Legislația românească este extrem de învechită, în special Codul Muncii, a atras atenția consultantul fiscal Sorana Cernea, managing partener în cadrul TPA România. „Atât legislația muncii, cât și cea fiscală trebuie adaptate realităților actuale. Legislația fiscală mai introduce de la un an la altul diferite actualizări, dar, până la urmă, dacă nu sunt corelate regulile, niciodată nu vom ști cum să aplicăm legea. Eu cred că mulți contribuabili doresc să-și plătească corect taxele, să aplice legislația, doar că nu știu cum; și se trezesc odată la câțiva ani cu inspecții fiscale având diverse tematici. De exemplu, în prezent, una dintre tematici este legată de masa acordată șoferilor atunci când se află în detașare transnațională. Potrivit definițiilor «delegării» și respectiv «detașării» din Codul Muncii, șoferul profesionist nu se încadrează nici la una, nici la alta. Delegarea reprezintă exercitarea temporară din dispoziția angajatorului a unor lucrări sau sarcini în afara locului de muncă pe o perioadă de cel mult 60 de zile în decurs de 12 luni, perioadă ce se poate prelungi cu acordul angajatorului pentru cel mult încă 60 de zile. Niciun șofer nu se încadrează în această situație, pentru că nu conduce doar 60+60 de zile într-un an. Detașarea este definită în Codul Muncii ca fiind schimbarea temporară a locului de muncă la un alt angajator. Nu se aplică, deci, șoferilor plecați în cursă, pentru că nu sunt trimiși la un alt angajator”.
Specialistul TPA România opinează că șoferilor profesioniști și specificului activității lor li se potrivește, de fapt, clauza de mobilitate, pentru că aceasta menționează că angajatul nu își desfășoară activitatea într-un loc de muncă stabil. Problema este că la clauza de mobilitate se vorbește despre prestații suplimentare în bani și nu despre indemnizații, iar legiuitorii ar trebui să confirme că acele prestații pot să fie echivalentul indemnizației pentru detașarea transnațională. Între timp, există riscul ca indemnizația sau prestațiile suplimentare acordate pentru clauza de mobilitate să nu fie recunoscute ca fiind pentru detașarea transnațională de către unele instituții din alte state membre.
Legea specială românească privind detașarea transnațională se aplică separat de Codul Muncii. Pachetul de Mobilitate explică situațiile de detașare pentru șoferii profesioniști, dar în toate cazurile șoferul nu își schimbă angajatorul, așa cum este specificat în Codul Muncii. Apoi, indemnizația specifică detășării, prevăzută de legea 16 și de directivă face referire la compensarea inconvenientelor cauzate de detașare, respectiv îndepărtarea salariatului din mediul său obișnuit. „Prestațiile suplimentare am putea spune că sunt similare. Dar de ce nu se menționează clar în legea 16 că prestațiile suplimentare aferente clauzei de mobilitate sunt echivalentul indemnizației specifice detașări transnaționale?”
Cheltuielile generate de detașare care trebuie plătite suplimentar – transportul, cazarea și masa – sunt reglementate diferit în codul fiscal. „În codul fiscal, la definiția «ce nu impozităm?», masa nu este inclusă în mod expres. În cazul unui control fiscal va depinde, așadar, de interpretarea inspectorului fiscal cum se va încadra această cheltuială.”
Pentru deplasările în țară și în străinătate, legislația specifică (HG 714/2018, respectiv HG 518/1995) vorbește de indemnizații de delegare și de detașare, respectiv de indemnizații de delegare și diurnă. Conform Codului fiscal, pentru angajații companiilor private aceste indemnizații sunt neimpozabile în limita minimului dintre 2,5 x nivelul legal al indemnizațiilor pentru salariații instituțiilor publice și a trei salarii de bază. Aceste acte normative fac referire și la „indemnizația de deplasare” deși acest termen nu se regăsește textual în Codul fiscal. Sunt multe noțiuni, așadar, care se bat cap în cap, mai ales că „diurna” în sine include și masa. „Legislația muncii, legislația fiscală ar trebui să fie corelate; ar trebui să fim siguri că putem acorda aceste prestații suplimentare șoferilor – întrucât ei nu au un loc de muncă fix – și că în cazul unui control, indiferent dacă este făcut de autoritățile române sau străine, aceste prestații suplimentare țin loc de indemnizație specifică detășării atunci când vorbim de o detașare transnațională. Mai mult, să avem certitudinea că dacă am definit din cuantumul acestor prestații cât este partea acordată pentru masă, aceasta nu va fi impozitată.
În plus, ar mai fi de analizat răspunsul dat Camerei Consultanților Fiscale de Ministerul Finanțelor, potrivit căruia «prestațiile pentru clauza de mobilitate sunt neimpozabile în limitele legale, chiar dacă este definită o sumă pe lună aferentă acestor prestații, nefiind relevant dacă angajatul a fost sau nu în toate zilele lucrătoare din acea lună într-o situație de deplasare. În plus, în cazul clauzei de mobilitate, pe lângă indemnizația de mobilitate neimpozabilă se pot acorda și tichete de masă, care se impozitează mai favorabil, fără contribuția la pensii”, a concluzionat Sorana Cernea.
