Lipsa șoferilor nu mai reprezintă doar o dificultate de recrutare pentru companiile italiene de transport rutier. Pentru o parte dintre operatori, problema a ajuns să limiteze direct capacitatea de a accepta comenzi, de a utiliza întreaga flotă și de a-și dezvolta activitatea.
Potrivit unei cercetări promovate de Comitetul Central pentru Registrul Național al Transportatorilor Rutieri din Italia, 27% dintre cele 303 companii participante au declarat că au renunțat la contracte sau oportunități comerciale deoarece nu dispuneau de suficienți conducători auto.
Procentul înseamnă aproximativ 82 de întreprinderi din eșantion. Nu sunt, așadar, 303 firme care au refuzat comenzi, așa cum ar putea fi înțeles din formularea inițială, ci 303 respondenți în total, dintre care puțin peste un sfert au raportat această consecință.
Aproape nouă companii din zece găsesc cu dificultate șoferi
Cercetarea a fost realizată în primăvara anului 2026, prin chestionare adresate companiilor înscrise în Registrul transportatorilor, conducătorilor auto profesioniști și școlilor de șoferi. Rezultatele prezentate în iulie se bazează pe răspunsurile a 303 întreprinderi, 158 de conducători auto și șase școli de șoferi.
Dintre companiile intervievate, 88,2% au declarat că, în ultimele 12 luni, au avut dificultăți în găsirea conducătorilor auto necesari. Procentul confirmă că deficitul nu mai afectează doar anumite regiuni, tipuri de transport sau întreprinderi izolate, ci este perceput de marea majoritate a operatorilor care au participat la sondaj.
Consecințele depășesc recrutarea. Aproximativ 34% dintre firme au afirmat că lipsa șoferilor le-a redus capacitatea operațională, iar 27% au fost nevoite să renunțe la comenzi. Unele vehicule pot rămâne neutilizate, cursele trebuie reorganizate, iar compania are mai puțină libertate în alegerea contractelor pe care le poate prelua.
Cererea există, dar operatorii nu au capacitatea necesară
Datele descriu o piață în care problema nu este neapărat lipsa comenzilor. Clienții solicită servicii, dar o parte dintre transportatori nu pot garanta executarea lor deoarece nu au suficienți șoferi disponibili.
Pentru companie, refuzarea unei comenzi poate însemna pierderea unei oportunități punctuale, dar și riscul deteriorării relației comerciale. Un client care găsește un alt transportator capabil să îi asigure capacitatea necesară poate muta către acesta și volumele viitoare.
Efectul economic nu a fost însă cuantificat în rezultatele publicate. Studiul nu indică valoarea contractelor refuzate, numărul curselor pierdute și nici cifra de afaceri care ar fi putut fi obținută de respondenți. Din acest motiv, procentul de 27% arată amploarea problemei în rândul participanților, dar nu permite calcularea unei pierderi totale pentru transportul rutier italian.
Nici formularea potrivit căreia firmele au „cedat contractele concurenților” nu poate fi aplicată tuturor cazurilor. Unele servicii pot fi preluate de alți operatori, externalizate sau amânate, în timp ce alte comenzi pot fi abandonate complet de client ori transferate către un alt mod de transport.
Impactul asupra pieței camioanelor este posibil, dar nu a fost măsurat
Lipsa șoferilor poate influența și investițiile în vehicule. O companie care nu reușește să ocupe posturile disponibile are mai puține motive să cumpere camioane suplimentare, deoarece un vehicul nou nu generează venituri dacă nu există un conducător care să îl exploateze.
Aceasta este însă o interpretare economică, nu un rezultat măsurat direct de sondaj. Datele publicate nu arată câte companii au anulat sau amânat achiziții și nici câte camioane au rămas necomandate din cauza lipsei de personal.
Decizia de investiție depinde și de alte elemente: nivelul tarifelor de transport, costurile de finanțare, prețul camioanelor, evoluția carburanților, normele de emisii și încrederea privind volumul viitor al comenzilor. Deficitul de șoferi poate fi una dintre frâne, fără să fie în mod necesar singura.
Problema poate afecta inclusiv ritmul de înlocuire a vehiculelor vechi. O firmă care nu își poate utiliza întreaga capacitate poate prefera să amâne modernizarea flotei, chiar dacă un camion nou ar avea un consum mai redus și costuri de întreținere mai mici.
Majorarea salariilor este cea mai răspândită reacție
Cea mai frecventă strategie adoptată de companiile chestionate a fost acordarea unor stimulente financiare. Aproximativ 39,9% dintre întreprinderi au declarat că au oferit salarii mai mari, prime sau alte beneficii pentru a atrage și păstra conducătorii auto.
Procentul arată că operatorii încearcă să răspundă deficitului prin îmbunătățirea pachetului financiar. Nu demonstrează însă că majorarea remunerației a rezolvat problema. Aproape nouă firme din zece continuă să semnaleze dificultăți de recrutare, ceea ce sugerează că atractivitatea profesiei nu depinde numai de salariu.
Pentru șoferi contează și durata perioadelor petrecute departe de casă, predictibilitatea programului, timpii de așteptare la încărcare și descărcare, accesul la parcări sigure și condițiile de odihnă. La acestea se adaugă răspunderea ridicată, controalele și obligațiile administrative asociate profesiei.
O companie poate oferi un venit mai mare și totuși să piardă candidați în favoarea unor activități cu un program mai stabil. Acest lucru este relevant mai ales pentru transportul internațional pe distanțe lungi, unde șoferul poate lipsi de acasă perioade îndelungate.
Externalizarea menține clientul, dar micșorează controlul asupra operațiunii
O altă soluție indicată în analiza rezultatelor este externalizarea unei părți a serviciilor. Firma care nu are șoferi suficienți poate subcontracta cursele către alți transportatori și poate păstra relația comercială cu beneficiarul.
Strategia permite evitarea refuzului complet al comenzii, dar modifică structura economică a contractului. O parte din valoare este transferată subcontractantului, iar marja rămasă companiei care deține clientul poate fi mai mică.
Externalizarea implică și un control mai redus asupra disponibilității vehiculului, șoferului și calității operaționale. Operatorul principal rămâne responsabil față de client pentru respectarea termenelor, chiar dacă transportul este executat de o altă companie.
În plus, subcontractarea nu creează automat șoferi suplimentari la nivelul pieței. Dacă toate companiile caută aceeași capacitate disponibilă, tarifele subcontractanților pot crește, iar posibilitatea de a găsi un vehicul liber devine tot mai redusă.
Șoferii au o poziție puternică pe piața muncii
Răspunsurile celor 158 de conducători auto arată cât de mare este cererea de personal. Aproximativ 86,6% dintre șoferii intervievați au primit cel puțin o ofertă de muncă în ultimii doi ani, iar 57% au primit cel puțin trei oferte. Totodată, 84% consideră că și-ar putea găsi un nou loc de muncă în mai puțin de o lună.
Această mobilitate le oferă șoferilor o putere de negociere mai mare. Un conducător nemulțumit de salariu, program sau condițiile de lucru are șanse ridicate să găsească rapid un alt angajator.
Pentru companii, recrutarea nu mai este suficientă. Ele trebuie să reducă și fluctuația personalului, deoarece plecarea unui șofer poate lăsa imediat un camion neutilizat și poate afecta contractele deja asumate.
Păstrarea personalului poate necesita sisteme de salarizare mai clare, planificarea mai predictibilă a curselor, reducerea perioadelor petrecute departe de domiciliu și o relație mai bună între dispecerat și conducători. Salariul rămâne important, dar nu poate compensa orice problemă de organizare.
Costul accesului în profesie continuă să descurajeze candidații
Obținerea permiselor pentru vehicule grele și a certificatului de calificare profesională, CQC, presupune costuri și timp. Pentru un tânăr fără sprijinul unei companii, investiția necesară înainte de obținerea primului salariu poate deveni o barieră.
Școlile de șoferi incluse în cercetare au confirmat existența unei cereri ridicate din partea companiilor. Patru dintre cele șase unități participante, adică aproximativ 67%, au indicat că sunt contactate frecvent de operatori care caută potențiali candidați. Eșantionul de numai șase școli este însă prea mic pentru generalizarea rezultatului la nivelul întregii Italii.
Finanțarea cursurilor și a calificărilor poate facilita intrarea în profesie, dar nu garantează păstrarea noilor șoferi. După obținerea documentelor, aceștia vor compara condițiile oferite de transport cu cele existente în alte sectoare.
În lipsa unor locuri de muncă atractive, o parte dintre candidați pot obține calificarea cu sprijin public sau privat și pot părăsi ulterior compania care i-a format. Din acest motiv, programele de pregătire trebuie asociate cu îmbunătățirea condițiilor de muncă.
Îmbătrânirea personalului amplifică deficitul
Peste 40% dintre șoferii participanți au declarat o experiență profesională mai mare de 20 de ani, iar conducătorii cu vârste sub 35 de ani reprezintă o parte redusă a eșantionului. Această structură indică un ritm insuficient al schimbului de generații.
Pe măsură ce șoferii cu experiență se apropie de pensionare, companiile trebuie să găsească nu doar personal pentru posturile deja vacante, ci și înlocuitori pentru cei care vor părăsi profesia în următorii ani.
Pierderea unui conducător cu experiență nu înseamnă numai dispariția unei persoane din schema de personal. Compania pierde cunoașterea traseelor, a clienților, a procedurilor de încărcare și a modului de gestionare a situațiilor neprevăzute.
Formarea unui nou șofer pentru a ajunge la același nivel de autonomie necesită timp. De aceea, efectul pensionărilor poate fi mai mare decât simpla diferență numerică dintre intrările și ieșirile din profesie.
Rezultatele descriu respondenții, nu automat întregul sector
Sondajul a fost deschis companiilor înscrise în Registrul Național al Transportatorilor, iar participarea a fost încurajată de organizațiile profesionale. Autoritățile au urmărit construirea unei imagini actualizate asupra pieței muncii și a dificultăților operaționale.
În informațiile publice consultate nu sunt prezentate ponderarea răspunsurilor, marja de eroare, selecția probabilistică a participanților sau distribuția completă a celor 303 firme după dimensiune, regiune și tip de activitate.
Prin urmare, procentul de 27% trebuie formulat ca pondere a companiilor chestionate, nu ca o măsură exactă pentru toate întreprinderile italiene de transport rutier. Este posibil ca firmele afectate mai puternic de deficit să fi fost și mai motivate să răspundă.
Acest lucru nu anulează relevanța cercetării. Rezultatele oferă una dintre cele mai clare indicații recente privind legătura dintre lipsa șoferilor și limitarea activității comerciale. Ele trebuie însă interpretate ca răspunsuri ale eșantionului, până la publicarea metodologiei și a raportului integral.
Transportul italian funcționează cu o capacitate mai mică decât cererea
Imaginea rezultată nu este cea a unei piețe fără comenzi, ci a unui sector care nu poate exploata întreaga cerere disponibilă. Camioanele, contractele și clienții pot exista, dar capacitatea efectivă rămâne dependentă de numărul șoferilor.
Pentru firme, problema se traduce prin vehicule neutilizate, comenzi refuzate, subcontractare și dificultăți în planificarea dezvoltării. Pentru clienți, poate însemna capacitate mai greu de găsit, tarife mai ridicate și mai puțină flexibilitate în perioadele aglomerate.
Studiul nu demonstrează că deficitul de șoferi este singura cauză a încetinirii investițiilor sau a reducerii profitabilității. Arată însă că, pentru mai mult de un sfert dintre companiile participante, lipsa personalului a trecut deja de la nivelul unei probleme de resurse umane la cel al unei limite comerciale concrete.
Transportatorii nu mai concurează numai pentru mărfuri și clienți. Ei concurează tot mai intens și pentru oamenii fără de care contractele nu pot fi executate.
**Sursă foto: redacția Tranzit
