Statele membre se află în plin proces de negociere a reglementărilor care privesc obligaţiile angajatorilor şi drepturile angajaţilor europeni mobili, cu impact semnificativ pentru industria transporturilor, unde mobilitatea angajaţilor şi a mijloacelor de transport este definitorie.

Îngrijorarea transportatorilor ar trebui să fie mare în privinţa redefinirii „sediului social” al companiilor, care până acum a statuat plata asigurărilor sociale şi a impozitelor pe muncă în statul de înregistrare al companiei. Concret, o firmă de transport românească a plătit asigurările sociale şi impozitele pe salariile şoferilor în România, indiferent de statele membre europene în care şoferii s-au aflat în timpul derulării activităţii lor. Până acum doar situaţia în care un lucrător aduna peste 180 de zile de lucru într-un alt stat membru decât cel de înregistrare a firmei angajatoare era pasibil de obligaţia de a se înregistra în sistemul de asigurări sociale a statului în care a lucrat efectiv, ceea ce pentru transporturi era greu de demonstrat în condiţiile mobilităţii deosebite.

Noile schimbări legislative ar putea obliga transportatorii români să plătească drepturile sociale ale şoferilor în statele în care sunt înregistraţi principalii clienţi. Documentarea ţării unde ar trebui platite drepturile sociale ale şoferilor poate fi uşor obţinută nu atât prin colectarea contractelor/comenzilor de transport, cât din datele încărcate pe portalul IMI (CMR-uri) sau direct din tahograful inteligent al camionului, respectiv card, unde apar înregistrate locurile de încărcare şi descărcare.

La baza negocierilor stă propunerea legislativă a Comisei Europene privind revizuirea regulamentelor de coordonare a sistemelor de securitate socială (Regulamentul (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială și Regulamentul (CE) nr. 987/2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului nr. 883/2004).

Şi chiar dacă reglementările nu sunt încă finalizate, perspectiva unor asemenea măsuri este extrem de îngrijorătoare pentru toţi transportatorii din statele est-europene. Preocuparea este cu atât mai mare cu cât negocierile sunt secrete.

Am încercat să aflăm care este poziţia României la negocierile mediate de Comisie de la Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, direct vizat de noile reglementări, care ne-a comunicat că „documentele cu caracter limitat” – regim aplicabil în cazul acestor modificări – „sunt destinate uzului intern al instituțiilor și statelor membre și nu sunt în mod obișnuit accesibile publicului până la finalizarea procedurilor sau până la evaluarea impactului unei eventuale publicări”.

Informaţia este confirmată şi de presa poloneză, care a primit acelaşi răspuns de la autorităţăţile lor. Se pare că Bruxelles-ul nu doreşte ca presa să dezbată astfel de subiecte până nu se ajunge la un acord, de teama că ar putea influenţa anumite mişcări sociale sau de lobby, care să pună presiune pe guvernele diferitelor ţări mai afectate de viitoarele măsuri.

Atât autorităţile române, cât şi cele poloneze transmit mesajul că ambele state „au susținut constant în aceste negocieri o poziționare care să fie în acord cu interesul național, cu obiectivul protejării drepturilor cetățenilor săi care intră sub incidența regulamentelor de coordonare a sistemelor de securitate socială la nivelul UE și a intereselor economice naționale”.

Dată fiind importanţa acestor modificări legislative la nivel european, revista Tranzit a invitat mai mulţi europarlamentari implicaţi într-un fel sau altul în dezbaterea acestor regulamente , precum şi autorităţi la următoarea conferinţă organizată la Suceava, pe 12 iunie. Ne propunem să dezbatem nu numai ce se discută în spatele uşilor închise şi impactul acestor măsuri, ci şi schimbările de strategie pe care firmele româneşti care fac transport în Comunitate trebuie să le aibă în vedere pentru a putea contracara, pe cât posibil, efectele unor asemenea reglementări.

Dezbaterea este cu atât mai importantă cu cât Comisia este invitată acum să medieze în trialog negocierea dintre Consiliul UE şi Parlamentul European, care şi-au exprimat deja poziţiile încă din 2018!