Uniunea Europeană pare să fi pierdut un nou capitol al confruntării comerciale cu Statele Unite, în urma unui acord negociat discret, dar cu implicații majore pentru industria, economia și geopolitica blocului european. Într-un moment în care fostul președinte american Donald Trump își petrecea vacanța în Scoția, la reședința sa de la Turnberry, Casa Albă a reușit să impună condiții extrem de favorabile Washingtonului în schimbul unei suspendări parțiale a amenințării cu tarife vamale de 50% asupra produselor europene.
Conform primelor informații, Bruxelles-ul a acceptat impunerea unei taxe de 15% asupra tuturor bunurilor europene considerate „importante” de administrația americană, menținând în același timp tarifele majorate la 50% pentru sectoarele sensibile, precum oțelul și aluminiul. În plus, Uniunea Europeană s-a angajat să achiziționeze bunuri energetice americane în valoare de 750 de miliarde de dolari în următorii trei ani și să investească 600 de miliarde de dolari pe teritoriul american. Un alt punct controversat al înțelegerii: angajamentul de a cumpăra „cantități importante de armament” din SUA, într-un moment de tensiune sporită la nivel global.
Totul, fără ca Bruxelles-ul să obțină o contrapondere reală. Amenințările fiscale americane nu au fost contracarate de un răspuns pe măsură din partea UE. Comisia Europeană nu a activat mecanismele de protecție prevăzute de Regulamentul UE 2023/2675, care oferă posibilitatea de a reacționa la coerciția economică a țărilor terțe. De asemenea, niciuna dintre marile companii de tehnologie americane, care derulează afaceri de miliarde în Europa fără a plăti impozite proporționale, nu a fost vizată de măsuri fiscale ferme, deși UE are deja o legislație pregătită pentru taxarea serviciilor digitale.
În lipsa detaliilor oficiale despre conținutul acordului, persistă numeroase întrebări privind impactul asupra politicilor comerciale ale UE, dar și asupra implementării viitoarei taxe digitale europene, un proiect deja fragilizat de presiunile transatlantice.
Analizând tabloul general, ceea ce rămâne este o imagine de slăbiciune din partea Bruxelles-ului, care pare că nu a reușit să valorifice avantajul unei piețe de 350 de milioane de consumatori și a renunțat prea ușor la pârghiile sale de influență. În locul unui parteneriat echilibrat, rezultatul este un acord dezechilibrat care va costa scump atât companiile europene, cât și cetățenii obișnuiți. În timp ce SUA își asigură avantaje economice și strategice majore, Europa riscă să devină, încă o dată, un actor pasiv în propriul destin economic.








