Federația franceză a transportatorilor rutieri acceptă experimentarea unor instrumente noi pentru gestionarea staționării în orașe, dar refuză orice evoluție care ar transforma operațiunea de livrare într-o activitate taxată. Pentru organizație, problema centrală rămâne disponibilitatea reală a spațiilor de livrare, nu introducerea unor costuri suplimentare pentru lanțul logistic.
În dezbaterile lansate în Franța privind viitoarele „zone pentru marfă”, un punct pare să fie împărtășit de majoritatea actorilor implicați: actualele spații de livrare funcționează slab și nu răspund eficient nevoilor profesioniștilor. FNTR nu contestă această constatare și nici nevoia de a testa instrumente noi pentru controlul și gestionarea staționării, dar trasează o limită clară: livrarea de marfă nu trebuie să fie taxată.
Poziția federației vine în contextul în care GART, asociația colectivităților locale în serviciul mobilității, și Cerema, organismul public francez de referință în materie de amenajare, au lucrat în ultimii ani la un ghid destinat autorităților locale care doresc să experimenteze „zone pentru marfă”. Documentul, aflat încă în fază de finalizare, nu are caracter obligatoriu, ci propune mai degrabă un cadru comun și recomandări pentru colectivitățile interesate.
Punctul de plecare al acestei reflecții este unul cunoscut în teren. În foarte multe cazuri, spațiile de livrare sunt ocupate de vehicule care nu desfășoară nicio operațiune de transport de marfă, controalele sunt insuficiente, iar sancțiunile existente nu au un efect cu adevărat descurajator. În consecință, numeroși șoferi sunt obligați să oprească pe a doua bandă pentru a efectua livrările, ceea ce afectează circulația și siguranța.
Soluția aflată în discuție ar presupune un regim de staționare dezincriminat, menit să permită o rotație mai bună a vehiculelor și un control mai eficient al locurilor. În acest model, vehiculele de transport marfă ar beneficia de o anumită perioadă de gratuitate înainte de aplicarea unui tarif specific, în timp ce ceilalți utilizatori ar fi supuși unei tarifări mai descurajatoare. Din punctul de vedere al FNTR, tocmai aici apare riscul unei derive: chiar dacă obiectivul inițial este de a elibera spațiile pentru profesioniști, mecanismul poate ajunge să transforme livrarea într-o activitate taxată.
Federația insistă că livrarea de mărfuri nu poate fi tratată ca o utilizare obișnuită a spațiului public, comparabilă cu staționarea unui vehicul privat. Ea este o activitate economică esențială pentru aprovizionarea comerțului, pentru funcționarea orașelor și pentru viața cotidiană a locuitorilor. În aceste condiții, orice tarif aplicat operațiunii de livrare s-ar transmite inevitabil în costurile transportatorilor, apoi în cele ale companiilor și, în final, în prețul plătit de consumator.
FNTR nu respinge însă modernizarea instrumentelor de gestionare a staționării. Din contră, organizația susține toate măsurile care pot garanta utilizarea prioritară a spațiilor de livrare de către profesioniști și întărirea controalelor. Cu alte cuvinte, federația acceptă experimentarea și utilizarea unor mecanisme noi, dar numai în măsura în care acestea servesc eficienței logistice și nu introduc o nouă sarcină economică asupra transportului urban de marfă.
Miza reală, în viziunea FNTR, nu este să se creeze o nouă sursă de venit din actul de livrare, ci să se asigure respectarea regulilor deja existente și condiții de lucru funcționale pentru profesioniști. Din această perspectivă, dezbaterea despre „zonele pentru marfă” nu ar trebui să alunece spre taxare, ci să rămână concentrată pe disponibilitatea efectivă a spațiilor și pe disciplina utilizării lor.
**Sursă foto: Tranzit AI
