedit a fi dificil, insa nu din cauza notiunilor noi. Suntem genul de firma blamata pe bursa pentru ca femeia cauta incarcarile, iar barbatul face transportul. Ne-am dorit un tip de business care sa ofere confort, dar si timp familiei.
Cristina Iacob, administrator Clador: Activez in domeniu de 10 ani, dupa ce lucrasem intr-un depozit en-gross de alimente, cu foarte multi oameni. Insa trecerea la 28 de ani catre transport a fost lenta, am inceput cu un camion, iar mai apoi am mers cu „valul“.
Care au fost provocarile principale cu care v-ati confruntat intr-o lume dominata de barbati?
D. Covaci: Provocarile nu au fost prea mari, pentru ca am invatat totul treptat, inca din vremea in care tatal meu, cand pleca intr-o cursa, isi lua in masina un palet de piese de schimb. De la el am invatat chestiuni mecanice, asistand adesea la reparatii sau la rezolvarea unor pene.
D. Dumitru: Cel mai dificil a fost sa lucrez cu oameni care nu imi acordau incredere. Si, chiar daca au fost putini, as spune ca au fost in egala masura si barbati, dar si femei.
L. Dan: Nu am simtit ca activez intr-o lume dominata de barbati. Iar pentru mine provocarea inseamna sa mentin si sa dezvolt, sa imi depasesc propriile tinte si sa cresc intr-o lume atat de concurentiala.
A. Mosneagu: De multe ori am avut impresia ca barbatii din domeniu nu ma iau in serios. Cand am inceput infiintarea firmei din Romania chiar si femeile cu care am avut de-a face m-au privit cu mirare si mi-au lasat senzatia ca nu imi dau sanse de functionare nici macar jumatate de an. Ajunsesem chiar si eu sa am aceleasi dubii, mai ales ca nu primisem de la firma mama nici ajutorul financiar, nici profesional care s-ar fi cuvenit in momentul respectiv.
C. Usatenco: Consider intrebarea ca fiind retorica. Este adevarat insa ca, la inceput, in acest sector era uneori dificil sa ti se accepte o negociere corecta.
St. Nicoara: A fost foarte greu pentru ca eram foarte tanara. Prima provocare, care mi-a dat insa si increderea necesara continuarii, a fost incheierea contractului cu producatorul de bauturi racoritoare. Increderea celor 90% dintre directorii barbati cu care inchei acum contracte am castigat-o pe parcurs, mai ales prin disponibilitatea de a rezolva problemele ivite la orice ora, telefonul fiind deschis in permanenta.
L. Stoica: Am trecut peste provocarile aparute, mai ales la inceput, cu ajutorul Bursei de Transport, in cadrul careia mi-am facut cunostinte care m-au ajutat cu sfaturi de cate ori am avut nevoie. Apreciez ca in transporturi oamenii sunt lejeri in atitudine, chiar daca au firme foarte mari. Acestia au o modestie care nu cred ca e simulata, ci care mai degraba tine de inteligenta, mediu si educatie.
C. Iacob: Desi sunt administratorul unei firme de transport, nu ma consider o femeie care a patruns in „lumea barbatilor“, chiar daca tot ce e legat de relatia cu soferii si de partea financiara se rezolva prin mine.
Relationati mai dificil cu subalternii/sefii/clientii barbati?
D. Covaci: Nu imi este greu sa ma impun in fata celor 140 de angajati barbati si aproape 20 de femei, mai ales ca eu comunic si relationez mai bine cu barbatii decat cu femeile care, prin constructie, sunt mai complicate si mai orientate catre detalii. Sunt comunicativa, sociabila, zambitoare si am usa deschisa pentru toti angajatii. Cred ca poti rezolva multe probleme stand de vorba cu oamenii. Este o firma de familie si asa vreau sa fie atmosfera. De aceea, angajatii au masa zilnica ce include doua feluri. Pentru mine conteaza cum se hranesc, iar atmosfera trebuie sa fie calda, pentru ca in asta se reflecta productivitatea.
D. Dumitru: Prin implicare. Atunci cand oamenii vad ca te straduiesti sa gasesti solutii, ca iti pasa si ca ii iei in calcul, castigi si sustinerea si increderea lor. Evident, ca in orice relatie, exista momente bune si momente mai dificile. Cu sefii am relationat totdeauna cel mai dificil, iar acum pot spune ca cel mai greu e sa-ti fii propriul tau sef. Insa sentimentul pe care-l ai atunci cand faci o treaba buna si atingi un obiectiv iti da energia sa mergi mai departe si sa-ti propui mai mult.
L. Dan: Cred cu tarie ca o femeie puternica reuseste sa relationeze in orice situatie!
Mi s-a intamplat sa intalnesc barbati ce submineaza potentialul femeilor, insa incerc sa pun accent pe rezultatele pe care le avem de atins si sa lucram in echipa, fara a tine cont de alte aspecte ce ne distrag de la ceea ce este cu adevarat important. In plus, recunosc ca am avut norocul sa am sustinerea unui barbat ce apreciaza femeia in business!
A. Mosneagu: Am incercat sa imi aleg colegii barbati dupa personalitate, nu dupa experienta in domeniu, pentru ca profesia se poate invata de catre oricine cu vointa. Cu clientii barbati am avut mai mult experiente bune decat rele, majoritatea neavand idei preconcepute fata de sexul opus. Insa transportatorii sunt un pic mai dificili, incercand sa negocieze de pe o pozitie de forta, folosind puterea vocii sau agresivitatea pentru a se impune in fata unei femei. Dar cei mai dificili sunt sefii-barbati, precum administratorul firmei din Ungaria, care mi-a acordat, de la inceput, mai putina atentie si ajutor comparativ cu colegii barbati cu pozitie mai joasa decat mine. Si din punct de vedere financiar inca se face diferenta foarte mare intre angajatii barbati si femei.
C. Usatenco: Ma pot impune prin profesionalism, diplomatie si… multa incapatanare. Din partea mea relationarea este corecta, atat cu subalternii, cat si cu sefii si clientii, indiferent de sexul lor. Insa, din partea cealalta, am avut uneori surprize de acceptanta.
St. Nicoara: Impunerea in fata angajatilor inseamna respectul si increderea pe care am reusit sa le inspir angajatilor barbati (98% din total). Chiar daca sunt stricta prin regulamente pentru angajati si soferi, o data la cateva luni discutam deschis toate problemele, inclusiv partile salariale si personale. Fiecare angajat e diferit, cu probleme si dorinte specifice, si atunci e important sa putem vorbi deschis. Consider ca in „lumea femeilor“ e mult mai greu de relationat decat in cea a barbatilor.
L. Stoica: La inceput, nestapanind bine notiunile, unii barbati aveau tendinta de a ma trata ca si cum nu imi e locul aici. Poate ca se simtea din atitudinea mea ca nu stapaneam foarte bine cunostintele. Dar cu timpul lucrurile s-au schimbat, am fost mai ascultata. Desi poate parea oarecum ciudat, cu furnizorii si clientii femei am lucrat mai greu decat cu cei barbati.
C. Iacob: Am un sprijin in sotul meu, fost sofer, care acum este director de transport in firma. Relationam foarte bine cu soferii, pentru ca nu ii tratam cu superioritate. In plus, suntem de parere ca totul se rezolva in interiorul firmei, nu in parcare.
Ne puteti relata o situatie amuzanta vis-a-vis de business-ul cu barbatii?
D. Covaci: Multi ma credeau mai in varsta decat ma descopera in realitate, in vreme ce altii ma cred „sotia fratelui“.
D. Dumitru: La inceput de drum am incurcat numarul de telefon al unui sofer cu cel al administratorului companiei la care lucram. Astfel, la un miez de noapte l-am sunat si l-am certat ca nu a ajuns la incarcare.
L. Dan: Deosebit si amuzant!? Ma dai afara pe usa, intru pe geam!
A. Mosneagu: Situatiile amuzante au legatura cu originea si accentul de Cluj, mai ales in Bucuresti. Accentul ardelenesc m-a ajutat sa ma imprietenesc mai usor cu unii clienti.
C. Usatenco: La inceputul carierei, in momentul in care eram insotita, la unele intalniri, de un subaltern barbat, clientul se adresa din reflex barbatului. Daca acum ma amuz pe acest subiect, atunci era frustrant. Amuzanta a fost insa intalnirea cu un expat, general manager al unei multinationale, la Bucuresti. Eu am ajuns dimineata din provincie, punctuala, dar am fost anuntata ca agenda s-a schimbat si ca intalnirea se muta la pranz. Insa managerul a ajuns abia la 18:30 si atunci am constatat stanjeneala de a fi lasat o femeie sa il astepte o zi intreaga. Dar intalnirea s-a finalizat cu o negociere corecta si foarte rapida, fiind poate singura data cand am „beneficiat“ de statutul de femeie in acest job.
St. Nicoara: Situatiile deosebite sunt mereu la prima intalnire cu partenerul de afaceri, pentru ca nu se asteapta sa fiu atat de tanara si atat de „diferita“ de alte doamne din domeniul transporturilor.
L. Stoica: Lucram de ceva timp cu o firma din Turda cu care am avut discutii mai aprinse despre distante si tarife si, cand ne-am cunoscut la o conferinta Tranzit la Cluj, reprezentantul acesteia mi-a zis ca a crezut, la cat eram de artagoasa, ca sunt mai in varsta si de mai multi ani in transporturi. Amuzant este si faptul ca, dupa primul meu contract negociat in engleza la telefon, din momentul in care am inchis nu mi-am mai amintit nimic din ce vorbisem.
Ati avut momente in care v-ati dorit sa renuntati si sa „schimbati macazul“?
D. Covaci: Am avut momente in care am dorit sa renunt, fiind coplesita de controale, zilnic, din toate domeniile. Atunci mi-as fi dorit in special liniste. Insa nu am putut renunta la o firma facuta in 1993 de parintii mei. De cate ori cazi, trebuie sa te ridici si sa privesti cerul. Nu ai cum sa renunti cand e greu.
D. Dumitru: Desigur. Cred ca e bine sa aplici acest test o data la cativa ani, pentru a te asigura ca esti pe drumul cel bun. De cate ori l-am facut, mi-a iesit ca e mai bine sa nu-l schimb. Cu toate astea, am facut cateva schimbari in cadrul aceluiasi domeniu, si de fiecare data am avut noroc de experiente din care am iesit mai invatata si, sper eu, mai buna.
L. Dan: Niciodata!
A. Mosneagu: Cred ca am astfel de momente la fiecare sfert sau jumatate de an, mai ales in cazuri in care obosesc si sunt prea multe probleme de rezolvat, cand ma simt nedreptatita sau cand nu depinde in totalitate de mine rezolvarea unor probleme sau dezvoltarea unei strategii. In aceste cazuri simt ca ar fi fost mai bine si mai usor daca m-as fi angajat intr-un alt sector, mult mai usor. Insa a doua zi imi trece, incerc sa ma incarc cu energii pozitive si sa incep de la zero. Experienta te invata sa controlezi din ce in ce mai usor confruntarile. Cred ca, odata atins de „virusul“ acestui domeniu, greu te mai poti lasa, pentru ca devii dependent de adrenalina adusa de avantajele/dezavantajele lui.
C. Usatenco: Exista momente, destul de recente, in care am observat doua aspecte: deprofesionalizarea unora din bransa noastra, fie client, fie partener, si contextul in care activam pe piata internationala. Insa stiu ca toata viata o sa intorc capul dupa camioanele de pe sosea, pentru ca profesia asta iti intra in sange.
St. Nicoara: Au fost momente in care am dorit sa inchid si sa revin pe piata cu o alta firma, asa cum fac si altii din domeniu, dar ambitia nu m-a lasat in 2012 sa fac asta, desi a fost perioada cea mai grea pentru mine. Am fost implicata si in administrarea unei mici firme de vanzare de mobila online, dar nu m-a atras. „Microbul“ transportului expres nu are leac pentru mine.
L. Stoica: Mai degraba am fost tentata sa renunt la activitatea din invatamant, insa nu as fi putut sa fac acest sacrificiu, pentru ca si copiii sunt pasiunea mea.
Ii este mai dificil unei femei sa urce pe scara ierarhica a unei companii, mai ales in acest sector?
D. Covaci: Da, o femeie trebuie sa munceasca mult mai mult decat un barbat, pentru acelasi salariu sau beneficiu.
D. Dumitru: Nu cred. Dimpotriva, ar trebui sa ii fie mai usor. Odata cu urcarea in ierarhie, aspectele tehnice, hei-rup-ul si „vitejia“ conteaza mai putin. Modul cum relationezi, cum construiesti credibilitatea si increderea, cum intelegi nevoile celuilalt, este primordial. Iar aici cred ca noi, femeile, avem atuuri si avantaje.
L. Dan: Nu. Intr-un final, totul este o alegere si te poti dezvolta numai alaturi de oameni deschisi la minte, fara asemenea prejudecati!
A. Mosneagu: Drumul este mult mai lung pentru o femeie, aceasta fiind nevoita sa dovedeasca si sa etaleze pe masa mai multe calitati decat un barbat, pentru acelasi rezultat. Aceasta trebuie sa se confrunte cu mult mai multe obstacole, ca sa nu mai vorbim si de partea privind inteligenta emotionala (EQ) care poate fi, in functie de cazuri, un avantaj/dezavantaj mare.
C. Usatenco: Acum cred ca nu, deja acestea si-au dovedit capacitatea. Insa la inceput, in anii ’90, cand si eu eram mirata ca 99% din negocierile de la clientii straini se duceau cu echipe de barbati, era suficient misoginism in acest sector „barbatesc“.
St. Nicoara: Este mai greu pentru o femeie sa activeze in acest domeniu, indiferent de pozitia din companie, iar in transportul expres este si mai greu, fiind foarte putine femei implicate in acest sector.
L. Stoica: Depinde de femeie si
de modul ei de a se impune in fata barbatilor. In lumea in care majoritatea contractelor se negociaza prin telefon si pe e-mail cred ca ti-e mai usor ca femeie sa te impui. Important este ca interlocutorul sa nu observe semne de slabiciune. S-au obisnuit insa si barbatii sa nu ne mai ignore.
C. Iacob: Nu cred ca ii e mai dificil unei femei, insa depinde de fiecare ce isi doreste.
Ati fost nevoita sa suportati remarci misogine?
D. Covaci: In fata, nu. M-am confruntat cu telefoane, amenintari, vorbe jignitoare pe diverse canale, dar in fata niciodata. Insa eu as aprecia mai degraba sinceritatea si verticalitatea de a-si asuma fiecare ceea ce gandeste si afirma.
D. Dumitru: Da. Le-am taxat pe loc.
L. Dan: Nu mi s-a intamplat si nici nu le-as accepta. Oricum, am grija sa fiu inconjurata de oameni de calitate.
A. Mosneagu: Niciodata nu am avut parte de un astfel de tratament.
C. Usatenco: Da, dar eram foarte incapatanata sa dovedesc ca o femeie poate razbi.
St. Nicoara: Nu cred in misoginism, pentru ca barbatii iubesc femeile prin definitie, iar cei care sunt mai „rautaciosi“ sunt de fapt intimidati de noi si de ceea ce stim.
L. Stoica: Nu cred ca toti barbatii sunt misogini. Mai mult ne rasfatam noi cu ideea asta.
Ce calitati trebuie sa aiba o femeie lider?
D. Covaci: Conceptul de femeie lider este usor tautologic: fiecare femeie este lider prin natura sa. Fiecare dintre noi incepem prin a ne conduce propria gospodarie si copiii si gestionam mai mereu cel putin trei situatii total diferite in acelasi timp. Apoi, unele din noi, prin natura jobului sau a business-ului, reusim sa extrapolam aceste calitati, obtinand astfel titulatura de femeie lider. Ne caracterizeaza insa perseverenta, empatia, sinceritatea si credinta. Suntem neobosite cand vine vorba de munca pentru a sustine o cauza buna, care sa aduca plus valoare familiei sau comunitatii din care facem parte. O femeie trebuie sa munceasca adesea cat doi barbati pentru a-i fi recunoscute meritele, de aceea perseverenta este un atu care face diferenta in leadership. Suntem suma actiunilor noastre, iar daca seara bilantul reusitelor este unul pozitiv inseamna ca ne-am indeplinit misiunea.
D. Dumitru: Inteligenta, emotie, cinste, hotarare, rezistenta si capacitatea de a intelege si de a-i implica pe toti. Nu mai suntem in lumea in care un om face totul, ci in cea in care cei care le pot castiga increderea celorlalti si ii pot convinge sa-i urmeze ies castigatori.
L. Dan: Responsabilitate, autenticitate si incredere in fortele proprii! Succesul este relativ, insa drumul parcurs pentru atingerea obiectivelor face diferenta. Cred in femeia ce isi construieste viitorul pas cu pas, pe toate planurile!
A. Mosneagu: O femeie trebuie sa aiba aceleasi calitati ca un barbat. Ba o femeie are avantajul calitatii emotionale, in situatia in care succesul femeilor in domeniu depinde de aceasta in lucrul cu oamenii. Si in estul Europei conceptul „Human to Human“ incepe sa il inlocuiasca din ce in ce mai mult pe cel „Business to Business“. Din acest punct de vedere femeile au un avantaj foarte mare. Insa e important de precizat ca barbatii isi au locul lor, multe dintre activitati realizandu-le mai bine decat femeile. Aspectul emotional poate avea si un revers, putand atrage performante slabe sau decizii gresite. Din acesta cauza, este foarte bine daca o firma este condusa de persoane de sex opus.
C. Usatenco: Diplomatie, profesionalism si autoritate corecta.
St. Nicoara: Leadership-ul inseamna respect si incredere reciproca privind munca echipei.
L. Stoica: Liderul trebuie sa fie capabil sa isi asume ceea ce decide, sa fie exemplu de corectitudine, sa nu ii oblige pe subalterni sa faca ceva, ci sa ii determine sa faca din proprie vointa.
C. Iacob: O femeie lider trebuie sa aiba un caracter puternic si sa fie hotarata. Femeile stiu ce isi doresc in general, mai ramane doar sa se impuna delicat. Trebuie sa fie doamna si atat!
Cum reusiti sa impacati serviciul cu familia?
D. Covaci: M-am casatorit la 18 ani si am doi baieti: unul de aproape 23 de ani si celalalt de 14 ani, insa de mai bine de 10 ani sunt divortata. Cred ca tine de fiecare de unde isi ia echilibrul. Cariera mi-a ocupat cea mai mare parte a timpului, dar copiii au inteles ca e firma familiei si o cladim pentru ei. Oricum, eu mi-am propus sa cresc barbati independenti si, chiar daca am fost fizic destul de putin in dreapta lor, tot timpul am fost conectata la ei.
D. Dumitru: Nu sunt casatorita inca. Toate la vremea lor. In ceea ce priveste timpul acordat, nu am facut niciodata socoteala pentru ca familia, ca si cariera, este o sursa de energie si de fericire in egala masura de importanta. Cheia e sa nu ajungi sa negociezi cu cele doua aspecte, ci sa le impaci in mod natural.
L. Dan: Am o fetita de sase luni, care completeaza perfect viata noastra. Serviciul vs. familie inseamna 100% dedicare profesionala, dar si 100% timp pentru familie. Am o viata organizata si sunt acolo unde trebuie sa fiu, atunci cand trebuie sa fiu!
A. Mosneagu: Nu sunt casatorita, dar am o relatie de cativa ani si in iulie vom avea un baietel. Sper ca langa el sa imi pot continua munca si sa impac fiecare parte. Pana acum am reusit, uneori dedicandu-ma mai mult familiei, si de multe ori serviciului in functie de nevoia din momentul respectiv. Este important sa simti cand trebuie sa te dedici mai mult unui domeniu ca sa ai o viata armonioasa si echilibrata, celor doua aspecte de viata trebuind sa se adauge si un al treilea, respectiv socializarea.
C. Usatenco: Sunt casatorita si am o fiica de 25 de ani. A existat foarte mult timp un dezechilibru extrem in defavoarea familiei, calatorind 5-6 zile din saptamana, iar in week-end adesea verificam documente.
St. Nicoara: Odata cu venirea fetitei in viata noastra, acum patru ani, am ajuns sa lucrez 70-80% din timp, comparativ cu 100% inainte, desi fetita a fost cu mine in birou din primele luni si pana acum. Vara trecuta am reusit sa avem primul concediu dupa noua ani, dar am avut telefonul deschis si am coordonat totul de la distanta. Familia si serviciul se imbina foarte bine cu pasiunea si increderea.
L. Stoica: Sunt casatorita si am un baiat de 18 ani. Cand am inceput afacerea, timpul il imparteam 50-50%, dar acum, cand copilul e mai mare, imi este mai usor sa reduc din timpul alocat familiei. Trebuie insa adoptata o cale de mijloc.
C. Iacob: Sunt casatorita si am doi copii, de 8 si 12 ani. Daca a fost cazul am fost si cu copiii la incarcat/descarcat, insa acum, dupa ce plec de la serviciu, rareori mai am probleme de rezolvat legate de acesta.
Ce sacrificii personale a trebuit sa faceti? Aveti regrete?
D. Covaci: Au fost momente foarte grele, ca si reprosuri venite mai ales din partea juniorului care, la un moment dat, a avut nevoie sa stau mai mult langa el. Incet, le-am depasit amandoi, acordandu-i mai mult timp. Insa ani intregi nu am fost in concediu pentru ca vara faceam prin rotatie si suplineam angajatii care mergeau in concediu. Acum am angajat un director executiv care sa ma ajute. Chiar daca pot pleca, m-am obisnuit prost, si dupa trei zile de concediu simt ca nu am activitate. De aceea, prefer mai degraba weekend-urile prelungite.
D. Dumitru: Au fost perioade in care m-am relocat in alt oras pentru un job. Au existat momente cand am ratat o zi de nastere, prinsa cu treaba, dar si cazuri in care oboseala si stresul nu m-au facut cel mai placut prieten sau cea mai buna sora sau fiica. Insa niciunele nu au lasat in urma regrete.
L. Dan: Nu am regrete. Cand alegi, iti asumi! Poti in timp sa faci schimbari, in functie de ceea ce iti doresti la momentul respectiv.
A. Mosneagu: Nu am niciun regret. La inceputul carierei m-am dedicat foarte mult profesiei. Dar am invatat ca nu doar cariera conteaza, ci aceasta trebuie completata de o viata echilibrata, pentru o cariera pe termen lung.
C. Usatenco: Desi am lipsit de acasa, si de la unele evenimente din viata copilului meu, cum ar fi serbarea de 8 Martie, am fost cazul fericit in care am avut intelegerea si sprijinul partenerului de viata, iar copilul a inteles corect efortul si pasiunea mea. Ba sunt chiar mandra ca i-am transmis asta. Nu am regrete, pentru ca niciodata nu poti regreta pasiunea pusa in munca. Sa faci un lucru bine tine si de respectul de sine.
St. Nicoara: Sacrificii facem cu totii in viata ca sa putem ajunge unde ne dorim. Acum trebuie sa ajung la un anumit nivel cerut de piata actuala de transport si asta va necesita timp, mai ales ca in ultimii doi ani ne-am dublat flota. Timpul cu familia este sacrificiul, dar si regretul meu.
L. Stoica: Regrete nu sunt, pentru ca nu am facut din business scopul principal. Nu am facut sacrificii si nici compromisuri, ci am cautat calea de mijloc. Am preferat sa nu ne dezvoltam foarte mult si sa nu tintim catre averi mari care sa presupuna sacrificii imense precum destramarea familiei sau confruntarea cu probleme de sanatate. Asa ca am facut concedii in fiecare an, de obicei in august, atunci cand pe extern se lucreaza foarte putin.
C. Iacob: Pot sa fac o diferenta clara intre serviciu si acasa, fara sa sacrific vreo parte. Ca urmare, nu am regrete privind repartizarea timpului, mai ales ca acum copiilor pot sa le acord o libertate controlata. Dar, pentru ca stiu ca se apropie de varste critice, am mai angajat o fata careia sa ii mai predau din atributiile mele, ca sa ma pot dedica mai mult copiilor. Prefer sa platesc un om care sa preia din sarcini decat sa ii las pe ei deoparte.
Ce pasiuni/hobby-uri aveti?
D. Covaci: Nu am un hobby. Imi place sa creez oportunitati de business si sa formez oameni. Imi place sa socializez, sa ies in oras, imi place contactul cu lumea si agitatia. In consecinta, decat sa ma uit la TV, prefer sa merg la teatru, film, concerte sau in club.
D. Dumitru: Imi place sa calatoresc. Am nevoie de cate o iesire din cand in cand pentru a-mi incarca bateriile. Merg cu bicicleta de cate ori pot si ies in oras de cate ori am timp, cu familia, cu prietenii si, de multe ori, chiar si cu colegii.
L. Dan: Ador sa calatoresc. Sunt atrasa de Formula 1 si, recent, m-am apucat de schi!
A. Mosneagu: Am practicat baschetul si pasiunea fata de acest sport mi-a ramas in continuare, dar imi place sa practic si alte sporturi. Teatrul ma pasioneaza foarte mult si imi place sa pictez. Sunt interesata de medicina alternativa si imi place sa ascult cursuri in legatura cu acest domeniu. Si, in final, abia astept sa ies cu prietenii la o masa sau bere si sa discutam despre lucruri legate de viata de zi cu zi.
C. Usatenco: Imi place sa calatoresc, sa citesc mai ales biografii si carti despre perioada interbelica si sa am multa muzica in jurul meu.
St. Nicoara: Daca pot spune ca pasiunea este fetita mea, atunci ea este. Hobby-urile mele sunt mai putin practicate in ultimii ani: plimbari pe deal si in natura cu masina de tip off-road, raliurile si asistenta rutiera, dar si muzica si dansul.
L. Stoica: Imi place sa rezolv puzzle-urile mari, complicate, cu multe piese.
C. Iacob: Imi place foarte mult sa practic Zumba. Regret faptul ca nu prea ajung, pentru ca ar fi timpul meu, ora mea doar cu mine.