Prin hotărârea nr. 10/2026, publicată la 29 ianuarie 2026, Curtea Constituțională a introdus o clarificare esențială în aplicarea articolului 187 din Codul Rutier, norma care sancționează conducerea după consumul de substanțe stupefiante sau psihotrope. Deși judecătorii au respins criticile de neconstituționalitate formulate în 2025 de mai multe instanțe, decizia schimbă substanțial modul de interpretare: simpla „pozitivitate” la un test nu mai poate fi tratată ca un mecanism automat de răspundere penală, în lipsa unor elemente care să indice un consum relevant pentru siguranța rutieră.
De la „stare de alterare” la consum relevant pentru risc
Reforma din 2024 a eliminat din textul legal referirea explicită la „starea de alterare psiho-fizică”, înlocuind-o cu formularea „după ce a consumat” substanțe stupefiante. Curtea Constituțională confirmă că această opțiune legislativă este, în principiu, legitimă, dar subliniază că nu poate fi aplicată într-o manieră pur literală. Răspunderea penală trebuie să rămână legată de existența unui pericol suplimentar pentru circulație, nu de simplul fapt al unui consum anterior, indiferent cât de îndepărtat în timp.
În acest sens, Curtea stabilește un criteriu de echilibru: nu mai este necesară dovedirea unei alterări efective și vizibile a capacității de conducere, însă trebuie demonstrată prezența, în fluidele biologice, a unei cantități de substanță care, potrivit cunoștințelor științifice, este aptă să producă efecte asupra unui „consumator mediu” într-un interval temporal rezonabil față de momentul conducerii.
Importanța cantității și a momentului consumului
Elementul central al deciziei îl reprezintă legătura dintre concentrația detectată și actualitatea efectului. Curtea atrage atenția asupra diferenței dintre urmele reziduale, care pot persista mult timp după consum, și prezența unor substanțe sau metaboliți activi, capabili să influențeze comportamentul la volan. Din această perspectivă, nu orice rezultat pozitiv este relevant penal, ci doar acela care indică un consum compatibil, ca dozaj și proximitate temporală, cu un risc concret pentru siguranța traficului.
Judecătorii constituționali evită să fixeze praguri numerice rigide sau intervale orare standard, dar cer ca evaluarea să fie realizată în lumina științei toxicologice și a protocoalelor medico-legale actuale. Accentul se mută astfel de la o prezumție abstractă la o analiză contextualizată, capabilă să distingă între consumul „activ” și o simplă istorie de consum.
Decizia are un impact direct asupra activității forțelor de ordine și a autorității judiciare. Testele de screening nu mai pot fi considerate suficiente în sine, ci trebuie confirmate prin analize de nivel superior, care să identifice și să dozeze substanțele în matrice biologice adecvate, precum sângele sau fluidul oral. Aceste metode sunt considerate mai relevante pentru a stabili dacă efectele substanței erau încă prezente la momentul conducerii.
În practică, acest lucru presupune o atenție sporită asupra procedurilor de prelevare, a alegerii tipului de analiză și a evaluării medico-legale. Dosarele bazate exclusiv pe pozitivări necuantificate sau pe probe care nu pot indica actualitatea efectului devin mai vulnerabile la contestare, mai ales în cauzele pendinte sau în cele soluționate prin proceduri simplificate.
Un echilibru între siguranță rutieră și principii constituționale
Curtea Constituțională nu infirmă obiectivul de prevenție al legiuitorului și nici posibilitatea de a anticipa pragul de protecție pentru siguranța rutieră. În schimb, limitează extinderea normei pentru a evita transformarea infracțiunii într-o sancționare a statutului de „consumator”, ruptă de orice legătură cu riscul real. Decizia reafirmă astfel principiile de ofensivitate, proporționalitate și determinare, cerând ca intervenția penală să rămână ancorată într-o conduită care creează un pericol suplimentar și verificabil.
Hotărârea nr. 10/2026 deschide o fază de ajustare practică. Instanțele vor fi chemate să definească, de la caz la caz, noțiuni precum „consumator mediu”, „cantitate aptă să producă efecte” sau „proximitate temporală rezonabilă”, cu un rol tot mai important al expertizelor toxicologice. În același timp, decizia lasă deschisă calea unei intervenții legislative sau administrative care să formuleze mai explicit criteriile indicate de Curte, eventual prin norme sau ghiduri adaptabile evoluțiilor științifice.
În ansamblu, Curtea Constituțională nu rescrie legea, dar îi impune o lectură obligatorie: arhitectura reformei din 2024 rămâne în picioare, însă aplicarea ei este condiționată de reguli raționale, verificabile și compatibile cu scopul real al normei – protejarea siguranței rutiere, fără a aluneca spre sancționarea automată a unui comportament trecut.
