ROMPAP, Patronatul Industriei de Celuloză și Hârtie, care reprezintă 23 de companii din sector, cu o cifră de afaceri cumulată de aproape 1 miliard de euro și peste 5.000 de locuri de muncă directe, atrage atenția asupra principalelor riscuri care planează asupra viitorului industriei românești de hârtie și carton.

Două vulnerabilități sistemice afectează grav competitivitatea acestui sector strategic, costurile ridicate ale energiei și exporturile mari de maculatură, privând producătorii locali de resurse esențiale. Directorul executiv al ROMPAP, Ionel Ciucioi, care deține o vastă experiență în industria de celuloză și hârtie, explică mai jos provocările și posibilele soluții de redresare din sector.

„Industria hârtiei este, prin natura sa, una cu un consum intensiv de energie. În România, prețurile la energie electrică și gaze naturale sunt, în mod constant, mai mari decât în alte țări europene și non-UE. Această realitate afectează direct competitivitatea producătorilor locali, care sunt nevoiți să opereze cu costuri energetice semnificativ mai mari decât concurența externă. Impactul este cu atât mai mare cu cât energia poate reprezenta, în medie, până la 30% din costul total de producție al unei fabrici de hârtie sau carton.”

Eliminarea plafonului la energia electrică din țară fără a include industria hârtiei pe lista sectoarelor vulnerabile a agravat și mai mult situația. În schimb, în alte țări ale UE, industriile cu consum ridicat sunt sprijinite prin scheme de compensare, reduceri de taxe sau acces la contracte bilaterale pe termen lung.

Ambalajele „Made in Romania”, sub presiune

Având în vedere că aproximativ 90% din ambalajele din hârtie din România sunt produse local, orice creștere a costurilor de producție este transferată automat la prețul final și afectează întregul lanț industrial, de la sectorul alimentar și retail până la agricultură și logistică.

Nu este prima dată când industria se confruntă cu o astfel de presiune. În urmă cu trei ani, unele fabrici au fost închise temporar din cauza costurilor ridicate ale energiei.

Pe lângă costurile energiei, industria se confruntă cu o altă problemă structurală, lipsa accesului la materii prime. România colectează anual aproximativ 700.000 de tone de maculatură, dar peste 30% din acestea sunt exportate, în special către Turcia – peste 90.000 de tone în 2023 și peste 30.000 de tone doar în primul trimestru al lui 2025.

Totodată, Turcia a impus o taxă de protecție de 87 de USD/tonă la importurile de hârtie, împiedicând accesul producției românești să intre pe piața sa. În același timp, își controlează propriile exporturi de maculatură printr-un sistem de avizare, ceea ce înseamnă că această materie primă este procesată în țară și la un cost redus. Beneficiind de aceste avantaje, companiile turcești reușesc să plătească prețuri mai mari pentru importurile de maculatură din România, influențând astfel prețurile din țara noastră. Aceste dezechilibre au avut un impact semnificativ asupra competitivității tuturor producătorilor din România și pun în pericol locurile de muncă și investițiile.

Europa are nevoie de reciclare, însă o parte a materiei prime reciclabile – maculatura – pleacă în afara țării

Potrivit celui mai recent raport al European Paper Recycling Council (EPRC), rata de reciclare a Europei a ajuns la 75,1% în 2024, având ca țintă 76% până în 2030. România și-a stabilit obiective și mai ambițioase prin Strategia Națională pentru Economie Circulară (SNEC), 75% rata de reciclare pentru hârtie și carton în 2025 și 85% până în 2035.

Cu toate acestea, aceste obiective devin din ce în ce mai dificile de atins atunci când o parte semnificativă a materiilor prime reciclabile (maculatura) pleacă în afara țării, fără un mecanism de prioritizare a necesarului intern.

Același raport EPRC arată că 6 milioane de tone de maculatură au fost exportate din Europa către țări terțe precum India, Vietnam sau Turcia în 2024. În același timp, consumul de hârtie și carton în UE a crescut cu peste 5%. Această dinamică tensionează piața și reduce disponibilitatea internă a maculaturii – o resursă esențială pentru economia circulară.

Industria hârtiei și cartonului din țară joacă un rol crucial într-o economie sustenabilă și competitivă. Pentru a asigura continuitatea și dezvoltarea acesteia, este nevoie de o abordare echilibrată și coerentă, care să ofere un sprijin real în privința costurilor energetice, să acorde prioritate menținerii materiilor prime reciclabile în ciclul național și să stimuleze dialogul constant între autorități și actorii din industrie.

România are oportunitatea de a deveni un model regional de eficiență în reciclare și producție durabilă, dar necesită decizii curajoase și o viziune pe termen lung pentru a sprijini industriile strategice.

Situația actuală necesită o abordare echilibrată care să ia în considerare mai mulți factori:

•           În domeniul energetic, includerea industriei pe lista sectoarelor vulnerabile și punerea în aplicare a mecanismelor de sprijin pot contribui la menținerea competitivității. Experiența altor țări europene oferă modele de sisteme de compensare sau facilități fiscale pentru industriile cu consum intensiv de energie.

•           Pentru fluxurile de materii prime, dezvoltarea unor mecanisme de prioritizare a necesarului intern de maculatură poate sprijini obiectivele de reciclare și eficiența economiei circulare.

•           Dialogul între autorități și industrie rămâne esențial pentru a dezvolta politici coerente care să echilibreze competitivitatea economică cu obiectivele de sustenabilitate.