Ca urmare a crizei economice generate de epidemia de coronavirus, cererea de transport a scazut dramatic aproape in toate industriile. Masurile de izolare, care au provocat o lipsa de lichiditate si o explozie a costurilor de transport, cauzate de dezechilibrele fluxurilor de marfa, cursele pe gol si timpii de asteptare indelungati in granite si la putinele fabrici care mai lucreaza, au condus companiile de logistica si transport catre pierderi si chiar catre inchiderea activitatii. Intelegand ca lantul acesta de domino, pe langa efectele catastrofale asupra ocuparii fortei de munca, ar putea pune in pericol si oferta de produse de baza si recuperarea economica ulterioara starii de urgenta, multe state occidentale au hotarat sa deschida o parte dintre unitatile de productie, incepand cu cele din automotive. In Romania, cu exceptia sectoarelor alimentar, farmaceutic si de e-commerce, care inca functioneaza, mai avem de asteptat pana sa vedem luminita de la capatul tunelului, Statul – singurul care ar putea sa sprijine industria de transport si logistica prin masuri temporare legislative – asumandu-si, prin tacere si neimplicare, efectele dezastruoase care se abat asupra economiei, mult mai greu de gestionat decat situatia medicala generata de virus. Iar perioada de convalescenta a industriei – pentru cei care vor reusi sa scape! – va fi cu atat mai lunga cu cat se intarzie adoptarea unor solutii de relaxare care sa permita, macar partial, reluarea vietii si activitatilor obisnuite.
Pentru a vedea cum reactioneaza industria la situatia actuala, am stat de vorba cu un esantion reprezentativ de actori din domeniul transportului, expeditiei si logisticii. Astfel, am aflat ca cei care lucrau in Comunitate si-au tras mare parte din camioane pe dreapta, adesea sub influenta cererii soferilor de a reveni in tara, dar mai ales pentru ca putinele volume disponibile in Europa sunt repartizate acum catre transportatorii propriilor tari. Exceptie fac cei care activeaza in domeniul frigorific, sector care, prin nevoia de produse alimentare si farmaceutice, inca mai ofera de lucru, chiar daca la preturi adesea modeste. Apoi, multi dintre cei care aveau curse internationale, confruntandu-se cu incapatanarea si zelul celor de la DSP care le trimiteau soferii in izolare sau carantina, au renuntat la a mai prelua comenzi, in vreme ce transportatorii la nivel national continua sa se bata pe putinele volume pentru a-si mai misca masinile, insa la tarife din ce in ce mai mici si neacoperitoare.
