Inflația ajunge la raft după ce trece prin întregul lanț logistic

Creșterea prețurilor nu începe în magazin, chiar dacă acolo devine cel mai vizibilă pentru consumatori. În multe cazuri, presiunea inflaționistă apare mai devreme, în transport, depozitare și distribuție, iar apoi se transmite treptat către producători, retaileri și, în final, către cumpărătorul de la raft.

Raben România atrage atenția că logistica este una dintre verigile prin care fluctuațiile economice se propagă în lanțul comercial. Combustibilul, energia, chiriile logistice, salariile, taxele de drum, mentenanța flotelor, ambalajele și serviciile subcontractate influențează costul final al serviciilor logistice. Pentru companii, provocarea este să țină aceste costuri sub control fără să reducă nivelul serviciilor și fără să afecteze relația cu clienții.

Costurile logistice se acumulează înainte ca produsul să ajungă în magazin.

Transportul și depozitarea sunt etape esențiale în formarea prețului final, chiar dacă nu sunt întotdeauna vizibile pentru consumator. Un produs trece prin mai multe puncte înainte de a ajunge la raft: producător, transportator, depozit, centru de distribuție, retailer și client final. Fiecare etapă preia o parte din presiunea costurilor și o transmite mai departe.

Combustibilul rămâne una dintre cele mai sensibile componente. În transportul rutier, acesta poate reprezenta aproximativ 30-40% din prețul final al transportului, iar orice variație se reflectă rapid în costul pe kilometru. La acest element se adaugă energia folosită în depozite, costurile de operare ale spațiilor logistice, salariile, taxele de drum, reparațiile, anvelopele, piesele și serviciile externe.

De aceea, inflația nu se vede doar în prețul alimentelor sau al bunurilor de consum. Ea este prezentă și în costul mișcării mărfurilor, în stocare, în manipulare și în livrarea către client.

FMCG, retailul și ecommerce-ul sunt printre sectoarele cele mai expuse.

Impactul inflației este mai puternic în industriile în care logistica are o pondere mare sau în care livrările sunt frecvente. În FMCG, volumele ridicate și ritmul rapid al distribuției fac ca orice creștere de cost să se transmită repede în lanț. Produsele trebuie livrate constant, iar întârzierile sau întreruperile pot afecta disponibilitatea la raft.

În retail și ecommerce, presiunea vine mai ales din livrarea către clientul final. Distribuția pe distanțe scurte, livrările fragmentate, retururile și așteptările ridicate ale consumatorilor cresc complexitatea operațională. În acest segment, reducerea costurilor este dificilă, deoarece clientul final se așteaptă la livrări rapide, flexibile și predictibile.

Industria pharma are o altă vulnerabilitate: standardele stricte de transport și depozitare. Produsele pot necesita temperatură controlată, trasabilitate și manipulare atentă, ceea ce limitează opțiunile de optimizare. În automotive, presiunea vine din termenele scurte și din dependența producției de livrări la timp. O rută mai ieftină, dar mai lentă, nu este întotdeauna o soluție dacă poate bloca un flux de producție.

Comercianții încearcă să renegocieze, dar logistica este sub aceeași presiune.

Pe fondul scăderii volumelor, generate în parte de prețurile mai mari ale produselor, unii comercianți încearcă să transfere o parte din presiune către furnizorii de servicii logistice. Solicitările de renegociere a contractelor apar însă într-un moment în care și companiile de transport și depozitare se confruntă cu propriile creșteri de costuri.

Această situație creează tensiuni în lanțul comercial. Retailerii și producătorii caută soluții pentru a limita creșterea prețurilor, în timp ce operatorii logistici trebuie să acopere costuri mai mari cu flote, energie, muncă și infrastructură. Dacă presiunea este transferată unilateral, calitatea serviciului poate avea de suferit.

Reducerea costurilor cu orice preț poate aduce economii pe termen scurt, dar poate genera probleme mai mari ulterior: întârzieri, livrări mai puțin predictibile, pagube, disponibilitate redusă a capacității și costuri suplimentare neplanificate.

Optimizarea reală nu înseamnă doar tarife mai mici.

Pentru companiile logistice, răspunsul la inflație nu poate fi doar scăderea tarifelor. Eficiența reală vine din organizarea mai bună a rutelor, consolidarea transporturilor, reducerea curselor parțial încărcate, folosirea mai bună a capacității și apropierea depozitelor de zonele cu cerere.

Raben România arată că își adaptează strategia prin digitalizarea proceselor, optimizarea rețelei de transport, consolidarea mărfurilor, dezvoltarea de conexiuni noi și deschiderea de depozite mai aproape de clienți. Această abordare reduce costurile de colectare și livrare, care sunt de regulă mai mari decât costurile de transport între depozite.

Transportul între depozite permite utilizarea unor vehicule mai eficiente din punct de vedere al raportului dintre încărcătură și consum. De exemplu, camioanele cu capacitate de 33 de europaleți pot reduce costul pe unitate transportată atunci când sunt folosite cu un grad bun de încărcare.

Digitalizarea ajută la identificarea pierderilor ascunse.

În logistică, o parte importantă a costurilor nu vine din tariful de transport propriu-zis, ci din pierderi operaționale mai puțin vizibile. Rute planificate ineficient, timpi mari de așteptare la încărcare sau descărcare, livrări eșuate, date incorecte, retururi și lipsa de coordonare între parteneri pot crește costul final fără să fie imediat evidente.

Digitalizarea ajută companiile să identifice aceste pierderi și să intervină mai devreme. Monitorizarea transporturilor, planificarea rutelor, automatizarea documentelor și analiza datelor din depozite pot reduce timpii morți și pot îmbunătăți predictibilitatea.

Aceste economii operaționale devin mai importante decât reducerile punctuale de preț. Ele permit scăderea costului total fără a afecta nivelul serviciului.

Contractele pe termen lung pot absorbi o parte din volatilitate.

O altă direcție menționată de Raben România este dezvoltarea parteneriatelor pe termen lung, cu prețuri negociate pentru perioade extinse. Astfel de contracte pot oferi mai multă stabilitate atât furnizorului logistic, cât și clientului, deoarece permit o distribuire mai echilibrată a riscurilor.

Într-o piață volatilă, contractele foarte scurte sau renegocierile frecvente pot crea incertitudine și pot afecta planificarea capacității. În schimb, relațiile pe termen lung permit investiții în rute, depozite, echipamente, digitalizare și soluții sustenabile.

Pentru clienți, avantajul este un cost total mai previzibil. Pentru operatorul logistic, beneficiul este posibilitatea de a organiza mai eficient resursele și de a absorbi parțial fluctuațiile de cost.

Inflația obligă companiile să privească logistica strategic, nu doar ca pe un cost.

Presiunea actuală arată că logistica nu mai poate fi tratată doar ca o cheltuială care trebuie redusă. Ea influențează disponibilitatea produselor, termenele de livrare, calitatea serviciului și prețul final suportat de consumator.

În perioade de inflație ridicată, companiile care își optimizează lanțul logistic pot limita o parte din creșterile de cost și pot păstra un nivel mai bun al serviciilor. Cele care urmăresc doar cel mai mic tarif riscă să piardă predictibilitate, capacitate și control.

Pentru producători și retaileri, principala miză este găsirea unui echilibru între cost, calitate și continuitate operațională. Pentru transportatori și operatori logistici, provocarea este să demonstreze că eficiența nu înseamnă doar preț mai mic, ci o organizare mai bună a întregului flux.

În final, inflația ajunge la raft după ce trece prin toate verigile lanțului logistic. Cu cât aceste verigi sunt mai bine coordonate, cu atât presiunea asupra prețului final poate fi gestionată mai eficient.

Articole similare