Dupa alte cateva incercari esuate de a introduce o cursa regulata de feribot Istanbul-Constanta, turcii au realizat luna trecuta un nou transport experimental pe Marea Neagra, cu intentia de stabili o linie saptamanala incepand din primavara lui 2016.
Sau cel putin acesta a fost anuntul facut de armatorul turc, care a mai tot incercat reintroducerea liniei in ultimii patru ani, acuzand de fiecare data Portul Constanta pentru modul in care se faceau verificarile documentelor, care durau si pana la doua zile, timp in care trebuiau platite taxe de stationare in port. Acum insa se pare ca se face mai rapid controlul, gratie investitiilor in sistemul informatic si in cel de supraveghere, astfel ca se reincearca reactivarea proiectului de feribot Romania-Turcia.
Cerere ar fi suficienta, mai ales ca exporturile turcesti in Romania, dar si de aici mai departe, in Uniunea Europeana, sunt foarte numeroase. Noi importam confectii, mase plastice, aparatura electrocasnica si industriala, iar de aici, mai departe, in Germania si Italia mai ales, turcii exporta masiv componente auto.
Firme turcesti puternice, precum Ekol, aveau un plan de extindere a parcului de camioane inmatriculate in Romania care ar fi urmat sa tracteze masiv semiremorcile incarcate cu marfa turceasca aduse pe feribot pana in Constanta mai departe pana in terminalul feroviar din Curtici, de unde Ekol organizeaza trenuri complete atat spre Germania, cat si spre Italia. Planul a fost amanat, insa cu siguranta Ekol ar putea aduce un parc suplimentar de autotractoare in Romania, daca proiectul feribotului Istanbul-Constanta s-ar relua.
Linia de feribot le-ar facilita transportatorilor turci tranzitul Romaniei cu un consum zero de autorizatii de transport. De altfel, turcii au la dispozitie 10.000 de autorizatii pentru tranzit schimbate cu Romania, pe care nu le consuma pe deplin niciodata, si asta pentru ca mare parte dintre ele sunt cu plata (circa 1.200 de euro/autorizatie), astfel ca turcii profita de lipsa de vigilenta a angajatilor CNADNR din punctele de frontiera, care ar trebui sa-i controleze si la autorizatii, sau de posibilitatea de „negociere” cu acestia, astfel incat consumul de autorizatii cu plata este aproape zero.
In acelasi timp, pentru a avea curse echilibrate tur-retur, din Romania feribotul turcesc ar putea asigura transportul de masini Dacia catre Turcia si de piese de schimb de la Pitesti la fabricile Renault din Turcia, Dacia oferind cele mai mari volume de export catre aceasta tara. De altfel, si cursa experimentala de luna trecuta catre Istanbul a avut la bord un lot de autoturisme Dacia Duster, dar si cateva containere, remorci si semiremorci, unele cu tot cu autotractoare.
Pe langa avantajele pentru armatorul turc, dar si pentru transportatorii din Turcia, o linie de feribot ar aduce ceva avantaje si pentru Constanta, prin taxele portuare care ar urma sa se plateasca si faptul ca autotractoarele firmelor turcesti care ar urma sa tracteze semiremorcile puse pe feribot sunt totusi inmatriculate in Romania, deci ar trebui sa fie o sursa de impozite platite la noi in tara. Altfel, traficul pe soselele din Romania ar fi cam acelasi, doar bucata pana la Bucuresti venind acum nu din Giurgiu, ci din Constanta.
