Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a pronunțat recent o hotărâre privind legalitatea Directivei UE a salariului minim, în urma unui proces intentat de Danemarca, țară care consideră directiva o depășire a competențelor UE. Iar asociația germană a expeditorilor și operatorilor logistici DSLV consideră că hotărârea întărește responsabilitatea partenerilor sociali naționali în ceea ce privește stabilirea salariilor.
Directiva UE privind salariul minim obligă statele membre să redefinească salariile minime legale cel puțin o dată la doi ani, luând în considerare puterea de cumpărare, nivelul general al salariilor, creșterea salariilor și nivelurile de productivitate pe termen lung. În plus, statele în care acoperirea negocierii colective este sub 80% trebuie să prezinte un plan de acțiune pentru promovarea negocierii colective.
În hotărârea sa, CJUE face referire la articolul 153 din Tratatul European, care atribuie statelor membre competența de reglementare pentru remunerare și libertatea de asociere. Prin urmare, cerințele specifice ale UE pentru determinarea nivelului salariului minim nu sunt legale. În opinia instanței, ajustarea automată a salariului minim cu ajutorul unui indice poate duce, de asemenea, la o scădere a nivelului salarial.
Reprezentanții DSLV înțeleg că decizia CJUE subliniază că UE nu are voie să stabilească obiective privind nivelul salariilor și că nivelul de 60% din salariul mediu brut propus în directivă este doar o recomandare posibilă, nu și o obligație. În caz contrar, CJUE l-ar fi declarat și ilegal. Orientarea către valoarea de referință de 60% nu este sustenabilă, mai crede DSLV, mai ales în situația economică actuală, deci stabilirea salariului minim în Germania trebuie să se bazeze din nou exclusiv pe criterii economice clare, așa cum este prevăzut și în legea germană privind salariul minim, și să elimine regula de 60%.
Germania rămâne obligată să prezinte un plan de acțiune pentru promovarea negocierii colective, iar în acest context atenția guvernului federal trebuie să se concentreze asupra facilitării unor acorduri colective moderne și practice, care să fie acceptate de companii. Ceea ce înseamnă și acordarea unei libertăți mai mari de acțiune partenerilor sociali. Pe de altă parte, mai spun reprezentanții DSLV, parcursul legii federale pentru negocierea colectivă este o încercare birocratică nereușită, deoarece acoperirea mai largă a negocierilor colective nu poate fi realizată prin intervenție și reglementare a statului.
În ceea ce privește Uniunea Europeană, în opinia DSLV aceasta trebuie să se concentreze asupra facilitării muncii transfrontaliere și reducerii obstacolelor birocratice în loc să interfereze cu determinarea salariilor și libertatea de negociere colectivă a partenerilor sociali naționali.
