Consultantul în transporturi Augustin Hagiu a vorbit – în cadrul celei de-a șaptea ediții a Conferinței Anuale a Transportatorilor Express de Mărfuri din România, organizate de Kefren Expres pe 24 și 25 octombrie, la Băile Felix (Bihor) – despre principalele două provocări din domeniul transporturilor. Prima dintre ele, în vigoare de la 1 iulie 2026, vizează implementarea tahografului și pentru vehiculele de peste 2,4 t și controlul în timp real al activității fiecărui șofer, care vor face să dispară principalul avantaj al transportului cu vehicule ușoare: rapiditatea. „În funcție de cum vă veți pregăti până atunci vom vedea cine și în ce condiții va mai opera pe piața de transport express, cât va reuși să absoarbă piața internă și ce investiții va trebui să faceți. Deci 2025 vine cu multe întrebări la care e bine să aveți răspunsuri rapide pentru a ști direcția în care să mergeți.“
A doua provocare, de data aceasta pentru toate firmele care fac transport de marfă, nu doar pentru cele cu vehicule ușoare, este legată de amprenta de carbon. Augustin Hagiu atrage atenția de circa trei ani în legătură cu certificările de care vor avea nevoie operatorii, dar la întrebarea „Câți dintre dumneavoastră aveți o certificare ISO care să ateste amprenta de carbon?“ a răspuns o singură firmă dintre cele prezente în sală, iar la întrebarea „Aveți alte certificări cerute de clienții cu contracte pe termen lung?“ nu a răspuns nimeni.
Ceea ce, în opinia sa, este grav, deoarece lucrurile nu pot fi lăsate pe ultima sută de metri, ci procesul ar fi trebuit început în ianuarie 2024, câtă vreme pentru o firmă medie durează circa șase luni. Pentru că este nevoie de o radiografie a situației actuale a firmei din acest punct de vedere și în funcție de aceasta și de componentele operațională și logistică se estimează de cât timp va fi nevoie.
„Nu sunt un promotor al acestor politici și cerințe“, subliniază Augustin Hagiu, „dar ele sunt o realitate, deci trebuie să ne facem serios temele ca să obținem toate certificările legate de emisiile de carbon. Deoarece veți primi tot mai multe solicitări de la clienți cu contracte directe sau prin intermediari, și apoi și de la cei care au curse spot, să aveți aceste certificări dacă vreți să mai lucrați cu ei.“
Reamintim că amprenta de carbon vizează întreaga activitate a firmelor: clădirea de birouri (cum este încălzită, cum se face schimbarea aerului ș.a.), service-ul și partea de flotă, unde se știe că direcția actuală presupune folosirea de vehicule electrice cu baterii sau de vehicule pe hidrogen.
În spatele documentelor pe care le cere Uniunea Europeană se află un întreg mecanism care combină know how-ul celor care au avut interes să promoveze asta în lume și inteligența artificială, existând deja soluții digitale care pot fi implementate în plus față de sistemele – ERP ș.a. – pe care le au deja companiile. Programe se conectează la aplicațiile folosite de firme, extrag de acolo informații, le depozitează, le procesează și le cuantifică, astfel încât certificarea primită inițial să fie justificată în timp și acoperită de documente, iar clienții mari, la rândul lor, să fie acoperiți pentru a continua să mai existe pe piața globală.